CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN ARMENIA

(24-26 iunie 2016)

Vizită de rugăciune la catedrala apostolică
Etchmiadzin, vineri, 24 iunie 2016

Sanctitate, venerat frate,
Suprem patriarh şi catholicos al tuturor armenilor,
Preaiubiţi fraţi şi surori în Cristos!

Cu emoţie am trecut pragul acestui loc sacru, martor al istoriei poporului vostru, centru iradiant al spiritualităţii sale; şi consider un dar preţios al lui Dumnezeu faptul de a mă putea apropia de sfântul altar din care a strălucit lumina lui Cristos în Armenia. Îl salut pe catholicosul tuturor armenilor, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, căruia îi mulţumesc din inimă pentru plăcuta invitaţie de a vizita Sfânta Ecthmiadzin, pe arhiepiscopii şi pe episcopii din Biserica Apostolică Armeană, şi mulţumesc tuturor pentru primirea cordială şi bucuroasă pe care mi-aţi oferit-o. Mulţumesc, Sanctitate, pentru că m-aţi primit în casa dumneavoastră; acest semn de iubire exprimă în manieră elocventă, mult mai mult decât cuvintele, ce înseamnă prietenia şi caritatea fraternă.

În această solemnă ocazie aduc mulţumire Domnului pentru lumina credinţei aprinsă în ţara voastră, credinţă care a conferit Armeniei identitatea sa specială şi a făcut-o mesageră a lui Cristos printre naţiuni. Cristos este gloria voastră, lumina voastră, soarele care v-a luminat şi v-a dăruit o viaţă nouă, care v-a însoţit şi v-a susţinut, în special în momentele de încercare mai mare. Mă înclin în faţa milostivirii Domnului, care a voit ca Armenia să devină prima naţiune, încă din anul 301, care a primit creştinismul ca religie a sa, într-un timp în care în imperiul roman încă persistau persecuţiile.

Credinţa în Cristos n-a fost pentru Armenia aproape ca o haină care se poate îmbrăca sau dezbrăca în funcţie de circumstanţe sau de convenienţe, ci o realitate constitutivă a însăşi identităţii sale, un dar de însemnătate enormă care trebuie primit cu bucurie şi trebuie păstrat cu angajare şi tărie, chiar cu preţul vieţii. Aşa cum a scris sfântul Ioan Paul al II-lea, "cu «Botezul» comunităţii armene, [...] se naşte o identitate nouă a poporului, care va deveni parte constitutivă şi inseparabilă a însăşi fiinţei armene. De atunci, nu va mai fi posibil de crezut ca, printre componentele acestei identităţi, să nu figureze credinţa în Cristos, drept constitutiv esenţial" (Scrisoare apostolică la a 1700-a aniversare a botezului poporului armean [2 februarie 2001], 2). Fie ca Domnul să vă binecuvânteze pentru această luminoasă mărturie de credinţă, care demonstrează în mod exemplar puternica eficacitate şi rodnicie a Botezului primit în urmă cu peste o mie şapte sute de ani cu semnul elocvent şi sfânt al martiriului, care a rămas un element constant al istoriei poporului vostru.

Îi mulţumesc Domnului şi pentru drumul pe care Biserica catolică şi Biserica Apostolică Armeană l-au parcurs printr-un dialog sincer şi fratern, cu scopul de a ajunge la împărtăşirea comună a Mesei euharistice. Duhul Sfânt să ne ajute să realizăm acea unitate pentru care s-a rugat Domnul nostru, pentru ca discipolii săi să fie una şi lumea să creadă. Îmi este drag să amintesc aici impulsul decisiv dat intensificării raporturilor şi întăririi dialogului dintre cele două Biserici ale noastre în timpurile recente de Sanctităţile Lor Vasken I şi Karekin I, de sfântul Ioan Paul al II-lea şi de Benedict al XVI-lea. Printre etapele deosebit de semnificative ale acestei angajări ecumenice amintesc comemorarea martorilor credinţei din secolul al XX-lea, în contextul Marelui Jubileu al anului 2000; încredinţarea relicvei părintelui Armeniei creştine, sfântul Grigore Luminătorul, Sanctităţii Voastre pentru noua catedrală din Yerevan; declaraţia comună a Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea şi a Sanctităţii Voastre, semnată chiar aici în "Sfânta Etchmiadzin"; şi vizitele pe care Sanctitatea Voastră le-a făcut în Vatican cu ocazia unor importante evenimente şi comemorări.

Din păcate lumea este marcată de diviziuni şi conflicte, precum şi de forme grave de sărăcie materială şi spirituală, inclusiv exploatarea persoanelor, chiar şi a copiilor şi bătrânilor, şi aşteaptă de la creştini o mărturie de stimă reciprocă şi colaborare fraternă, care să facă să strălucească în faţa oricărei conştiinţe puterea şi adevărul Învierii lui Cristos. Angajarea răbdătoare şi reînnoită faţă de unitatea deplină, intensificarea iniţiativelor comune şi colaborarea dintre toţi discipolii Domnului în vederea binelui comun, sunt ca o lumină strălucitoare într-o noapte întunecată şi un apel de a trăi în caritate şi în înţelegerea reciprocă chiar şi a diferenţelor. Spiritul ecumenic capătă o valoare exemplară şi în afara graniţelor vizibile ale comunităţii ecleziale şi reprezintă pentru toţi o chemare puternică de a rezolva divergenţele cu dialogul şi valorizarea a ceea ce uneşte. În afară de asta, împiedică instrumentalizarea şi manipularea credinţei, pentru că obligă la descoperirea rădăcinilor sale genuine, la comunicarea, apărarea şi propagarea adevărului respectând demnitatea fiecărei fiinţe umane şi cu modalităţi din care se transpară prezenţa acelei iubiri şi a acelei mântuiri care se vrea să se apere. Se oferă în acest mod lumii - care are urgentă nevoie de asta - o mărturie convingătoare că Cristos este viu şi activ, capabil să deschidă mereu noi căi de reconciliere între naţiuni, civilizaţii şi religii. Se atestă şi se face credibil că Dumnezeu este iubire şi milostivire.

Iubiţi fraţi, când acţiunea noastră este inspirată şi mişcată de forţa iubirii lui Cristos, se măresc cunoaşterea şi stima reciprocă, se creează condiţii mai bune pentru un drum ecumenic rodnic şi, în acelaşi timp, se arată fiecărei persoane de bunăvoinţă şi întregii societăţi o concretă cale care poate fi parcursă pentru a armoniza conflictele care sfâşie viaţa civilă şi sapă diviziuni greu de vindecat. Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, prin mijlocirea Preasfintei Maria, a sfântului Grigore Luminătorul, "coloană de lumină a Sfintei Biserici a Armenilor", şi a sfântului Grigore de Narek, învăţător al Bisericii, să vă binecuvânteze pe voi toţi şi întreaga naţiune armeană şi s-o păstreze mereu în credinţa pe care a primit-o de la părinţi şi pe care a mărturisit-o glorios în decursul secolelor.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.