Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Amoris laetitia (Bucuria iubirii), despre iubirea în familie. Sinteză

"Amoris laetitia" (AL - "Bucuria iubirii"), exortația apostolică post-sinodală "despre iubirea în familie", datată nu întâmplător la 19 martie, solemnitatea sfântului Iosif, adună rezultatele a două Sinoade despre familie convocate de papa Francisc în 2014 și în 2015, ale căror Rapoarte conclusive sunt citate pe larg, împreună cu documente și învățături ale Predecesorilor săi și cu numeroasele cateheze despre familie ale aceluiași papă Francisc. Totuși, așa cum s-a întâmplat deja pentru alte documente magisteriale, papa se folosește și de contribuțiile diferitelor Conferințe episcopale din lume (Kenya, Australia, Argentina...) și de citate din personalități semnificative ca Martin Luther King sau Erich Fromm. Deosebit un citat din filmul "Prânzul lui Babette", pe care papa îl amintește pentru a explica termenul de gratuitate.

Premisă

Exortația apostolică uimește prin mărime și articulare. Ea este subîmpărțită în nouă capitole și peste 300 de paragrafe. Dar se deschide cu șapte paragrafe introductive care scot în evidență deplină conștiința complexității temei și aprofundarea pe care o cere. Se afirmă că intervențiile Părinților la Sinod au compus un "poliedru prețios" (AL 4) care trebuie apărat. În acest sens papa scrie că "nu toate discuțiile doctrinale, morale sau pastorale trebuie să fie rezolvate cu intervenții ale magisteriului". Așadar pentru unele chestiuni "în fiecare țară sau regiune se pot căuta soluții mai înculturate, atente la tradițiile și la provocările locale. De fapt, «culturile sunt foarte diferite între ele și fiecare principiu general [...] are nevoie să fie înculturat, dacă vrea să fie respectat și aplicat»" (AL 3). Aceste principiu de înculturare este într-adevăr important chiar și în modul de a pune și de a înțelege problemele care, dincolo de chestiunile dogmatice bine definite de Magisteriul Bisericii, nu poate să fie "globalizat".

Dar mai ales papa afirmă imediat și cu claritate că trebuie ieșit din opoziția sterilă dintre neliniștea de schimbare și aplicarea pură și simplă a normelor abstracte. Scrie el: "Dezbaterile care se află în mijloacele de comunicare sau în publicații și chiar între slujitorii Bisericii merg de la o dorință neînfrânată de a schimba totul fără suficientă reflecție sau fundament, la atitudinea care pretinde să rezolve totul aplicând normative generale sau trăgând concluzii excesive din unele reflecții teologice" (AL 2).

Capitolul întâi: "În lumina Cuvântului"

Fiind puse aceste premise, papa articulează reflecția sa pornind de la Sfintele Scripturi cu primul capitol, care se dezvoltă ca o meditație asupra Psalmului 128, caracteristic liturgiei nupțiale ebraice precum și celei creștine. Biblia "este populată de familii, de generații, de istorii de iubire și de crize familiale" (AL 8) și pornind de la această realitate se poate medita cum familia nu este un ideal abstract, ci o "misiune «artizanală»" (AL 16) care se exprimă cu duioșie (AL 28) dar care s-a confruntat și cu păcatul încă de la început, când relația de iubire s-a transformat în dominare (cf. AL 19). Așadar Cuvântul lui Dumnezeu "nu se arată ca o secvență de teze abstracte, ci ca o însoțitoare de călătorie și pentru familiile care sunt în criză sau trec prin vreo durere și le indică lor ținta drumului" (AL 22).

Capitolul al doilea: "Realitatea și provocările familiilor"

Pornind de la terenul biblic în capitolul al doilea papa analizează situația actuală a familiilor ținând "picioarele pe pământ" (AL 6), luând pe larg din Rapoartele conclusive ale celor două Sinoade și tratând numeroase provocări, de la fenomenul migrator la negarea ideologică a diferenței de sex ("ideologia gender"); de la cultura provizoriului la mentalitatea antinatalistă și la impactul biotehnologiilor în domeniul procreației; de la lipsa de casă și de loc de muncă la pornografie și la abuzul de minori; de la atenția față de persoanele cu handicap la respectarea bătrânilor; de la deconstrucția juridică a familiei la violența față de femei. Papa insistă asupra concreteții, care este un cifru fundamental al Exortației. Și concretețea și realismul sunt cele care pun o diferență substanțială între "teorii" de interpretare a realității și "ideologii".

