VIZITA SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC PE INSULA LESBOS (GRECIA)
(16 aprilie 2016)

Vizita la refugiaţi

Discursul Sfântului Părinte Francisc

Tabăra de refugiaţi de la Moria, Lesbos
Sâmbătă, 16 aprilie 2016

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi am voit să fiu cu voi. Vreau să vă spun că nu sunteţi singuri. În aceste luni şi săptămâni aţi îndurat multe suferinţe în căutarea voastră a unei vieţi mai bune. Mulţi dintre voi s-au simţit constrânşi să fugă de situaţii de conflict şi de persecuţie, mai ales pentru copiii voştri, pentru cei mici ai voştri. Aţi făcut mari jertfe pentru familiile voastre. Cunoaşteţi durerea de a fi lăsat în urma voastră tot ceea ce vă era drag şi - ceea ce este probabil mai dificil - fără a şti ce va aduce viitorul cu sine. Şi mulţi alţii, ca voi, se află în lagăre de refugiu sau în oraşe, aşteptând, sperând să construiască o nouă viaţă în acest continent.

Am venit aici cu fraţii mei, Patriarhul Bartolomeu şi Arhiepiscopul Ieronymos, pur şi simplu pentru a fi cu voi şi pentru a asculta istoriile voastre. Am venit pentru a atrage atenţia lumii cu privire la această gravă criză umanitară şi pentru a implora rezolvarea ei. Ca oameni de credinţă, dorim să unim glasurile noastre pentru a vorbi deschis în numele vostru. Sperăm ca lumea să devină atentă la aceste situaţii de necesitate tragică şi într-adevăr disperată şi să răspundă în mod demn de umanitatea noastră comună.

Dumnezeu a creat neamul omenesc pentru ca să formeze o singură familie; când vreun frate al nostru sau o soră a noastră suferă, noi toţi suntem atinşi de acest lucru. Toţi ştim din experienţă cât de uşor este pentru unele persoane să ignore suferinţele altora şi chiar să le exploateze vulnerabilitatea. Dar ştim şi că aceste crize pot face să se evidenţieze ceea ce este mai bun în noi. Aţi văzut asta în voi înşivă şi în poporul grec, care cu generozitate a răspuns la nevoile voastre chiar şi în mijlocul dificultăţilor sale. Aţi văzut asta şi în multele persoane, în special tineri care provin din toată Europa şi din lume, care au venit pentru a vă ajuta. Da, mai rămâne încă foarte mult de făcut. Dar îi mulţumim lui Dumnezeu care în suferinţele noastre nu ne lasă niciodată singuri. Există mereu cineva care poate să întindă mâna şi să ne ajute.

Acesta este mesajul pe care astăzi doresc să vi-l las: nu pierdeţi speranţa! Cel mai mare dar pe care putem să ni-l oferim reciproc este iubirea: o privire milostivă, grija de a ne asculta şi de a ne înţelege, un cuvânt de încurajare, o rugăciune. Fie ca să puteţi împărtăşi acest dar unii cu alţii. Nouă creştinilor ne place să relatăm episodul bunului samaritean, un străin care a văzut un om în nevoie şi imediat s-a oprit pentru a-l ajuta. Pentru noi este o parabolă care se referă la milostivirea lui Dumnezeu, care se adresează tuturor. El este Milostivul. Este şi un apel de a arăta aceeaşi milostivire celor care se află în nevoie. Fie ca toţi fraţii noştri şi surorile noastre din acest continent, ca bunul samaritean, să vă vină în ajutor în acel spirit de fraternitate, solidaritate şi respect faţă de demnitatea umană, care a deosebit lunga sa istorie.

Iubiţi fraţi şi surori, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi, în mod special pe copiii voştri, pe bătrâni şi pe cei care suferă în trup şi în spirit. Vă îmbrăţişez pe toţi cu afect. Asupra voastră şi asupra celor ca vă însoţesc invoc darurile divine de tărie şi de pace.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 21.