Audienţă acordată delegaţiei Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol cu ocazia solemnităţii Sfinţii Apostoli Petru şi Paul (28 iunie 2016)

Marţi, 28 iunie 2016, Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă delegaţia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, venită conform tradiţiei la Roma cu ocazia solemnităţii Sfinţii Apostoli Petru şi Paul. Delegaţia trimisă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I era condusă de Eminenţa Sa Methodios, mitropolit de Boston, care este însoţit de Excelenţa Sa Job, arhiepiscop de Telmessos şi de cucernicul diacon patriarhal Nephon Tsimalis. La amiază, papa a invitat delegaţia la prânz. Publicăm în continuare discursul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a adresat membrilor delegaţiei în cursul audienţei:

Iubiţi fraţi în Cristos,

Cu bucurie şi afect vă adresez cordialul meu bun-venit cu ocazia sărbătorii sfinţilor patroni ai acestei Biserici din Roma, apostolii Petru şi Paul. Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi vă cer să transmiteţi sentimentele recunoştinţei mele vii Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi Sfântului Sinod, care a voit să trimită o stimată delegaţie pentru a împărtăşi cu noi toţi bucuria sărbătorii.

Anul acesta, ea se celebrează în timp ce Biserica catolică trăieşte Jubileul extraordinar al Milostivirii, pe care am voit să-l convoc ca timp potrivit pentru a contempla misterul iubirii infinite a Tatălui revelat în Cristos şi pentru a face mai puternică şi eficace mărturia noastră faţă de acest mister (cf. Bula Misericordiae vultus, 2-3). Sfinţii Petru şi Paul, în evenimentele lor personale, în multe privinţe aşa de diferite, au trăit amândoi experienţa mai întâi a păcatului şi apoi a puterii milostivirii divine. Prin această experienţă, Petru, care l-a tăgăduit pe Învăţătorul său, şi Paul, care persecuta Biserica ce se năştea, au devenit vestitori neobosiţi şi martori curajoşi ai mântuirii oferite de Dumnezeu fiecărui om în Isus Cristos. Urmând exemplul apostolilor Petru şi Paul şi al celorlalţi apostoli, Biserica, formată din oameni păcătoşi dar răscumpăraţi prin Botez, a continuat în decursul istoriei să proclame aceeaşi veste a milostivirii divine.

Celebrând sărbătoarea apostolilor, reînnoim amintirea acelei experienţe de iertare şi de har care îi uneşte pe toţi cei care cred în Cristos. Există, începând din primele secole, multe diferenţe între Biserica de Roma şi Biserica de Constantinopol în domeniul liturgic, în disciplinele ecleziastice şi chiar în modul de a formula unicul adevăr revelat. Totuşi, la baza tuturor acestor forme concrete pe care Bisericile noastre le-au asumat în timp există mereu aceeaşi experienţă a iubirii infinite a lui Dumnezeu faţă de micimea şi fragilitatea noastră şi aceeaşi vocaţie de a fi martori ai acestei iubiri faţă de toţi. A recunoaşte că experienţa milostivirii lui Dumnezeu este legătura care ne leagă implică faptul că trebuie tot mai mult să facem ca milostivirea să devină criteriul raporturilor noastre reciproce. Dacă noi, catolici şi ortodocşi, vrem să proclamăm împreună întregii lumi minunăţiile milostivirii lui Dumnezeu, nu putem păstra între noi sentimente şi atitudini de rivalitate, de neîncredere, de supărare. Milostivirea însăşi ne eliberează de povara unui trecut marcat de conflicte şi ne permite să ne deschidem spre viitorul spre care Duhul Sfânt ne conduce.

O contribuţie la depăşirea obstacolelor care împiedică să regăsim acea unitate pe care am trăit-o în primul mileniu, şi care n-a fost niciodată uniformitate, ci întotdeauna comuniune respectând diversităţile legitime, este oferit de dialogul teologic. Iubite mitropolit Metodiu, aş vrea să vă exprim aprecierea mea pentru munca rodnică făcută de Consiliul teologic ortodox-catolic în America de Nord al cărui co-preşedinte sunteţi dumneavoastră. Instituit în urmă cu peste cincizeci de ani, acest Consiliu propune reflecţii semnificative despre chestiuni teologice centrale în relaţiile dintre Bisericile noastre, favorizând astfel dezvoltarea de raporturi optime între catolicii şi ortodocşii din acel continent. În această privinţă, mă bucur pentru că în luna septembrie se va reuni din nou Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Misiunea acestei Comisii este foarte preţioasă; să-l rugăm pe Domnul ca munca sa să continue în mod rodnic. Şi o amintire deosebită în rugăciune se îndreaptă şi spre dumneavoastră, iubite arhiepiscop Job, care aţi fost numit co-preşedinte ortodox al Comisiei, în timp ce exprim recunoştinţa mea vie faţă de veneratul frate mitropolit Ioannis de Pergam, care timp de mulţi ani a desfăşurat cu dăruire şi competenţă această delicată misiune.

Îi aduc mulţumire Domnului pentru că, în aprilie, mi-a dat ocazia pentru a-l întâlni pe iubitul frate Bartolomeu, când, împreună cu arhiepiscopul de Atena şi al întregii Grecii, Preafericirea Sa Ieronim al II-lea, am mers în insula Lesbo pentru a-i vizita pe refugiaţi şi migranţi. A privi disperarea pe faţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor nesigur de destinul lor, a asculta neputincioşi povestea nenorocirilor lor şi a ne opri în rugăciune pe malul acelei mări care a înghiţit viaţa atâtor fiinţe umane nevinovate a fost o experienţă foarte emoţionantă, care a confirmat cât mai este de făcut pentru a asigura demnitate şi dreptate atâtor fraţi şi surori. O mare mângâiere, în acele momente aşa de triste, a fost puternica apropiere umană şi spirituală pe care am experimentat-o faţă de Patriarhul Bartolomeu şi arhiepiscopul Ieronim. Conduşi de Duhul Sfânt, conştientizăm tot mai mult că noi, catolici şi ortodocşi, avem o responsabilitate comună faţă de cel care se află în nevoie, ascultând de unica Evanghelie a lui Isus Cristos Domnul nostru. A asuma împreună această responsabilitate este o datorie care atinge însăşi credibilitatea noastră de creştini. De aceea încurajez orice formă de colaborare între catolici şi ortodocşi în activităţi concrete în slujba omenirii suferinde.

Eminenţă, iubiţi fraţi, s-a încheiat de puţin timp la Creta celebrarea conciliului panortodox. Împreună cu foarte mulţi fraţi şi surori catolici şi creştini din alte Biserici, am însoţit cu rugăciunea pregătirea proximă şi desfăşurarea conciliului. Cardinalul Koch şi monseniorul Farrell, care au participat la evenimentul istoric ca observatori fraterni ai Bisericii catolice şi care tocmai s-au întors de la Creta, vor avea ocazie să-mi prezinte despre ceea ce a avut loc şi despre rezoluţiile adoptate. Fie ca Duhul Sfânt să facă să răsară din acest eveniment roade îmbelşugate pentru binele Bisericii.

La sfârşitul acestei întâlniri a noastre, reînnoind exprimarea recunoştinţei mele vii pentru prezenţa voastră şi asigurându-vă de iubirea şi respectul meu fratern faţă de Patriarhia Ecumenică, încredinţăm intenţiile noastre de rugăciune mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria, a sfinţilor Petru şi Paul şi a sfântului Andrei, fratele lui Petru. Şi vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine şi pentru slujirea mea.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.