Citând Familiaris consortio, Francisc afirmă că "este sănătos a da atenție realității concrete, pentru că «cererile și apelurile Duhului răsună și în înseși evenimentele istoriei», prin care «Biserica poate fi condusă la o înțelegere mai profundă a misterului inepuizabil al căsătoriei și al familiei»" (AL 31). Așadar, fără a asculta realitatea nu este posibil să se înțeleagă nici exigențele prezentului nici apelurile Duhului. Papa notează că individualismul exasperat face dificil astăzi faptul de a se dărui unei alte persoane în manieră generoasă (cf. AL 33). Iată o fotografie interesantă a situației: "Se teme de singurătate, se dorește un spațiu de protecție și de fidelitate, dar în același timp crește teama de a fi capturați de o relație care poate să amâne satisfacerea aspirațiilor personale" (AL 34).

Umilința realismului ajută să nu se prezinte "un ideal teologic al căsătoriei prea abstract, aproape artificial construit, departe de situația concretă și de posibilitățile efective ale familiilor așa cum sunt" (AL 36). Idealismul îndepărtează de la considerarea căsătoriei ceea ce este ea, adică un "drum dinamic de creștere și realizare". Pentru aceasta nu trebuie nici să se creadă că familiile se susțin "numai insistând pe chestiuni doctrinale, bioetice și morale, fără a motiva deschiderea la har" (AL 37). Invitând la o anumită "autocritică" a unei prezentări neadecvate a realității matrimoniale și familiale, papa insistă că este necesar să se dea spațiu formării conștiinței credincioșilor: "Suntem chemați să formăm conștiințele, nu să pretindem înlocuirea lor" (AL 37). Isus propunea un ideal exigent dar "nu pierdea niciodată apropierea compătimitoare de persoanele fragile precum samariteana sau femeia adulteră" (AL 38).

Capitolul al treilea: "Privirea îndreptată spre Isus: vocația familiei"

Capitolul al treilea este dedicat câtorva elemente esențiale ale învățăturii Bisericii cu privire la căsătorie și familie. Prezența acestui capitol este importantă pentru că ilustrează în manieră sintetică în 30 de paragrafe vocația la familiei conform Evangheliei așa cum a fost receptată de Biserică în timp, mai ales despre tema indisolubilității, a sacramentalității căsătoriei, a transmiterii vieții și a educației copiilor. Sunt citate pe larg Gaudium et spes a Conciliului al II-lea din Vatican, Humanae vitae a lui Paul al VI-lea, Familiaris consortio a lui Ioan Paul al II-lea.

Privirea este amplă și include și "situațiile imperfecte". De fapt citim: "«Discernământul prezenței de semina Verbi în celelalte culturi (cf. Ad gentes, 11) poate să fie aplicat și realității matrimoniale și familiale. În afară de adevărata căsătorie naturală există elemente pozitive prezente în formele matrimoniale din alte tradiții religioase», deși nu lipsesc nici umbrele" (AL 77). Reflecția include și "familiile rănite" în fața cărora papa afirmă - citând Relatio finalis al Sinodului din 2015 - "trebuie mereu amintit un principiu general: «Să știe păstorii că, din iubire față de adevăr, sunt obligați să discearnă bine situațiile» (Familiaris consortio, 84). Gradul de responsabilitate nu este egal în toate cazurile și pot să existe factori care limitează capacitatea de decizie. De aceea, în timp ce trebuie exprimată cu claritate doctrina, trebuie evitate judecăți care nu țin cont de complexitatea diferitelor situații și este necesar să fie atenți la modul în care persoanele trăiesc și suferă din cauza condiției lor" (AL 79).

