ZMTCracovia2016:

Întoarcerea la început

La Cracovia unde Karol Wojtyła a animat primele experienţe pastorale cu tinerii

De Stanisław Dziwisz

cardinal arhiepiscop de Cracovia

În urmă cu trei ani, la 28 iulie 2013, la sfârşitul celebrării euharistice care încorona Ziua Mondială a Tineretului la Rio de Janeiro, cu emoţie foarte mare am ascultat cuvintele papei Francisc: "Dragi tineri, avem întâlnirea pentru următoarea Zi Mondială a Tineretului, în 2016, la Cracovia, în Polonia. Prin mijlocirea maternă a Mariei, să cerem lumina Duhului Sfânt pe drumul care ne va duce la această nouă etapă de celebrare bucuroasă a credinţei şi a iubirii lui Cristos".

Din acel moment, Biserica poloneză, şi îndeosebi Biserica din Cracovia, a început să trăiască intens evenimentul, care face parte din misiunea Bisericii universale din timpurile noastre. Şi eu, ascultând cuvintele Pontifului în pământul brazilian, mi-am dat seama că într-un anumit sens se întorcea la punctul de plecare. Marele proiect pastoral, care este fiecare ediţie a Zilei Mondiale a Tineretului, de data aceasta avea să fie realizat în oraşul în care a crescut, pentru slujirea Bisericii şi a lumii, Karol Wojtyła, iniţiatorul sărbătorii credinţei Bisericii tinere.

După studiile de la Roma şi o scurtă practică pastorală în parohia de la ţară Niegowić, tânărul Wojtyła este trimis la Cracovia, unde a început să se dedice muncii de cercetare şi de predare, devenind în acelaşi timp călăuză spirituală pentru studenţii universitari. Celebra pentru ei liturgia. Ţinea conferinţe. Răspundea la întrebările lor. Organiza reculegeri. Îi însoţea în excursiile la munte şi la lacurile Masuri. A continuat această slujire ca episcop auxiliar.

Ca mitropolit de Cracovia a rămas în contact viu cu pastoraţia universitară şi a continuat să rămână aproape de foştii studenţi, care formau familiilor lor şi ocupau roluri tot mai mari în domeniile culturii şi al profesiilor. El a susţinut mult mişcarea Lumină şi Viaţă, numită "oază", în care se formau întregi generaţii de tineri polonezi. Toate acestea se întâmplau într-o societate guvernată de comunişti, dincolo de cortina de fier, unde se lupta pentru sufletele umane. Discipolii preotului şi episcopului Karol Wojtyła ştiau cum să înfrunte provocările legate cu viaţa într-un sistem totalitar şi ateu.

Devenit Papă la 16 octombrie 1978, Ioan Paul al II-lea a trebuit în mod semnificativ să lărgească spaţiul inimii sale, pentru ca să găsească loc în ea toate naţiunile, culturile, limbile, precum şi tinerii din toată lumea. Încă de la începutul pontificatului a declarat că tinerii vor avea un loc special în slujirea sa pastorală. I-a numit speranţă a Bisericii şi speranţa ei. Şi n-a fost vorba numai de cuvinte goale.

Experienţă pastorală importantă a fost pentru el întâlnirea cu tinerii francezi pe stadionul Parcul Pincipilor, la 1 iunie 1980. Cu acea ocazie le-a răspuns la întrebări, punându-se în dialog cu ei şi dând o extraordinară mărturie personală de credinţă. I-a încurajat să-şi îndrepte privirea spre Isus Cristos, pentru că numai el, învăţătorul din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitor al lumii, putea să răspundă la cele mai importante întrebări ale fiecărui om şi la nostalgiile profunde ale inimii.

Ioan Paul al II-lea îi conducea mereu la Cristos pe tineri. Îi încuraja să înainteze în larg pe marea credinţei, a speranţei şi a iubirii. Le indica idealuri sublime, pentru ca să facă din viaţa lor un dar pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, construind o lume mai dreaptă şi solidară. N-a trebuit să aştepte îndelung răspunsul. Papa credea în tineri şi ei au înţeles că au în el o călăuză expertă.

