"Papa merge la Lesbos pentru a ne aminti cine este aproapele nostru"

De Andrea Tornielli

"Arătăm faţa unei Europe cu inimă împietrită". Cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, comentează astfel ştirile care vin din Brennero şi decizia de a crea controale severe pentru a evita trecerea necontrolată a imigraţilor din Italia spre Austria.

Ce reacţie vă provoacă ceea ce se întâmplă la graniţa dintre Italia şi Austria şi în general, în unele ţări europene?

"O senzaţie de tristeţe. Opusul milostivirii, la care ne cheamă încontinuu Papa Francisc, este împietrirea inimii. Iată, în Europa trăim o situaţie de acest tip. în loc de a primi ne gândim să ridicăm noi bariere".

Cum judecaţi această atitudine?

"Trebuie să încercăm să construim, toţi împreună şi fără a lăsa singure ţările de frontieră sau ţările mai mici, o Europă care să nu se învârtă în jurul economiei, ci şi al sacralităţii persoanei umane. Unde au ajuns valorile care ne-au unit? Le-am uitat? Riscăm să fim o Europă cu inimă împietrită. În spatele acestei pierderi de sensibilitate faţă de aproapele există incapacitatea de a ne înduioşa, de a compătimi, adică de a suferi împreună cu aceşti fraţi. Este o pierdere de umanitate, o nouă formă de păgânism. Păgânismul antic, aşa cum a repetat de mai multe ori Joseph Ratzinger, era marcat tocmai de insensibilitate".

Ce semnificaţie are vizita Papei la Lesbos, sâmbăta următoare?

"Întrebarea pe care ne-o adresează Francisc este simplă: unde este fratele tău? Papa, mai întâi cu călătoria sa la Lampedusa şi acum cu vizita la Lesbos ne aminteşte că suntem în faţa persoanelor umane. Înainte de a vedea problema sau urgenţa, există persoane, ca mine şi ca tine, şi acestea sunt aproapele nostru".

Există unii care obiectează că nu pot fi primiţi toţi, în mod nediscriminat.

"A primi şi a aminti valorile de bază ale Europei nu înseamnă a nu pune problema modului de a guverna fenomenul migrator şi urgenţele. Mă gândesc la povara pe care o suportă unele ţări care sunt pe marginea colapsului, unde ajung să trăiască aglomeraţi în lagăre milioane de refugiaţi: vorbesc despre Liban, despre Iordania, despre Turcia, de exemplu. Apoi mă gândesc la avanposturile Europei noastre, la insule precum aceea pe care o va vizita Papa. Trebuie pus mereu în centru demnitatea umană a imigraţilor, care nu sunt numere pentru statisticile noastre. Sunt femei, copii, tineri, bărbaţi, bătrâni. Persoane în carne şi oase care fug de disperare, care au lăsat toate, care adesea nu mai au o casă. Până când nu ne vom obişnui să vedem feţele în carne şi oase ale persoanelor în spatele numerelor nu vom regăsi acea inimă pe care Europa, Europa creştină, pare că a pierdut-o. Nu ne putem permite să pierdem valorile şi principiile de umanitate, de respect faţă de demnitatea fiecărei persoane, de subsidiaritate şi de solidaritate reciprocă, deşi în anumite momente ale istoriei, aşa cum a amintit Papa Francisc, pot să fie o povară greu de purtat".

Ce trebuie făcut, după părerea dumneavoastră?

"Există urgenţe care trebuie înfruntate cu bun simţ, raţionalitate şi primire, implicând toate ţările din Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm niciodată, între altele, responsabilităţile pe care le avem ca Occident faţă de anumite ţări ai cărei cetăţeni plătesc consecinţele războaielor noastre. Dar în afară de urgenţă, este nevoie de politici concrete care să ajute ţările de provenienţă ale migranţilor să depăşească conflictele interne şi să se dezvolte garantând pacea. Noi ar trebui să lucrăm pentru a depăşi conflictele, nu pentru a le alimenta".

(După Vatican Insider, 14 aprilie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.