Cesano: Hramul comunităţii catolice româneşti

Duminică, 12 iunie 2016, comunitatea credincioşilor români catolici din Cesano (Italia) şi împrejurimi a avut marea bucurie de a-l cinsti pentru a opta oară pe patronul lor spiritual, sfântul Anton de Padova, sfânt cinstit cu mare drag şi devoţiune de noi toţi încă de când eram prezenţi în România.

Crinii albi, prezenţa preoţilor de la altar, biserica împodobită de sărbătoare, cântecele intonate de corul comunităţii, prezentarea într-un mod mai special a darurilor de la ofertoriu au fost câteva dintre semnele care au arătat dorinţa românilor de a forma o familie şi de a se uni ca fraţii în jurul altarului.

Ştim că întreaga Biserică Catolică îl cinsteşte pe sfântul Anton de Padova pe 13 iunie, dar noi, pentru a favoriza o prezenţa mai numeroasă a credincioşilor la acest eveniment, am anticipat această sărbătoare cu o zi.

Fiind în contextul Anului Milostivirii, sărbătoarea hramului de anul acesta a avut un puternic impact spiritual asupra întregii comunităţi, deoarece mulţi dintre credincioşii din comunitate au dorit să simtă iubirea milostivă a lui Dumnezeu, prin sacramentul Spovezii. De aceea pr. Ionuţ Eremia Imbrişcă a fost disponibil în această zi la spovezi, de la 15.30 până la 17.30, oferind tuturor celor care au dorit posibilitatea de a gusta din iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care iartă pe toţi cei care-i cer acest mare dar.

Imnul "Către tine, o sfinte Antoane" a deschis procesiunea de la Liturghia solemnă a hramului, de la ora 16.00, din biserica "Sfântul Sebastian", celebrare prezidată de păstorul comunităţii pr. Adrian Chili, Liturghie la care au concelebrat pr. Marius Ciobanu şi pr. Matteo Moretti.

În cuvântul de învăţătură pr. Marius, după ce a dat câteva exemple din viaţa şi minunile sfântului, ţinând cont de faptul că suntem în anul milostivirii, a dorit să ne vorbească despre modul în care sfântul Anton a înţeles milostivirea. Sfântul lega milostivirea de umilinţă, spunând că "milostivirea este un act de umilinţă care reduce la tăcere iubirea de sine pentru a creşte în iubirea faţă de aproapele nostru. Isus a fost primul care a coborât printre noi şi s-a înjosit în faţa oamenilor. Astfel ne-a iertat şi ne-a vindecat. Şi această milostivire primită de la Dumnezeu trebuie la rândul ei să provoace o schimbare în viaţa noastră şi un răspuns de milostivire faţă de aproapele nostru (...). Este milostiv cel care suferă participând la mizeria celorlalţi. Această compasiune e chemată milostivire pentru că face ca inima să devină simplă, suferind pentru mizeria celuilalt". Plecând de la fragmentul duminicii a XI-a de peste an, pr. Ciobanu a spus că "milostivirea este atributul care exprimă cel mai bine numele lui Dumnezeu pentru că este calea care ne uneşte pe noi cu Dumnezeu deschizându-ne inima să credem că suntem iubiţi nu numai pentru o clipă, nu numai atunci când reuşim să fim buni şi ne facem datoria, ci credem că suntem iubiţi mereu chiar şi cu limitele şi păcatele noastre".

Frumuseţea cântecelor intonate la Liturghie, prezenţa ministranţilor, citirea lecturilor şi mai ales prezentarea darurilor la ofertoriu au fost câteva din semnele prin care am dorit să exprimăm bucuria de a avea un patron spiritual, în jurul căruia toţi să simţim prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu, care ne tratează pe toţi drept copiii săi preaiubiţi. Pe lângă darurile de pâine şi vin aduse la altar, anul acesta am adus la ofertoriu şi o piatră pe care era întipărit semnul crucii, care a amintit de una din minunile săvârşite de sfântul Anton pe când era ispitit de diavol; o imagine a sfântului Anton care binecuvânta copiii, tablou făcut de unul din copiii din comunitate; iar de florile care au fost aduse la ofertoriu au fost legate câteva simboluri cu virtuţile sfântului Anton, virtuţi care să ne fie tuturor ca model de imitat în anul milostivirii.

Înainte de binecuvântarea finală pr. Chili, reamintind unul din obiceiurile frumoase pe care le ştiam de acasă, a binecuvântat copiii şi a sfinţit crinii prin mijlocirea sfântului Anton. În cele din urmă a mulţumit preoţilor şi oaspeţilor prezenţi la sărbătoare, felicitându-i pe toţi pentru dragostea şi devoţiunea pe care ştiu să o manifeste pentru sfântul lor patron.

După binecuvântarea finală, bucuria de a fi împreună s-a manifestat prin faptul că în sala mare a parohiei, am organizat o masă de sărbătoare, de la care nu a lipsit mâncărurile delicate, dar nici muzica şi dansul, aşa cum ştim că se obişnuieşte de hram.

Mulţumim Domnului pentru că ne-a dat şi anul aceasta posibilitatea de a-l cinsti împreună pe sfântul Anton de Padova şi ajutaţi de el ne-am apropiat astfel mai mult de iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Lucian Antoci

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 iunie: Cesano: Hramul comunităţii catolice româneşti

lecturi: 12.