Putem spune că într-un anumit sens întâlnirea pariziană la Parcul Principilor a constituit preludiul organizării Zilelor Mondiale ale Tineretului. Ideea s-a format puţin câte puţin, în timpul următoarelor - şi de acum obişnuitelor - întâlniri ale papei cu tinerii la Roma: în 1984, anul jubiliar al răscumpărării, şi în 1985, în cadrul anului internaţional al tinerilor, şi de această dată în cetatea eternă. În această perioadă şi în anii următori a dat un ajutor competent Papei cardinalul argentinian Eduardo Pironio, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici. Tocmai acest dicaster a asumat responsabilitatea de a organiza întâlnirile tinerilor.

În 1987, iniţiativa depăşise de acum graniţele Romei. La Buenos Aires, Ioan Paul al II-lea a trăit cu tinerii prima Zi Mondială a Tineretului. Şi de atunci, la fiecare doi sau trei ani, tinerii creştini din toată lumea se adună în jurul succesorului lui Petru pentru a sărbători credinţa lor, apartenenţa la Cristos şi la Biserica sa. După Buenos Aires a fost rândul lui Santiago de Compostela, iar apoi au fost Częstochowa, Denver, Manila, Paris, Roma (în anul marelui jubileu al anului 2000) şi Toronto; apoi Köln, Sydney şi Madrid cu Benedict al XVI-lea şi Rio de Janeiro cu Papa Francisc. Astăzi ar fi greu de imaginat dinamica vieţii de credinţă a Bisericii contemporane fără aceste evenimente.

De data aceasta tinerii, pe care Ioan Paul al II-lea i-a numit la Tor Vergata "santinele ale dimineţii care veghează la venirea celui de-al treilea mileniu", vin în patria şi în oraşul lui Karol Wojtyła, în inima căruia a apărut şi s-a format ideea Zilei Mondiale a Tineretului, una dintre cele mai frumoase iniţiative ale pontificatului său şi ale Bisericii după Conciliul al II-lea din Vatican. Următorii Pontifi - Benedict al XVI-lea şi Francisc - şi-au însuşit această iniţiativă şi concentrează în jurul ei programul pastoral pentru tineri.

În ce ţară, în ce oraş vin "santinele dimineţii", tinerii creştini din 2016? În urmă cu un sfert de secol Polonia s-a eliberat de lanţurile comunismului şi de atunci construieşte cu răbdare structura unei societăţi democratice, mai drepte şi solidare. Învăţăm din succese şi din greşeli. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul botezului, primit de Polonia în urmă cu 1050 de ani. Mulţumim pentru istoria noastră care n-a fost uşoară, în care victoriile se alternează cu înfrângerile, iluziile cu speranţele. Trăim într-o Europă care se uneşte şi împărtăşim temerile lumii noastre agitate, în care sunt războaie şi adesea se văd semnele unui terorism orb. Apasă îndeosebi în inima noastră suferinţele din Ucraina, naţiune atât de apropiată de noi. Facem faţă şi unei secularizări progresive, care propune un model de viaţă fără Dumnezeu, care îl convinge pe om de autosuficienţa sa. Dar omul se poate salva cu propriile forţe? Poate el să construiască solid casa propriei existenţe pe nisipul unei ideologii iluzorii?

La Cracovia îi aşteptăm pe tineri, pentru a împărtăşi cu ei credinţa noastră, încercată adesea ca aurul în cuptorul experienţelor dure. Cracovia este un oraş de cultură şi de artă. Este un oraş de sfinţi şi fericiţi, între care se distinge Ioan Paul al II-lea. El aici s-a format în slujire şi în sfinţenie. Cracovia este capitala spirituală a milostivirii divine. Chiar la Cracovia o soră umilă, sfânta Faustina Kowalska, a amintit lumii adevărul lui Dumnezeu "bogat în milostivire" (Ef 2,4). De mulţi ani la sanctuarul milostivirii divine din Cracovia vin pelerini din toată lumea.

La Cracovia îl aşteptăm pe papa Francisc, Petru al timpurilor noastre. La Cracovia îi aşteptăm pe tineri, pentru a ne îmbogăţi din credinţa lor tinerească şi a fi contaminaţi de entuziasmul lor pentru credinţă. Îi aşteptăm pentru a arăta lumii, cu ei, faţa tânără a Bisericii solidare şi milostive. Aşteptăm schimbul darurilor.

(După L'Osservatore Romano, 27 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 25.