Omilia papei în Duminica Rusaliilor (15 mai 2016)

"Nu vă voi lăsa orfani" (In 14,18).

Misiunea lui Isus, culminată în darul Duhului Sfânt, avea acest scop esenţial: să refacă relaţia noastră cu Tatăl, ruinată de păcat; să ne scoată din condiţia de orfani şi să ne redea condiţiei de fii.

Apostolul Paul, scriind creştinilor din Roma, spune: "Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abba, Tată!»" (Rom 8,14-15). Iată relaţia refăcută: paternitatea lui Dumnezeu se reactivează în noi graţie operei răscumpărătoare a lui Cristos şi darului Duhului Sfânt.

Duhul este dat de Tatăl şi ne conduce la Tatăl. Toată opera mântuirii este o operă de re-generare, în care paternitatea lui Dumnezeu, prin darul Fiului şi al Duhului Sfânt, ne eliberează de starea de orfani în care am căzut. Şi în timpul nostru se întâlnesc diferite semne ale acestei condiţii a noastre de orfani: acea singurătate interioară pe care o simţim şi în mijlocul mulţimii şi care uneori poate deveni tristeţe existenţială; acea presupusă autonomie de Dumnezeu, care este însoţită de o anumită nostalgie a apropierii sale; acel răspândit analfabetism spiritual datorită cărui ne simţim incapabili să ne rugăm; acea dificultate de a simţi adevărată şi reală viaţa veşnică, drept plinătate de comuniune care încolţeşte aici şi îmboboceşte dincolo de moarte; acea trudă de a-l recunoaşte pe celălalt ca frate, deoarece este fiu al aceluiaşi Tată; şi alte semne asemănătoare.

La toate acestea se opune condiţia de fii, care este vocaţia noastră originară, este condiţia pentru care suntem făcuţi, "ADN"-ul nostru cel mai profund, care a fost însă ruinat şi pentru a fi restabilit a cerut jertfa Fiului Unicul Născut. Din imensa dăruire de iubire care este moartea lui Isus pe cruce a ieşit pentru toată omenirea, ca o imensă cascadă de har, revărsarea Duhului Sfânt. Cine se cufundă cu credinţă în acest mister de regenerare se renaşte la plinătatea vieţii filiale.

"Nu vă voi lăsa orfani". Astăzi, sărbătoarea Rusaliilor, aceste cuvinte ale lui Isus ne fac să ne gândim şi la prezenţa maternă a Mariei în cenacol. Mama lui Isus este în mijlocul comunităţii discipolilor adunate în rugăciune: este amintirea vie a Fiului şi invocarea vie a Duhului Sfânt. Este Mama Bisericii. Mijlocirii sale îi încredinţăm în mod deosebit pe toţi creştinii, familiile şi comunităţile care în acest moment au mai mare nevoie de forţa Duhului Mângâietor, Apărător şi Consolator, Duh al adevărului, al libertăţii şi al păcii.

Duhul, aşa cum afirmă tot sfântul Paul, face în aşa fel încât noi să-i aparţinem lui Cristos: "Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui" (Rom 8,9). Şi consolidând relaţia noastră de apartenenţă la Domnul Isus, Duhul ne face să intrăm într-o nouă dinamică de fraternitate. Prin Fratele universal, care este Isus, putem să ne relaţionăm cu ceilalţi în mod nou, nu ca orfani, ci ca fii ai aceluiaşi Tatăl bun şi milostiv. Şi asta schimbă totul! Putem să ne privim ca fraţi şi diferenţele noastre nu fac decât să înmulţească bucuria şi uimirea de a aparţine acestei unice paternităţi şi fraternităţi.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.