Papa Francisc: Regina Coeli (17 aprilie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (In 10,27-30) ne oferă câteva expresii rostite de Isus în timpul sărbătorii dedicării templului din Ierusalim, care se celebra la sfârşitul lui decembrie. El se află chiar în zona templului şi probabil acel spaţiu sacru încercuit îi sugerează imaginea staulului şi a păstorului. Isus se prezintă ca "Bunul Păstor" şi spune: "Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea" (v. 27-28). Aceste cuvinte ne ajută să înţelegem că nimeni nu se poate considera ucenic al lui Isus, dacă nu dă ascultare glasului său. Şi acest "a asculta" nu trebuie înţeles în mod superficial, ci implicator, până acolo încât să facă posibilă o adevărată cunoaştere reciprocă, din care poate veni o urmare generoasă, exprimată în cuvintele "şi ele mă urmează" (v. 27). Este vorba de o ascultare nu numai a urechii, ci o ascultare a inimii!

Aşadar, imaginea păstorului şi a oilor indică raportul strâns pe care Isus vrea să-l realizeze cu fiecare dintre noi. El este călăuza noastră, învăţătorul nostru, prietenul nostru, modelul nostru, dar mai ales este Mântuitorul nostru. De fapt, fraza care urmează în textul evanghelic afirmă: "Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea" (v. 28). Cine poate să vorbească aşa? Numai Isus, pentru că "mâna" lui Isus este una cu "mâna" Tatălui, şi Tatăl este "mai mare decât toţi" (v. 29).

Aceste cuvinte ne comunică un sentiment de siguranţă absolută şi de duioşie imensă. Viaţa noastră este pe deplin în siguranţă în mâinile lui Isus şi ale Tatălui, care sunt una: o unică iubire, o unică milostivire, revelate o dată pentru totdeauna în jertfa crucii. Pentru a mântui oile rătăcite care suntem noi toţi, Păstorul s-a făcut miel şi s-a lăsat jertfit pentru a lua asupra sa şi a elimina păcatul lumii. În acest mod el ne-a dăruit viaţa, dar viaţa din belşug (cf. In 10,10)! Acest mister se reînnoieşte, într-o umilinţă mereu surprinzătoare, pe masa euharistică. Acolo oile se adună pentru a se hrăni; acolo devin una, între ele şi cu Bunul Păstor.

Pentru aceasta nu ne este frică: viaţa noastră este de acum salvată de la pierzare. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din mâinile lui Isus, pentru că nimeni şi nimic nu poate învinge iubirea sa. Iubirea lui Isus este invincibilă! Cel rău, marele duşman al lui Dumnezeu şi al creaturilor sale încearcă în multe moduri să ne smulgă viaţa veşnică. Însă cel rău nu poate nimic dacă nu-i deschidem noi porţile inimii noastre, urmând linguşelile sale înşelătoare.

Fecioara Maria a ascultat şi a urmat cu docilitate glasul Bunului Păstor. Să ne ajute ea să primim cu bucurie invitaţia lui Isus de a deveni discipolii săi şi de a trăi mereu cu certitudinea că suntem în mâinile paterne ale lui Dumnezeu.

______________________________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori,

Mulţumesc celor care au însoţit cu rugăciunea vizita pe care am făcut-o ieri în insula Lesbos, în Grecia. Am dus refugiaţilor şi poporului grec solidaritatea Bisericii. Erau cu mine patriarhul ecumenic Bartolomeu şi arhiepiscopul Ieronymos de Atena şi al întregii Grecii, pentru a semnifica unitatea în caritate a tuturor discipolilor Domnului. Am vizitat unul din lagărele de refugiaţi: proveneau din Irak, Afganistan, Siria, Africa, din atâtea ţări... Am salutat circa 300 dintre aceşti refugiaţi, pe fiecare în parte. Toţi trei: patriarhul Bartolomeu, arhiepiscopul Ieronymos şi eu. Mulţi dintre ei erau copii; unii dintre ei - dintre aceşti copii - au asistat la moartea părinţilor şi a colegilor, unii morţi înecaţi în mare. Am văzut atâta durere! Şi vreau să povestesc un caz deosebit, al unui bărbat tânăr, nu are 40 de ani. L-am întâlnit ieri, cu cei doi copii ai săi. El este musulman şi mi-a povestit că era căsătorit cu o tânără creştină, se iubeau şi se respectau reciproc. Dar din păcate această tânără a fost decapitată de terorişti pentru că n-a voit să-l renege pe Cristos şi să părăsească credinţa sa. Este o martiră! Şi acel bărbat plângea mult...

În această noapte un cutremur violent a lovit Ecuadorul, provocând numeroase victime şi daune uriaşe. Să ne rugăm pentru acele populaţii; şi pentru cele din Japonia, unde au fost câteva cutremure în aceste zile. Ajutorul lui Dumnezeu şi al fraţilor să le dea forţă şi sprijin.

Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii. Suntem invitaţi să ne rugăm pentru vocaţiile la Preoţie şi la viaţa consacrată. Şi în această zi am hirotonit unsprezece preoţi noi. Reînnoiesc salutul meu noilor preoţi, rudelor şi prietenilor şi îi invit pe toţi preoţii şi seminariştii să participe la jubileul lor, în primele trei zile din iunie. Şi vouă tineri, băieţi şi fete, care sunteţi în piaţă: gândiţi-vă dacă Domnul nu vă cheamă să vă consacraţi viaţa în slujba sa, fie în Preoţie, fie în viaţa consacrată.

Vă salut cu afecţiune pe voi toţi, pelerini care proveniţi din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Sunt prezente familii, grupuri parohiale, şcoli şi asociaţii: vă binecuvântez pe toţi. Salut îndeosebi pe credincioşii din Madrid, Sao Paolo din Brazilia şi Varşovia; precum şi pelerinajele din diecezele de Cerreto Sannita-Telese-Sant'Agata dei Goti şi Siena-Colle Val d'Elsa-Montalcino, însoţiţi de episcopi; pe credincioşii din Specchia şi din Verona; corul Laurenziana din Mortara şi grupul "Părinţi pentru terapia intensivă neonatală".

Sunt aproape de multele familii preocupate datorită problemei locului de muncă. Mă gândesc îndeosebi la situaţia precară a muncitorilor italieni din Call Center: doresc ca peste toate să prevaleze mereu demnitatea persoanei umane şi nu interesele particulare.

Urez tuturor duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.