Purtătorul de cuvânt al Vaticanului: pleacă Lombardi, vine Burke. Vicele este femeie

De Andrea Tornielli

La 29 august va împlini 74 de ani, din 2012 era "pensionabil" şi chiar astăzi, 11 iulie 2016, este a zecea aniversare a numirii sale ca director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun: părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt care cu discreţie şi stil străin de orice protagonism conjugat cu o profundă cunoaştere a Bisericii şi a mecanismelor de comunicare a însoţit aproape tot pontificatul lui Benedict al XVI-lea şi primii trei ani ai pontificatului lui Francisc, lasă funcţia. Îi urmează jurnalistul american Greg Burke, 56 de ani, numit în decembrie 2015 vicedirector al Sălii de Presă a Vaticanului după ce a fost timp de trei ani "advisor" pentru comunicare în Secretariatul de Stat. Şi ca nouă vicedirectoare vine o femeie, jurnalista spaniolă Paloma García Ovejero, corespondentă la Roma a postului de radio catolic Radio Cope.

Pensionarea părintelui Lombardi reprezintă o schimbare destinată să cântărească mult asupra sistemului informativ vatican. Născut la Saluzzo (Cuneo) în 1942, nepot fie al celebrului iezuit Riccardo Lombardi cunoscut ca "microfonul lui Dumnezeu" în timpul Bisericii papei Pacelli, fie al vestitului jurist catolic Gabrio Lombardi, părintele Federico Lombardi a făcut primul său parcurs şcolar la Torino şi a frecventat şcoala medie la Institutul "Social" al părinţilor iezuiţi. În 1960 intră în noviciatul din provincia torineză a Societăţii lui Isus la Avigliana. Din 1962 până 1965 face studiile filozofice la Aloisianum a iezuiţilor la Gallarate, apoi timp de patru ani a fost asistentul studenţilor din Colegiul Universitare ţinut de iezuiţi la Torino. Studiază la Universitatea din Torino şi ia licenţa în matematică. Din 1969 până în 1973 frecventează Facultatea de Teologie "Phil.-Theol. Hochschule St. Georgen" a iezuiţilor din Frankfurt am Main şi obţine licenţa în teologie. Este hirotonit preot în 1973 şi începe să lucreze la redactor la "La Civilt? Cattolica", revista iezuiţilor italieni, unde devine vicedirector în 1977. Timp de şase ani, din 1984 până în 1990 este provincial pentru Italia al Societăţii lui Isus. După un an este numit director de programe la Radio Vatican. În 2001 devine director general şi al Centrului de Televiziune Vatican, după răsunătoarea ieşire din scenă a predecesorului părintele Ugo Moretto, care decide să se lase de preoţie pentru a se căsători cu o colegă jurnalistă. Lombardi lasă Televiziunea vaticană în mâinile părintelui Edoardo Viganò la sfârşitul anului 2012, de acum în ajunul istoricei renunţări a lui Benedict al XVI-lea. Şi în martie 2016 lasă Radio Vatican, rămânând încă pentru câteva luni director al Sălii de Presă. Schimbul de gardă la Radio şi acum la Sala de Presă se înscrie în reforma şi în unificarea mass-media vaticane, studiată şi dusă înainte de prefectul Secretariatului pentru Comunicaţii, părintele Edoardo Viganò.

În cursul acestor zece ani părintele Lombardi a trebuit să înfrunte "furtuni" mediatice considerabile, precum şi evenimente care au tulburat Curia Romană, ca în cazul celor două Vatileaks şi al respectivelor procese. Cu stilul său un pic reţinut, minimalist, străin de orice protagonism - a fost un purtător de cuvânt care n-a furat niciodată scena adevăraţilor protagonişti - a fost "glas" al papilor fără a striga vreodată şi fără a recurge la focuri de artificii. Identificat total în instituţia pe care a reprezentat-o, departe de orice status symbol şi favoritism, a întrupat perfect acel ideal de colaborator al papei obişnuit să slujească fără a se arăta vreodată.

