Papa Francisc: Angelus (7 august 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În pagina de astăzi din Evanghelie (Lc 12,32-48), Isus le vorbeşte discipolilor săi despre atitudinea care trebuie asumată în vederea întâlnirii finale cu El şi explică modul în care aşteptarea acestei întâlniri trebuie să determine la o viaţă bogată în fapte bune. Între altele spune: "Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge!" (v. 33). Este o invitaţie de a da valoare pomenii ca faptă de milostenie, de a nu pune încrederea în bunurile efemere, de a folosi lucrurile fără alipire şi egoism, ci după logica lui Dumnezeu, logica atenţiei faţă de alţii, logica iubirii. Noi putem să fim atât de alipiţi de bani, să avem atâtea lucruri, dar la sfârşit nu putem să le luăm cu noi. Amintiţi-vă că "ştergarul nu are buzunare".

Învăţătura lui Isus continuă cu trei parabole scurte despre tema vegherii. Acest lucru este important: vegherea, a fi atenţi, a fi vigilenţi în viaţă. Prima este parabola servitorilor care aşteaptă noaptea întoarcerea stăpânului. "Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind!" (v. 37): este fericirea de a-l aştepta cu credinţă pe Domnul, de a fi pregătiţi, în atitudine de slujire. El se face prezent în fiecare zi, bate la uşa inimii noastre. Şi va fi fericit cel care îi va deschide, pentru că va avea o mare răsplată: de fapt însuşi Domnul se va face servitor al servitorilor săi - este o frumoasă răsplată - în marele ospăţ al Împărăţiei sale va veni El însuşi ca să-i slujească. Cu această parabolă, situată noaptea, Isus prospectează viaţa ca o veghe de aşteptare activă, care este preludiu la ziua luminoasă a veşniciei. Pentru a putea ajunge la ea trebuie să fim gata, treji şi angajaţi în slujirea celorlalţi, în perspectiva mângâietoare că, "dincolo", nu noi îl vom sluji pe Dumnezeu, ci El însuşi ne va primi la masa sa. Dacă ne gând im bine, asta se întâmplă deja de fiecare dată când îl întâlnim pe Domnul în rugăciune, sau în slujirea săracilor şi mai ales în Euharistie, unde El pregăteşte un ospăţ pentru a ne hrăni cu Cuvântul său şi cu Trupul său.

A doua parabolă are ca imagine venirea imprevizibilă a hoţului. Acest fapt cere o veghere; de fapt, Isus îndeamnă: "Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!" (v. 40). Discipolul este cel care-l aşteaptă pe Domnul şi Împărăţia sa. Evanghelia clarifică această perspectivă cu a treia parabolă: administratorul unei case după plecarea stăpânului. În primul tablou, administratorul îşi îndeplineşte cu fidelitate îndatoririle sale şi primeşte răsplata. În al doilea tablou, administratorul abuzează de autoritatea sa şi îi bate pe servitori, motiv pentru care, la întoarcerea neaşteptată a stăpânului, va fi pedepsit. Această scenă descrie o situaţie frecventă şi în zilele noastre: atâtea nedreptăţi, violenţe şi răutăţi zilnice se nasc din ideea de a ne comporta ca stăpâni ai vieţii celorlalţi. Avem un singur stăpân căruia nu-i place să fie numit "stăpân" ci "Tată". Noi toţi suntem servitori, păcătoşi şi fii: El este unicul Tată.

Isus astăzi ne aminteşte că aşteptarea fericirii veşnice nu ne scuteşte de angajarea de a face lumea mai dreaptă şi mai locuibilă. Mai mult, tocmai această speranţă a noastră de a avea Împărăţia în veşnicie ne determină să lucrăm pentru a îmbunătăţi condiţiile vieţii pământeşti, în special a fraţilor mai slabi. Fecioara Maria să ne ajute să fim persoane şi comunităţi nu aplatizate pe prezent, sau, mai rău, nostalgice de trecut, ci îndreptate spre viitorul lui Dumnezeu, spre întâlnirea cu el, viaţa noastră şi speranţa noastră.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Din păcate, din Siria continuă să vină ştiri despre victime civile ale războiului, îndeosebi de la Alep. Este inacceptabil ca atâtea persoane lipsite de apărare - şi atâţia copii - trebuie să plătească preţul conflictului, preţul închiderii inimii şi al lipsei voinţei de pace a celor puternici. Suntem aproape cu rugăciunea şi solidaritatea de fraţii şi surorile sirieni şi îi încredinţă ocrotirii materne a Fecioarei Maria. Să ne rugăm toţi un pic în tăcere şi apoi Bucură-te Marie.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări! Se văd multe steaguri!

Astăzi sunt prezente diferite grupuri de adolescenţi şi tineri. Vă salut cu mare afect! Îndeosebi grupul pastoraţiei tineretului din Verona; pe tinerii din Padova, Sandrigo şi Brembilla; grupul de adolescenţi din Fasta, veniţi din Argentina. Dar aceşti argentinieni fac gălăgie peste tot! De asemenea îi salut pe adolescenţii din Campogalliano şi San Matteo della Decima, veniţi la Roma pentru a desfăşura o slujire de voluntariat în centre de primire.

Salut şi credincioşii din Sforzatica, Dieceza de Bergamo.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.