În dimensiunea sinodalităţii

Au început în Creta lucrările conciliului ortodox

De Hyacinthe Destivelle

La 20 iunie s-a ţinut prima sesiune a sfântului şi marelui conciliu al Bisericii ortodoxe. Aranjaţi în semicerc pe o largă estradă la dreapta şi la stânga patriarhului ecumenic în ordinea dipticelor, cum este stabilit de regulamentul conciliului, primaţii sunt aşezaţi în faţa adunării părinţilor conciliari, delegaţiile celor zece Biserici prezente. În centrul semicercului, în faţa patriarhului Bartolomeu, se află un mic altar pe care este pusă cartea Evangheliilor, între două lumânări aprinse. În spatele primaţilor, într-un al doilea semicerc, sunt aşezaţi episcopii consilieri, doi pentru fiecare primat. Pe fundal este reprezentată icoana Rusaliilor înconjurată de alte două, cea a lui Cristos şi cea a Născătoarei de Dumnezeu. Motoul conciliului, "El i-a chemat pe toţi la unitate", este scris în diferite limbi, în timp ce sus sunt reprezentate stemele celor paisprezece Biserici ortodoxe autocefale.

Această sesiune inaugurală a fost deschisă observatorilor din celelalte Biserici, confesiuni şi organizaţii creştine, precum şi jurnaliştilor. Cântarea imnului de Rusalii este urmată de proclamarea Evangheliei sfântului Marcu, unde fiii lui Zebedeu cer să şadă la dreapta şi la stânga lui Cristos. Acesta le răspunde: "Cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor" (Mc 10,35-45).

Patriarhul ecumenic, amintind că atenţia lumii întregi este îndreptată spre conciliu, subliniază responsabilitatea pe care această privire face să cadă asupra părinţilor conciliari. Unicul mesaj pe care-l citează este cel al Papei Francisc, care la 19 iunie, în timpul rugăciunii Angelus şi pe twitter, a invitat la unirea cu rugăciunea ortodocşilor pentru sfântul şi marele conciliu: "Ieri - afirmă Bartolomeu - Sanctitatea Sa s-a rugat pentru succesul lucrărilor noastre nu numai în timpul rugăciunii Angelus ci şi prin internet; a avut gentileţea de a aminti conciliul nostru şi să dorească succesul său. Îi adresăm mulţumirea noastră cordială".

Arhiepiscopul de Constantinopol explică apoi că sinaxa primaţilor de la 17 iunie a decis să se trimită celor patru primaţi absenţi o telegramă invitându-i să participe la conciliu, sau măcar să se unească la liturgia de Rusalii din 19 sau la cea de încheiere din 26. Doi patriarhi au răspuns: patriarhul Ioan de Antiohia a exprimat din nou amânarea conciliului până după rezolvarea problemei Qatarului, patriarhul Kiril de Moscova a amintit decizia Sfântului Sinod al Bisericii ortodoxe ruse din 13 iunie.

Într-o lungă şi bogată conferinţă, patriarhul s-a oprit apoi asupra semnificaţiei şi asupra perspectivelor convocării sfântului şi marelui conciliu. Prezentând sinodalitatea ca o dimensiune intrinsecă Bisericii, precum şi ca o dimensiune a credinţei creştine, a subliniat că instituţia sinodală "îşi trage originea din profunzimile misterului Bisericii". Ceea ce "noi am primit şi păstrat nu este înainte de toate o chestiune de tradiţie canonică, ci de adevăr fundamental teologic şi doctrinal fără de care nu există mântuire". De fapt, "când proclamăm, prin simbolul sacru al credinţei noastre, că noi credem în Biserica una, sfântă, catolică şi apostolică, proclamăm în acelaşi timp sinodalitatea care întrupează toate aceste caracteristici ale misterului Bisericii în istorie, adică unitatea, sfinţenia, catolicitatea şi apostolicitatea sa". De fapt, "fără sinodalitate, unitatea Bisericii este fracţionată", sfinţenia membrilor săi este "redusă la o moralitate individuală", catolicitatea "este sacrificată în folosul intereselor particulare individuale, colective, naţionale" şi mesajul apostolic nu poate să fie proclamat.

Bartolomeu arată apoi că sinodalitatea este indisociabilă de istoria Bisericii, amintind treptat conciliul apostolic din Ierusalim, vechile concilii mitropolitane (Canoanele apostolice, 34), conciliile ecumenice, dar şi, în al doilea mileniu, numeroasele concilii ortodoxe, cum ar fi conciliile palamite din secolul al XIV-lea, care "dau mărturie că, în pofida dificultăţilor, Biserica ortodoxă n-a întrerupt niciodată activitatea sa sinodală nici la nivel panortodox".