Ca director al Sălii de Presă a trebuit să înfrunte criza care a urmat după revocarea excomunicării episcopilor lefebvrişti, între care era Richard Williamson, negaţionist cu privire la camerele de gazare. S-a înţeles în acel moment, în Vatican, că era necesar de monitorizat constant şi zilnic web-ul pentru a înţelege care ştiri au fost publicate despre Biserică şi îndeosebi despre papa şi despre Sfântul Scaun. Cealaltă mare criză pe care Lombardi a trăit-o a fost aceea a scandalului pedofiliei, în 2010, cu atacuri foarte dure şi cereri judiciare care voiau să ajungă chiar la figura pontifului, considerat ca un manager al unei multinaţionale şi de aceea într-un fel responsabil de acţiunea preoţilor din lume. Prin Radio Vatican, cu comentariile sale liniştite, dar punctuale, cu redactarea de materiale informative în diferit limbi puse prompt la dispoziţia jurnaliştilor, părintele Federico a devenit un punct de referinţă de neînlocuit.

Cu umorismul său subtil s-a descurcat însoţind mii de jurnalişti în timpul conclavului din 2013, primul din istoria Bisericii care avea loc cu un papă demisionar din motive de vârstă şi "emerit". În briefing-urile sale zilnice n-au lipsit niciodată puncte de ironie, ca atunci când a fost constrâns să prezinte caracteristicile chimice ale fiolelor destinate să provoace fumul alb sau negru din soba de la Capella Sistina: "Astăzi ţinem acest briefing cu ceea ce petrece conventul", le-a spus reporterilor din toată lumea. Sau când zâmbitor le-a cerut jurnaliştilor: "Nu-mi telefonaţi toţi împreună pentru a şti data conclavului, altminteri nu reuşesc să vă trimit comunicatul". Sau când a răspuns celui care-l întreba ce a mâncat în ziua aceea papa emerit: "Ar trebui să-l întrebăm pe el".

Alegerea primului papă iezuit din istorie l-a tulburat pe purtătorul de cuvânt vatican iezuit, care nu o considera în lista posibilităţilor şi care a avut nevoie de aproape o oră ca să-şi revină din cauza ştirii. Părintele Lombardi a trebuit să se adapteze cu stilul lui Bergoglio, foarte diferit de cel al predecesorului şi mai disponibil să dea interviuri şi să dialogheze deschis fără perdea în timpul zborurilor de întoarcere din călătorii.

Cu succesorul său Sala de Presă a Sfântului Scaun are din nou ca director un jurnalist laic "numerar" din Opus Dei aşa cum a fost timp de mulţi ani Joaquín Navarro Valls: este Gregory Joseph Burke, născut la Saint Louis în noiembrie 1959 într-o familie catolică. A studiat într-un liceu condus de iezuiţi şi în 1983 a luat licenţa în literaturi comparate la Comumbia University din New York. În acei ani cunoaşte Opus Dei şi aderă la ea, devenind membru "numerar", adică având vocaţia la celibat. S-a specializat în jurnalism, a lucrat cu "United Press International" la Chicago, apoi cu săptămânalul "Metropolitan" pentru a deveni apoi corespondent la Roma al săptămânalului "National Catholic Register". Colaborează cu Time şi devine corespondent al său în 1994. După şapte ani trece la Televiziune, corespondent de la Roma pentru Fox News, muncă pe care o menţine până în iulie 2012, când în plin scandal de Vatileaks este chemat în Secretariatul de Stat pentru funcţia creată ad hoc de "advisor" al comunicării. În decembrie 2015 este numit vicedirector al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, unde ia în primire funcţia la 1 februarie 2016.

Este semnificativă şi alegerea de a-i alătura lui ca vice o femeie, Paloma Ovejero, născută la Madrid în 1975, licenţiată în jurnalism în Spania, cu un master în comunicare la New York University, de trei ani la Roma drept corespondentă a postului de radio catolic Radio Cope. Preluarea va fi operativă din august şi părintele Federico Lombardi îl va mai însoţi pe papa Francisc în călătoria în Polonia la sfârşitul lui iulie, pentru Ziua Mondială a Tineretului din Cracovia.

(După Vatican Insider, 11 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.