Capitolul al patrulea: "Iubirea în căsătorie"

Capitolul al patrulea tratează despre iubirea în căsătorie și o ilustrează pornind de la "imnul adus iubirii" al sfântului Paul în 1Cor 13,4-7. Capitolul este o adevărată exegeză atentă, punctuală, inspirată și poetică a textului paulin. Am putea spune că este vorba despre o colecție de fragmente dintr-un discurs iubitor care este atent să descrie iubirea umană în termeni absolut concreți. Rămânem uimiți de capacitatea de introspecție psihologică ce marchează această exegeză. Aprofundarea psihologică intră în lumea emoțiilor soților - pozitive și negative - și în dimensiunea erotică a iubirii. Este vorba despre o contribuție extrem de bogată și prețioasă pentru viața creștină a soților, care nu avea până acum comparație în documente papale precedente.

În modul său acest capitol constituie un mic tratat în cadrul tratării mai ample, pe deplin conștient de cotidianitatea iubirii care este dușmană a oricărui idealism: "nu trebuie aruncată peste două persoane limitate - scrie Pontiful - povara teribilă de a trebui să reproducă în manieră perfectă unirea care există între Cristos și Biserica sa, deoarece căsătoria ca semn implică «un proces dinamic, care înaintează treptat cu integrarea progresivă a darurilor lui Dumnezeu»" (AL 122). Dar pe de altă parte papa insistă în manieră puternică și hotărâtă asupra faptului că "în însăși natura iubirii conjugale există deschiderea spre definitiv" (AL 123), chiar în interiorul acelei "combinări de bucurii și de trude, de tensiuni și de odihnă, de suferințe și de eliberări, de satisfacții și de căutări, de deranjuri și de plăceri" (AL 126) care este întocmai căsătoria.

Capitolul se încheie cu o reflecție foarte importantă despre "transformarea iubirii" pentru că "prelungirea vieții face în așa fel încât să aibă loc ceva ce nu era obișnuit în alte timpuri: relația intimă și apartenența reciprocă trebuie să se păstreze timp de patru, cinci sau șase decenii, și asta comportă necesitatea de a se alege din nou unul pe altul de mai multe ori" (AL 163). Aspectul fizic se schimbă și atracția iubitoare nu dispare ci se schimbă: dorința sexuală cu timpul se poate transforma în dorință de intimitate și "complicitate". "Nu putem să ne promitem să avem aceleași sentimente toată viața. Dar putem cu siguranță să avem un proiect comun stabil, să ne angajăm să ne iubim și să trăim uniți până când moartea ne va despărți și să trăim mereu o intimitate bogată" (AL 163).

Capitolul al cincilea: "Iubirea care devine rodnică"

Capitolul al cincilea este în întregime concentrat asupra rodniciei și aspectului de generare a iubirii. Se vorbește în manieră profundă din punct de vedere spiritual și psihologic despre primirea unei vieți noi, despre așteptarea propriei sarcinii, despre iubirea de mamă și de tată. Dar și despre rodnicia lărgită, despre adopție, despre primirea contribuției familiilor de a promova o "cultură a întâlnirii", despre viața în familie în sens larg, cu prezența de unchi, verișori, rude ale rudelor, prieteni. Amoris laetitia nu ia în considerare familia "mononucleară", pentru că este foarte conștientă de familie ca rețea de relații ample. Însăși mistica sacramentului căsătoriei are un profund caracter social (cf. AL 186). Și în cadrul acestei dimensiuni sociale papa subliniază îndeosebi fie rolul specific al raportului dintre tineri și bătrâni, fie relația dintre frați și surori ca stagiu de creștere în relația cu ceilalți.

Capitolul al șaselea: "Câteva perspective pastorale"

În capitolul al șaselea papa tratează câteva căi pastorale care orientează la construirea de familii solide și rodnice după planul lui Dumnezeu. În această parte Exortația face recurs larg la Rapoartele conclusive ale celor două Sinoade și la catehezele papei Francisc și ale lui Ioan Paul al II-lea. Se reafirmă că familiile sunt subiect și nu numai obiect de evanghelizare. Papa afirmă "că slujitorilor hirotoniți le lipsește adesea o formare adecvată pentru a trata problemele actuale complexe ale familiilor" (AL 202). Dacă pe de o parte trebuie îmbunătățită formarea psiho-afectivă a seminariștilor și implicată mai mult familia în formarea la slujire (cf. AL 203), pe de altă parte "poate fi utilă [...] și experiența tradiției orientale lungi a preoților căsătoriți" (AL 202).

