Scurtă reflecţie la sărbătoarea sfintei Marta şi a fraţilor ei, Lazăr şi Maria - 2016

"Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul" (Ps 34,9)!

La 29 iulie este înscrisă în calendar sfânta Marta. Dar nu putem să vorbim despre sfânta Marta fără să vorbim în acelaşi timp de fratele ei, Lazăr, şi de sora sa, Maria. Marta, Lazăr şi Maria erau trei fraţi orfani din Betania, care l-au primit pe Isus ca prieten şi mântuitor al lor; care s-au lăsat iubiţi, vizitaţi, slujiţi, hrăniţi şi învăţaţi de Isus, căci Isus "nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi" (Mt 20,28).

Am auzit că Scriptura zice că Domnul Isus s-a umilit pe sine până la moartea pe cruce (cf. Fil 2,8). Oare ştim ce înseamnă cuvântul umilinţa? Umilinţa înseamnă puterea şi curajul de a spune cel dintâi: "Te iubesc!" Şi tot Biblia ne spune că Dumnezeu ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,19). Da, Dumnezeu, în marea sa umilinţă, ne-a iubit mai întâi, aşa cum i-a iubit pe Marta, Lazăr şi Maria (cf. In 11,5) şi aşa cum i-a iubit şi îi iubeşte pe toţi oamenii.

Marta, Lazăr şi Maria, pe lângă faptul că sunt trei personaje din anturajul lui Isus, că sunt trei prieteni iubiţi ai lui Isus şi, după tradiţia creştină, sunt trei martori şi misionari ai lui Isus în Galileea, ei reprezintă şi trei simboluri pentru trei feluri de creştini.

1. Marta îi simbolizează pe creştinii care pe pământ trăiesc o viaţă de muncă oferită lui Isus, o viaţă de prietenie cu Isus şi o viaţă în curs de desăvârşire lângă Isus: Marta, de la dojana lui Isus: "Marta, Marta, pentru multe te îngrijorezi şi te frămânţi!" (cf. Lc 10,41), a ajuns la o credinţă aşa de puternică în divinitatea lui Isus, încât a rostit memorabile cuvinte: "Cred, Doamne, că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume" (In 11,27).

Graham Green (1904-1991), un scriitor, dramaturg, scenarist şi critic literar englez, în cartea sa intitulată "Putere şi glorie", ne descrie situaţia dramatică a unui om care s-a trezit la moarte, în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile goale. Lacrimile au început să-i curgă, dar era prea târziu. Îşi dădea seama că ar fi putut atât de uşor să fie un sfânt; îi erau de ajuns puţin curaj, doar puţin efort, doar puţină înfrânare.

Marta la moarte nu a avut acest regret. Ea a muncit şi s-a desăvârşit în prietenie cu Isus. Nici noi nu vom avea acest regret dacă asemenea Martei, vom munci şi ne vom desăvârşi împreună cu Isus.

2. Lazăr simbolizează pe creştinii care rămân prieteni cu Isus până la moarte, prieteni despre care Isus spune că "vor învia" (cf. In 11,23)!

Au fost odată doi prieteni americani, Francisc şi Teodor. Au copilărit împreună; au urmat şcoala împreună şi au hotărât să se înscrie în armată tot împreună. Au nimerit în acelaşi batalion. Într-o seară au primit ordin să meargă cu tot batalionul în urmărirea duşmanului. S-a dat o luptă crâncenă. Spre dimineaţă s-au întors în cazarmă, dar Teodor lipsea. Atunci Francisc s-a dus să-şi caute prietenul pe care îl găseşte rănit. Cum l-a văzut Teodor pe prietenul său, i-a zis uşurat: "Francisc, ştiam că ai să vii să mă cauţi!" Şi Lazăr a ştiut că Isus, "prietenul" său, va veni să-l caute atunci când va muri. Şi aşa a fost, Isus a venit să-l caute pe "prietenul" său Lazăr şi să-l învie din morţi. Dar Isus va veni să ne caute şi pe noi ca să ne învie, dacă i-am fost prieteni cât am trăit pe pământ.

3. Maria simbolizează pe prietenii lui Isus care în timpul vieţii şi-au ales prietenia intimă cu el, care au ales partea cea mai bună care nu li se va lua (cf. Lc 10,42). Ba mai mult, Maria îi simbolizează pe prietenii lui Isus care au ajuns în lăcaşurile veşnice pregătite de Isus (cf. In 14,2-3), care au ajuns în viaţa de bucurie şi de intimitatea cu Isus din paradis (cf. In 14,23), care stau "faţă în faţă" cu Isus (1Cor 13,12), care îl văd pe Isus "aşa cum este" (1In 3,2), care stau veşnic la masă cu Isus (cf. Ap 3,20), şi care sunt ospătaţi de însuşi Isus (cf. Lc 12,37).

În luna august a anului 1860, sfântul Ioan Bosco (1815-1888), un preot italian, se întorcea de la biserica "Sfântul Francisc din Assisi" şi se îndrepta spre oratoriul său. Deodată, pe drum îi apăru mama sa, Fericita Margareta (1788-1856), moartă cu patru ani în urmă şi, arăta aşa cum o cunoştea el, în ţinuta ei simplă de fiecare zi. Uimit, preotul Ioan Bosco a întrebat o: "Mamă, dar nu eşti moartă?". "Ba da, sunt moartă, dar trăiesc". "Eşti fericită?". "Sunt foarte fericită" "Şi cum este în paradis?". "Nu poţi înţelege aşa ceva". "Totuşi, dă-mi un semn, cum este în paradis!". Deodată, mama Margareta a început să se înconjoare de lumină, să devină atât de tânără şi frumoasă, îmbrăcată în veşminte regale, iar, când a început să cânte, Ioan Bosco a intrat în extaz şi, plin de fericire, a rămas acolo în mijlocul drumului până când nişte oameni au venit, l-au ridicat şi l-au ajutat să ajungă la oratoriul său.

Maria a ajuns deja în paradis lângă Isus. Marta şi Lazăr au ajuns în paradis. Mama Margareta şi cu fiul ei, Ioan, au ajuns şi ei în paradis. O mulţime incalculabilă de oameni au ajuns şi ei acolo (cf. Ap 7,9).

Şi noi vom ajunge în paradis, dacă aici pe pământ: vom munci cu Isus şi pentru Isus; ne vom converti şi ne vom desăvârşi ajutaţi fiind de Isus; vom păstra prietenia cu Isus toată viaţa; şi dacă vom fi martori şi apostoli ai lui Isus în lume.

La mulţi ani şi la sfârşit ajungere în paradis tuturor celor care poartă numele de: Marta, Lazăr şi Maria!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 6.