Colocviu cu cardinalul Koch despre vizita papei Francisc la lagărul de exterminare

Mesaj de la Auschwitz

De Gianluca Biccini

"Tăcerea este un mesaj". Pentru cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Comisiei pentru Raporturile Religioase cu Ebraismul, nu există îndoieli: alegerea papei de a nu vorbi la Auschwitz-Birkenau valorează mai mult decât atâtea discursuri şi decât fluviile de cerneală care s-au vărsat pentru a relata oroarea Shoah. În acest interviu acordat cotidianului "L'Osservatore Romano" cardinalul - care era în suita pontificală în timpul vizitei lui Francisc la lagărul de exterminare nazist cu ocazia vizitei în Polonia - aminteşte că "sora geamănă" a religiei este pacea şi nu violenţa.

La Auschwitz papa n-a vorbit: ce semnificaţie are această alegere?

Tăcerea este un mesaj. Un mesaj bine cunoscut şi de evrei. De altfel, a vorbi despre situaţia oribilă trăită de milioane de bărbaţi şi de femei în timpul nebuniei din acei ani nu este niciodată uşor. Însă este important a fi prezenţi şi a se ruga. Şi papa Francisc a făcut tocmai asta, rămânând în tăcere în timpul vizitei la lagăr, încă de la intrarea sa, când a trecut pragul porţii cunoscute în mod trist cu scrierea Arbeit macht frei, "Munca face liberi".

Dumneavoastră eraţi în suita restrânsă a pontifului. Care momente ale vizitei la Auschwitz v-au atins mai mult?

Înainte de toate întâlnirea cu supravieţuitorii şi salutul cordial pe care şi l-au schimbat cu papa. În curtea de lângă blocul 11, unde aveau loc execuţiile, pontiful a întâlnit un număr de evrei supravieţuitori, dintre care ultimul i-a încredinţat o lumânare. Era evident că şi supravieţuitorii - dintre care unii cu fulare în dungi albe şi albastre în jurul gâtului - erau foarte mulţumiţi de această oportunitate. Bărbaţi şi femei foarte bătrâni, trei dintre ei deja au trecut de o sută de ani, care în unele cazuri se sprijineau de cârje sau bastoane pentru a merge, au voit să se ridice în picioare şi să schimbe o îmbrăţişare cu pontiful. Apoi a fost rugăciunea Sfântului Părinte la zidul morţii, unde prizonierii erau împuşcaţi. Cu aceeaşi lumânare dată lui cu puţin înainte de bătrânul supravieţuitor, Francisc a aprins făclia lăsată în dar lagărului. Şi aici rugăciunea sa tăcută, cu capul înclinat, a fost foarte important.

Imediat după aceea a fost oprirea la Birkenau, lagărul de exterminare în masă. A fost o scenă care v-a lovit în mod deosebit?

Vizita papei la lespezile comemorative care se găseau acolo în amintirea perenă a ororii din camerele de gazare şi a cuptoarelor de incinerare. Francisc a trecut în revistă toate lespezile din marmură închisă la culoare: sunt 23, câte au fost limbile populaţiilor victime ale barbariei naziste. Şi la sfârşit a depus şi aici o făclie aprinsă în amintirea victimelor din acest loc în care a fost pusă act aşa-numita "soluţie finală" pentru a extermina poporul ebraic. Este semnificativ şi salutul său adresat celor circa douăzeci de Chasidei Umot HaOlam, drepţii dintre naţiuni, adică acei non-evrei care au acţionat în mod eroic cu riscul vieţii pentru a salva viaţa chiar şi a unui singur evreu de la Shoah.

Ce spune Auschwitz Europei de astăzi, unde se ridică din nou ziduri şi bariere din sârmă ghimpată?

Înainte de toate aş vrea să avertizez cu privire la noile valuri periculoase de antisemitism. Nu trebuie uitat ceea ce papa Francisc continuă să reafirme cu putere şi anume că este imposibil a fi creştin şi antisemit în acelaşi timp. Această luare de poziţie a pontifului este foarte importantă şi pentru evrei, care consideră glasul său unul deosebit de autoritar. În schimb întorcându-ne la Europa care se închide în faţa migranţilor, mie îmi aminteşte tocmai situaţia tragică a evreilor din toată lumea la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Pentru aceasta, când refugiaţii de astăzi găsesc închise porţile bătrânului continent, este foarte important ca Uniunea Europeană să lucreze pentru o soluţie comună. Şi în această perspectivă şi Auschwitz-Birkenau poate da un mare mesaj.

Nu credeţi că ameninţarea terorismului fundamentalist ajunge să alimenteze închideri şi egoisme?

Am impresia că suntem în faţa unei mari provocări, probabil cea mai mare pentru Europa, şi că trebuie condamnaţi ferm toţi cei violenţi, ideile lor şi acţiunile lor, independent de apartenenţa religioasă. Pentru că oricine foloseşte violenţă în numele lui Dumnezeu comite un abuz. Mă gândesc în această privinţă la Ioan Paul al II-lea care în urmă cu treizeci de ani la Assisi a promovat prima dintr-o serie de întâlniri de rugăciune între liderii marilor religii mondiale, continuate apoi în 2002 şi în 2011 cu Benedict al XVI-lea. Tocmai în acea circumstanţă papa Ratzinger a mărturisit public că "sora geamănă" a religiei este pacea şi nu poate fi în niciun mod violenţa. Cuvinte profetice, care asumă o valoare şi mai mare astăzi, după cele rostite de papa Francisc în zborul spre Polonia, unde a voit să clarifice că atunci când el vorbeşte despre război, vorbeşte "despre război în mod serios, nu despre război de religie". Pentru că toate religiile vor pacea, în timp ce războiul îl vor alţii.

Dumneavoastră sunteţi şi preşedinte al Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Cum se pregăteşte dicasterul pentru apropiata vizită a papei în Suedia pentru comemorarea comună luterană-catolică a celui de-al cincilea centenar al Reformei?

Am lucrat la un document care să indice cum catolicii şi luteranii pot să comemoreze împreună Reforma. Se intitulează De la conflict la comuniune. Şi este baza ghidului liturgic catolic-luteran Rugăciune comună care va fi folosit la 31 octombrie pentru ceremonia din catedrala din Lund. În afară de asta la stadionul Malmö vor fi prezentate aspectele cele mai importante ale muncii comune desfăşurate de Serviciul mondial (World service) al Federaţiei Luterane Mondiale (LWF) cu Caritas internationalis: primirea refugiaţilor, promovarea păcii şi a dreptăţii climatice. Papa Francisc, episcopul Munib A. Younan şi reverendul Martin Junge - aceştia doi din urmă preşedinte şi respectiv secretar general al LWF - vor conduce rugăciunea comună la Lund şi evenimentul de la Malmö, în colaborare cu responsabilii Bisericii din Suedia şi ai diecezei catolice de Stockholm. Pentru comunitatea locală mică pontiful va celebra apoi Liturghia la 1 noiembrie.

(După L'Osservatore Romano, 10 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.