ZMTCracovia2016:

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Polonia
cu ocazia celei de-a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului
(27-31 iulie 2016)

Salutul Sfântului Părinte adresat credincioşilor de la fereastra Arhiepiscopiei

Arhiepiscopia din Cracovia, joi, 28 iulie 2016

Îmi spun că mulţi dintre voi înţeleg spaniola, şi astfel voi vorbi în spaniolă. Îmi mai spun că astăzi este un frumos grup aici, în această piaţă, de proaspăt căsătoriţi şi tineri căsătoriţi. Eu, când întâlnesc pe cineva care se căsătoreşte, un tânăr care se căsătoreşte, o tânără care se căsătoreşte, le spun: "Aceştia sunt cei care au curaj!". Pentru că nu este uşor a forma o familie, nu este uşor a angaja viaţa pentru totdeauna, trebuie avut curaj. Şi vă felicit, pentru că voi aveţi curaj.

Uneori mă întreb ce trebuie făcut pentru ca familia să meargă mereu înainte şi să depăşească dificultăţile. Eu le sugerez să folosească mereu trei cuvinte, trei cuvinte care exprimă trei atitudini - acolo sosesc noi proaspăt căsătoriţi -, trei cuvinte care pot să vă ajute să trăiţi viaţa matrimonială, pentru că în viaţa matrimonială sunt dificultăţi. Căsătoria este ceva atât de frumos, atât de splendid de care trebuie să avem grijă, pentru că este pentru totdeauna. Şi cele trei cuvinte sunt: se poate, mulţumesc, scuză-mă.

Se poate. A cere mereu soţului, soţia soţului şi soţul soţiei: "Ce părere ai? Facem aşa?". A nu călca în picioare niciodată. "Se poate".

Al doilea cuvânt: a fi recunoscători. De câte ori soţul trebuie să-i spună soţiei: "mulţumesc". Şi de câte ori soţia trebuie să-i spună soţului: "mulţumesc". A-şi mulţumi reciproc, pentru că sacramentul căsătoriei este conferit de cei doi soţi, unul altuia. Şi această relaţie sacramentală se menţine cu acest sentiment de recunoştinţă. "Mulţumesc".

Al treilea cuvânt este: "Scuză-mă". Este un cuvânt foarte greu de rostit. În căsătorie întotdeauna - între soţ şi soţie -, mereu există vreo neînţelegere. A şti să se recunoască asta şi a cere scuze, a cere iertare face foarte bine.

Sunt familii tinere, proaspăt căsătoriţi, mulţi dintre voi sunt căsătoriţi, alţii urmează să se căsătorească; amintiţi-vă de aceste trei cuvinte, care au ajutat mult viaţa matrimonială: se poate, mulţumesc, scuză-mă. Să le repetăm împreună: se poate, mulţumesc, scuză-mă. Tare, toţi! Se poate! Mulţumesc! Scuză-mă!

Bine, toate acestea sunt foarte frumoase! Şi este foarte frumos a le spune în viaţa matrimonială. Însă mereu în viaţa matrimonială sunt probleme sau discuţii. Este normal şi se întâmplă ca soţul şi soţia să discute, să ridice glasul, să se certe, şi uneori să zboare farfuriile! Nu vă înspăimântaţi, însă, când se întâmplă. Vă dau un sfat: să nu terminaţi niciodată ziua fără a face pace. Şi ştiţi de ce? Pentru că "războiul rece" în ziua următoare este foarte periculos. "Şi cum să fac, părinte, pentru a face pace?", poate să întrebe cineva dintre voi. Nu este nevoie de discursuri, e suficient un gest, şi totul s-a terminat, şi pacea este făcută. Când este iubire, un gest aranjează totul.

Vă invit, înainte de a primi binecuvântarea, să ne rugăm pentru toate familiile prezente aici, pentru cei proaspăt căsătoriţi, pentru cei care sunt deja căsătoriţi de mult timp şi ştiu ceea ce eu v-am spus, şi pentru cei care se vor căsători. Să ne rugăm împreună cu un Bucură-te, Marie, fiecare în propria limbă.

Bucură-te, Marie...

Binecuvântarea.

Şi rugaţi-vă pentru mine! Cu adevărat, rugaţi-vă pentru mine! Noapte bună şi odihnă plăcută!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.