Apoi papa tratează tema conducerii logodnicilor pe drumul de pregătire la căsătorie, a însoțirii soților în primii ani ai vieții matrimoniale (inclusiv tema paternității responsabile), dar și în unele situații complexe și îndeosebi în crize, știind că "fiecare criză ascunde o veste bună care trebuie știut să se asculte ascuțind auzul inimii" (AL 232). Se analizează câteva cauze de crize, între care o maturizare afectivă întârziată (AL 239).

În afară de asta se vorbește și despre însoțirea persoanelor abandonate, despărțite sau divorțate și se subliniază importanța recentei reforme a procedurilor pentru recunoașterea cazurilor de nulitate matrimonială. Se scoate în evidență suferința copiilor în situațiile conflictuale și se conclude: "Divorțul este un rău și este foarte îngrijorătoare creșterea numărului de divorțuri. Pentru aceasta, fără îndoială, misiunea noastră pastorală cea mai importantă cu privire la familii este să întărim iubirea și să ajutăm la vindecarea rănilor, în așa fel încât să putem preveni extinderea aceste drame în epoca noastră" (AL 246). Se ating apoi situațiile căsătoriilor mixte și ale celor cu disparitate de cult și situația familiilor care au în cadrul lor persoane cu tendință homosexuală, reafirmând respectul față de ele și refuzarea oricărei discriminări nedrepte și a oricărei forme de agresiune sau violență. Este prețioasă din punct de vedere pastoral partea finală a capitolului: "Când moartea își plantează boldul său", despre tema pierderii persoanelor dragi și a văduviei.

Capitolul al șaptelea: "A întări educația copiilor"

Capitolul al șaptelea este în întregime dedicat educației copiilor: formarea lor etică, valoarea sancțiunii ca stimulent, realismul răbdător, educația sexuală, transmiterea credinței și mai în general viața familială ca un context educativ. Este interesantă înțelepciunea practică ce transpare la fiecare paragraf și mai ales atenția față de gradualitate și față de pașii mici "care pot fi înțeleși, acceptați și apreciați" (AL 271).

Există un paragraf deosebit de semnificativ și fundamental din punct de vedere pedagogic în care Francisc afirmă clar că "obsesia nu este educativă și nu se poate avea un control al tuturor situațiilor în care un copil ar putea să treacă [...]. Dacă un părinte este obsedat să știe unde se află copilul său și să controleze toate mișcările sale, va încerca numai să domine spațiul său. În acest mod nu-l va educa, nu-l va întări, nu-l va pregăti să înfrunte provocările. Ceea ce interesează în mod deosebit este de a genera în copil, cu multă iubire, procese de maturizare a libertății sale, de pregătire, de creștere integrală, de cultivare a autonomiei autentice" (AL 261).

Însemnată este secțiunea dedicată educației sexuale, intitulată foarte expresiv: "Da educației sexuale". Se susține necesitatea ei și se pune întrebarea "dacă instituțiile noastre educative au asumat această provocare [...] într-o epocă în care se tinde să se banalizeze și să se sărăcească sexualitatea". Ea trebuie realizată "în cadrul unei educații la iubire, la dăruire reciprocă" (AL 280). Se atenționează cu privire la expresia "sex sigur", pentru că transmite "o atitudine negativă față de finalitatea procreativă naturală a sexualității, ca și cum un eventual copil ar fi un dușman de care trebuie să se protejeze. Astfel se promovează agresivitatea narcisistă în locul primirii" (AL 283).

Capitolul al optulea: "A însoți, a discerne și a integra fragilitatea"

Capitolul al optulea constituie o invitație la milostivire și la discernământ pastoral în fața situațiilor care nu răspund pe deplin la ceea ce Domnul propune. Papa aici folosește trei verbe foarte importante: "a însoți, a discerne și a integra" care sunt fundamentale în înfruntarea situațiilor de fragilitate, complexe sau iregulare. Apoi papa prezintă gradualitatea necesară în pastorație, importanța discernământului, normele și circumstanțele atenuante în discernământul pastoral și în sfârșit ceea ce el definește "logica milostivirii pastorale".