Trei au fost motivele pentru care a fost convocat actualul conciliu. Înainte de toate "sinodalitatea constituie o expresie şi o demonstraţie a misterului Bisericii însăşi". În afară de asta, este făcută necesară de dezvoltarea sistemului autocefaliei: de fapt, "chiar dacă această structură este corectă din punct de vedere canonic şi ecleziologic, riscul ca să se transforme într-un soi de federaţii de Biserici, fiecare promovând propriile interese şi ambiţii [...] face necesară aplicarea sinodalităţii". În sfârşit, ortodoxia trebuie să facă faţă noilor provocări care cer un răspuns comun, ca acelea ale diasporei, mişcării ecumenice, proclamării autonomiilor şi autocefaliilor.

Desigur, alte probleme, precum cea a mediului, chestiunile bioetice, secularizarea, pot să pară mai actuale. Însă Biserica ortodoxă, pentru a fi credibilă, trebuie să rezolve înainte de toate chestiunile sale interne. Cele externe vor fi tratate în mesajul final al conciliului, care, printre altele, va putea să fie urmat de alte concilii, cum sugerează patriarhul Daniel de România. Dar la sfârşit "semnificaţia şi importanţa acestui conciliu se sprijină înainte de toate pe însuşi faptul realizării sale, cu harul lui Dumnezeu", a adăugat Bartolomeu.

După o meditaţie finală asupra misterului Rusaliilor, "mister de unitate în diversitate", arhiepiscopul de Constantinopol exprimă propria "durere" pentru Bisericile ortodoxe care "în ultimul moment" au comunicat absenţa lor, în timp ce "participaseră la toată [lucrarea pregătitoare] şi au avut oportunitatea de a exprima punctul lor de vedere". În sfârşit îi salută cordial pe observatorii din celelalte Biserici, confesiuni şi organizaţii creştine, între care cardinalul Kurt Koch şi monseniorul Brian Farrell, preşedinte respectiv secretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor: "Cu bucurie autentică şi cu afect fratern vă vedem în mijlocul nostru în această ocazie propice a istoricei noastre adunări panortodoxe", a declarat Bartolomeu. "În cursul acestor ani, sprijinul vostru şi rugăciunea voastră au reprezentat mereu un inestimabil izvor de încurajare şi de forţă pentru noi. În afară de asta am mers împreună în dialogul teologic şi în cooperarea ecumenică, având voinţa de a răspunde la diviziunile teologice din trecut şi la provocările globale din timpul nostru".

Apoi a luat cuvântul fiecare dintre ceilalţi nouă primaţi, în ordinea dipticelor. Printre ei, arhiepiscopul Crizostom de Cipru, care aminteşte obstacolele în calea conciliului, denunţă îndeosebi etnofiletismul (adică naţionalismul eclezial condamnat de conciliul din Constantinopol în 1872): "Devenim ridicoli - declară el - făcând din naţiune elementul constitutiv al ecleziologiei noastre şi al identităţii noastre ecleziastice".

Ca răspuns la evocarea Bisericilor absente din partea diferiţilor primaţi, patriarhul Bartolomeu a declarat după aceea: "Ne rugăm cu voi şi sperăm ca Bisericile surori să aleagă să citească şi să semneze deciziile acestui sfânt şi mare conciliu". Totuşi, a amintit că absenţa unei Biserici nu invalidează în mod necesar un conciliu, citând al treilea conciliu ecumenic (431) în care Biserica de Antiohia era absentă, sau pe cel din Constantinopol din 1872, reunit fără Bisericile din Bulgaria şi din Rusia.

Arhiepiscopul Anastasie de Albania ridică la rândul său chestiunea oportunităţii de a păstra principiul unanimităţii: dacă este de dorit consensul, principiul unanimităţii, după părerea sa, nu este tradiţional şi poate duce în mod paradoxal la oferirea unei imagine de neunire a Bisericii ortodoxe. A amintit de canonul 6 de la conciliul din Niceea care prescrie principiul majoritar în caz de inerţie. Acest punct este dezvoltat şi de patriarhul Bartolomeu care, încheind prima sesiune, subliniază că acest sfânt şi mare conciliu a început la 19 iunie, exact ca primul conciliu ecumenic.

A doua sesiune a conciliului, luni după-amiază, a fost dedicat studierii documentului intitulat Misiunea Bisericii ortodoxe în lumea contemporană, prima temă din ordinea de zi. S-a desfăşurat cu uşile închise, ca toate celelalte sesiuni ale conciliului, până la încheierea sa, la 25 iunie, care va fi din nou deschisă observatorilor şi jurnaliştilor.

În cursul celei de-a doua sesiuni, părinţii conciliari au aprobat în unanimitate propunerea de a trimite un mesaj de solidaritate patriarhului Ignaţiu Ephrem al II-lea, al Bisericii siro-ortodoxe, victimă a unui atentat din Siria. Fără îndoială că nu este o întâmplare că creştinii din Orientul Mijlociu sunt primii care beneficiază de reînnoita sinodalitate a ortodoxiei.

(După L'Osservatore Romano, 22 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.