Întâlnire rodnică

În Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale

De Dario Edoardo Viganò

În anul sfânt extraordinar, papa Francisc trasează cu mesajul Comunicarea şi milostivirea: o întâlnire rodnică o rută de care nu se poate face abstracţie pentru lumea comunicaţiei. Sistemul mass-media este chemat să nu excludă pe nimeni, să nu facă ghetouri, mai degrabă să se sintonizeze pe canalele juste pentru a primi şi a lărgi orizonturile, pentru a construi punţi şi nu pentru a ridica ziduri ca apărare de alte persoane considerate o problemă şi nu o resursă. "Atâţia profesionişti, formatori de opinie, mijloace de comunicare şi centre de putere sunt situate [...] în zone urbane izolate, fără contact direct cu problemele lor. [...] Această lipsă de contact fizic şi de întâlnire [...] ajută la cauterizarea conştiinţei şi ignorarea unei părţi a realităţii", se citeşte în Laudato si'.

Frecventatorii mass-media sunt invitaţi să folosească cuvinte şi acţiuni care să-i ajute să fugă din cercul vicios al condamnării şi al răzbunării, să rupă lanţurile care leagă indivizi şi naţiuni. De fapt, cuvântul creştinului îşi ia ca obiectiv comuniunea şi ştergerea tonului peremptoriu al "excomunicării", invitând să asculte strigătul de ajutor care se înalţă din omenire. În această privinţă Papa ne avertizează: "a ascult nu este niciodată uşor. Uneori e mai comod să ne prefacem că suntem surzi". Cu eficacitatea imaginilor, Pontiful ne invită să oprim procesul de devalorizare a cuvintelor, nominalismul tipic al culturii noastre, pentru că oamenii sunt sătui de cuvinte care nu se întrupează în această istorie minunată şi zbuciumată.

Să ne angajăm să redăm cuvântului - în special cuvântului predicării - forţa sa pregnantă, focul care-l face viu şi dă căldură şi gust uman vestirii Evangheliei. Probabil, avem nevoie să redescoperim o comunicare care să stimuleze creativitatea, să favorizeze înţelegerea şi să îmbogăţească convieţuirea dintre persoane şi culturi diferite, convinşi că nu tehnologia determină autenticitatea şi neautenticitatea mesajelor, ci inima omului.

Aşadar, angajarea tuturor ar trebui să fie îndreptată spre alegerea cu grijă a cuvintelor şi gesturilor pentru a depăşi divergenţele, a trata rănile şi a lega din nou raporturile sub semnul iertării, devenind ambasadori ai înţelegerii. A ţese reţeaua unei "diplomaţii a milostivirii" înseamnă, pentru Papa, a nu considera niciodată pierdut nimic în relaţie, a nu rămâne închişi în râpele întunecate ale vechilor ostilităţi. Echivalează, în schimb, cu întreprinderea drumului milostivirii, cu recunoaşterea propriilor responsabilităţi, cu cererea de iertare şi arătarea compasiunii şi faţă de cel care ne-a făcut rău.

O comunicare care continuă să discrimineze între "învingători" şi "perdanţi" slăbeşte demnitatea persoanelor şi contribuie la crearea de spaţii de marginalizare, pe care se înalţă orgoliul mândru al triumfului. În schimb să fie transparenţă a dorinţei şi a voinţei de a îmblânzi chinurile vieţii, o comunicare capabilă să ofere căldură celor care au simţit numai gerul judecăţii şi al refuzului. "Limbajul aspru şi războinic al dezbinării nu se potriveşte pentru buzele Păstorului, nu are drept de cetăţenie în inima sa şi, deşi pare pe moment să asigure o hegemonie aparentă, numai fascinaţia durabilă a bunătăţii şi a iubirii rămâne cu adevărat convingătoare", a spus Francisc întâlnind la 23 septembrie 2015 pe episcopii americani.

Aşadar, dacă are comunicarea o relevanţă "politică", ea nu poate să fie sustrasă de la rolul de ţesătoare de comuniune şi constructoare de cetăţenie. În această perspectivă, recunoaşterea reţelei ca loc de "comunicare pe deplin umană" din partea Pontifului, ne deschide drumul spre "proximitate", şi digitală. Suntem invitaţi să descoperim modalităţi încă neexplorate pentru a ne apropia de persoane, pentru a ne apleca asupra suferinţelor lor. Cu cuvintele lui Francisc, "într-o lume divizată, fragmentată, polarizată, comunicarea cu milostivire înseamnă a contribui la buna, libera şi solidara proximitate între fiii lui Dumnezeu şi fraţi în umanitate", frecventatori tot mai asidui ai portalurilor, care ne cer o prezenţă hrănită de un supliment de suflet şi de inimă.

(După L'Osservatore Romano, 8 mai 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.