Focşani: O sămânţă plantată să crească

Sâmbătă, 23 iulie 2016, la biserica "Ss. Petru şi Paul" din Focşani, s-au ţinut cursurile diecezane de formare umană pentru logodnici. Au fost prezenţi tineri care au decis ca anul acesta să spună în mod oficial "Da-ul" lor de iubire reciprocă, pentru toată viaţa.

Ideea cursului a venit pe fondul necesităţii unei mai profunde pregătiri pentru viaţa de familie, conştienţi fiind că familia este celula de bază a societăţii, şcoala iubirii, leagănul respectului, dar şi spaţiul în care, deşi trebuie să se experimenteze iubirea în cel mai înalt grad, se întâmplă atâtea drame care au ca efect o profundă suferinţă. Când familia nu este autentică, suferă nu doar ea însăşi, ci întreaga societate, suferă întreaga Biserică.

Ziua s-a deschis prin captatio benevolentiae, în cadrul căreia am înţeles că cel pe care Dumnezeu ni l-a pus alături, pentru a forma împreună o familie este un dar, este darul lui Dumnezeu pentru mine. Nu eu am ales să intru în această lume, ci Dumnezeu m-a introdus în urma unui act de iubire.

Am înţeles că suntem chemaţi ca prin iubirea pe care el a pus-o în fiecare, să ne preţuim, să ne respectăm reciproc, iar în momentele dificile ale vieţii, în acel "şi la greu" pe care o să-l amintim în cadrul celebrării sacramentului căsătoriei, tocmai acolo se găseşte logica sacramentului căsătoriei, ne căsătorim pentru acest sau acel "greu", pentru acel "greu", Dumnezeu ne-a pus alături unul lângă celălalt. Căsătoria înseamnă un "împreună" şi la bine şi la greu, un "împreună" care nu înseamnă doar eu cu el, ci şi noi cu Dumnezeu.

Am învăţat că "Te iubesc" este ca şi cum i-ai spune celuilalt, "Ce bine e că exişti!" Am mai învăţat că iubirea înseamnă dăruire de sine sau în cazul soţilor, dăruire totală de sine. Ni s-a mai spus că suntem creaţi pentru comuniune, că trupul nostru este construit în aşa fel încât să ofere şi să primească iubire şi că cea mai mare suferinţă e să nu ai cui să oferi iubire.

Ce să mai spun de actul conjugal, cel pe care oamenii îl "zugrăvesc" fie în tabu, fie în cuvinte de "şantier", fie îl "calcă în picioare"! Am învăţat că este "sărbătoarea familiei", că de el depinde în cea mai mare parte bunul mers al familiei, e apogeul iubirii, e templul vieţii. Netrăit cum se cuvine, devine "mormânt", "viespar de neînţelegeri" şi, în loc să unească, divide.

Am înţeles apoi cât de important este să-l "protejăm" pe celălalt de tot ceea ce îl poate afecta şi mai ales, cât de frumos este să-l scoţi pe celălalt în evidenţă, aşa încât prin el să "creşti" şi tu.

Am învăţat că frumuseţea trece prin greutate şi că, legat de procrearea şi creşterea copiilor, nu trebuie să avem impresia că e greu să creşti copii. Copiii sunt bucuria familiei, unesc familia, o motivează şi o fac să fie ceea ce vrea şi Dumnezeu: «primăvară». Tinerii soţi nu trebuie să se teamă de greu, viaţa este cea mai mare greutate, toată lumea simte greutatea, dar nu trebuie să fugim de ea, ci să ne-o asumăm aşa cum ni se derulează ea, cu bune şi cu grele. Frumuseţea vieţii izvorăşte tocmai din greutatea ei!

Noi, cei puţini care am participat la aceste cursuri, dăm mărturie că se merită! Tinerilor nu trebuie să le fie frică să participe. Este o latură care lipsea formării în vederea viitoarei vieţi de familie, mă refer la cea umană. Şi este atât de importantă!

La capătul acestui curs am înţeles un lucru, şi anume, că pregătirea religioasă pentru căsătorie este foarte importantă, dar cea umană este fundamentală.

Am auzit în câteva ore lucruri pe care până acum, sincer vorbind şi cu tot respectul pentru părinţii şi educatorii noştri, dar nu ni le-a spus nimeni. Sperăm să se continue, pentru că este o bună ocazie să se redreseze familia atât de mult pusă la încercare astăzi. A fost ca o sămânţă plantată să crească!

Ioana Ungureanu şi Eduard Baciu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23 iulie: Focşani: O sămânţă plantată să crească

lecturi: 10.