Papa Francisc: "Preoţii trebuie să crească în capacitatea de a discerne"

De Andrea Tornielli

Discernământ este un cuvânt cheie în acele pagini ale exortaţiei apostolice Amoris laetitia care tratează despre primirea şi despre însoţirea familiilor rănite şi "iregulare". Şi tocmai de capacitatea de a discerne au "într-adevăr preoţii" astăzi, şi în formarea lor. Asta a spus Francisc dialogând cu un grup de 28 de iezuiţi polonezi în după-amiaza zilei de 30 iulie la Cracovia. O sinteză a colocviului, care a durat circa patruzeci de minute, transcrisă de directorul de la Civilt? Cattolica, Antonio Spadară, este publicată în următorul număr al revistei.

"Vă cer să lucraţi cu seminariştii - a spus papa iezuiţilor -. Mai ales daţi-le ceea ce noi am primit de la Exerciţii: înţelepciunea discernământului. Astăzi Biserica are nevoie să crească în capacitatea de discernământ spiritual. Unele planuri de formare sacerdotală riscă să educe în lumina ideilor prea clare şi distincte, deci să acţioneze cu limite şi criterii definite în mod rigid a priori, şi care fac abstracţie de situaţiile concrete: «Trebuie făcută asta, nu trebuie făcută asta...». Şi apoi seminariştii, deveniţi preoţi, se află în dificultate în însoţirea vieţii atâtor tineri şi adulţi. Pentru că mulţi întreabă: «Asta se poate sau nu se poate?». Atâta tot. Şi mulţi oameni ies din confesional dezamăgiţi. Nu pentru că preotul este rău, ci pentru că preotul nu are capacitatea de a discerne situaţiile, de a însoţi în discernământul autentic. Nu a avut formarea necesară".

"Astăzi Biserica - a continuat Francisc - are nevoie să crească în discernământ, în capacitatea de a discerne. Şi mai ales preoţii au nevoie de asta cu adevărat pentru slujirea lor. Pentru aceasta trebuie învăţaţi seminariştii şi preoţii în formare: ei în mod obişnuit vor primi destăinuirile conştiinţei credincioşilor. Direcţiunea spirituală nu este o carismă numai sacerdotală, ci şi laicală, este adevărat. Dar, repet, trebuie învăţat acest lucru mai ales preoţilor, trebuie ajutaţi în lumina Exerciţiilor în dinamica discernământului pastoral, care respectă dreptul, dar ştie să meargă mai departe. Aceasta este o misiune importantă pentru societate".

Papa Bergoglio a spus apoi că a rămas deosebit de uimit de un gând al părintelui Hugo Rahner: "El gândea clar şi scria clar! Hugo spunea că iezuitul ar trebui să fie un om cu flerul supranaturalului, adică ar trebui să fie înzestrat cu un simţ al divinului şi al diabolicului cu privire la evenimentele din viaţa umană şi din istorie. Aşadar iezuitul trebuie să fie capabil să discearnă fie în terenul lui Dumnezeu fie în terenul diavolului. Pentru aceasta în Exerciţii sfântul Ignaţiu cere să fie introdus fie la intenţiile Stăpânului vieţii fie la cele ale duşmanului naturii umane şi la înşelăciunile sale".

"Este îndrăzneţ, este cu adevărat îndrăzneţ - a explicat Francisc - ceea ce a scris, dar tocmai acesta este discernământul! Trebuie formaţi viitorii preoţi nu la idei generale şi abstracte, care sunt clare şi distincte, ci la acest fin discernământ al spiritelor, pentru ca să poată ajuta cu adevărat persoanele în viaţa lor concretă. Într-adevăr trebuie înţeles acest lucru: în viaţa nu totul este negru pe alb sau alb pe negru! Nu! În viaţa prevalează nuanţele de cenuşiu. Aşadar trebuie învăţat să se discearnă acest cenuşiu".

Într-un alt text al dialogului pontiful a vorbit despre întrebările pe care i le-au adresat câţiva tineri de la ZMT cu care a stat la masă în ziua aceea. "Astăzi la prânz mi-au pus câteva întrebări... Chiar m-au întrebat cum mă spovedesc! Ei nu se ruşinează. Pun întrebări directe. Şu unui tânăr trebuie răspuns mereu cu adevărul. Astăzi la prânz la un moment dat am ajuns să vorbim despre spovadă. O tânără m-a întrebat: «Dumneavoastră cum vă spovediţi?». Şi a început să-mi vorbească despre ea. Mi-a spus: «În ţara mea au fost scandaluri legate de preoţi şi noi nu avem curajul să ne spovedim la acel preot care a trăit aceste scandaluri. Nu reuşesc». Vedeţi: îţi spun adevărul, uneori te ceartă...".

"Tinerii vorbesc direct - a continuat Bergoglio cu confraţii iezuiţi -. Vor adevărul, sau cel puţin un clar «nu ştiu cum să-ţi răspund». Nu trebuie găsite niciodată subterfugii cu tinerii. Tot aşa cu rugăciunea. M-au întrebat: «Cum vă rugaţi dumneavoastră?». Dacă tu răspunzi cu o teorie, rămân dezamăgiţi. Tinerii sunt generoşi. Însă munca împreună cu ei are nevoie şi de răbdare, de atâta răbdare. Unul m-a întrebat astăzi: «Ce trebuie să-i spun unui prieten sau unei prietene care nu crede în Dumnezeu pentru ca să poată deveni credincios?». Iată: se vede că uneori tinerii au nevoie de «reţete». Aşadar trebuie să fim gata să corectăm această atitudine de cerere de reţete şi de răspunsuri pregătite. Eu am răspuns: «Uite, ultimul lucru pe care trebuie să-l faci este să spui ceva. Începe să faci ceva. Apoi el sau ea îţi va cere explicaţii despre modul în care trăieşte şi de ce». Iată: trebuie să fim direcţi, direcţi cu adevărul".

(După Vatican Insider, 25 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.