Capitolul al optulea este foarte delicat. Pentru a-l citi trebuie amintit că "adesea munca Bisericii se aseamănă cu aceea a unui spital de campanie" (AL 291). Aici Pontiful asumă ceea ce a fost rod al reflecției Sinodului despre tematici controversate. Se reafirmă ce anume este căsătoria creștină și se adaugă că "alte forme de unire contrazic radical acest ideal, în timp ce unele îl realizează măcar în mod parțial și analog". Așadar Biserica "nu încetează să valorizeze «elementele constructive în acele situații care nu corespund încă sau nu mai corespund» învățăturii sale despre căsătorie" (AL 292).

Cât privește "discernământul" cu privire la situațiile "iregulare" papa observă: "trebuie evitate judecăți care nu țin cont de complexitatea diferitelor situații și este necesar să fie atenți la modul în care persoanele trăiesc și suferă din cauza condiției lor" (AL 296). Și continuă: "Este vorba de a-i integra pe toți, trebuie ajutat fiecare să găsească propriul mod de a participa la comunitatea eclezială, pentru ca să se simtă obiect al unei milostiviri «nemeritate, necondiționate și gratuite»" (AL 297). Iarăși: "Divorțații care trăiesc o nouă unire, de exemplu, pot să se afle în situații foarte diferite, care nu trebuie să fie catalogate sau închise în afirmații prea rigide fără a lăsa spațiu unui discernământ personal și pastoral adecvat" (AL 298).

În această linie, primind observațiilor multor Părinți sinodali, papa afirmă că "botezații care sunt divorțați și recăsătoriți civil trebuie să fie mai integrați în comunitățile creștine în diferitele moduri posibile, evitând orice formă de scandal". "Participarea lor poate să se exprime în diferite servicii ecleziale [...] Ei nu trebuie să se simtă excomunicați, ci pot să trăiască și să se dezvolte ca mădulare vii ale Bisericii [...]. Această integrare este necesar și pentru îngrijirea și educația creștină a copiilor lor" (AL 299).

Mai în general papa face o afirmație extrem de importantă pentru a înțelege orientarea și sensul Exortației: "Dacă se ține cont de varietatea nenumărată de situații concrete [...] este de înțeles că nu ar trebui să se aștepte de la Sinod sau de la această Exortație o nouă normativă generală de tip canonic, aplicabilă la toate cazurile. Este posibilă numai o nouă încurajare la un discernământ personal și pastoral responsabil al cazurilor particulare, care ar trebuie să recunoască faptul că, deoarece «gradul de responsabilitate nu este egal în toate cazurile», consecințele sau efectele unei norme nu trebuie în mod necesar să fie mereu aceleași" (AL 300). Papa dezvoltă în mod aprofundat exigențe și caracteristici ale drumului de însoțire și discernământ în dialog aprofundat între credincioși și păstori. În acest scop amintește reflecția Bisericii "despre condiționări și circumstanțe atenuante" în ceea ce privește imputabilitatea și responsabilitatea acțiunilor și, sprijinindu-se pe sfântul Toma de Aquino, se oprește asupra raportului dintre "norme și discernământ" afirmând: "Este adevărat că normele generale prezintă un bine care nu trebuie să fie niciodată neascultat nici neglijat, dar în formularea lor nu pot cuprinde absolut toate situațiile particulare. În același timp trebuie spus că, tocmai pentru acest motiv, ceea ce face parte dintr-un discernământ practic în fața unei situații particulare nu poate să fie ridicat la nivelul unei norme" (AL 304).

În ultima secțiune a capitolului: "Logica milostivirii pastorale", papa Francisc, pentru a evita echivocuri, reafirmă cu putere: "A înțelege situațiile excepționale nu implică niciodată a ascunde lumina idealului cel mai deplin nici a propune mai puțin de cât Isus oferă ființei umane. Astăzi, mai important decât o pastorație a falimentelor este efortul pastoral pentru a consolida căsătoriile și astfel a preveni rupturile" (AL 307). Însă sensul în ansamblu al capitolului și al spiritului pe care papa Francisc vrea să-l imprime pastorației Bisericii este bine rezumat în cuvintele finale: "Îi invit pe credincioșii care trăiesc situații complexe să se apropie cu încredere de un colocviu cu păstorii lor sau cu laici care trăiesc dedicați Domnului. Nu întotdeauna vor găsi în ei o confirmare a propriilor idei și a propriilor dorințe, dar cu siguranță vor primi o lumină care le va permite să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă și vor putea descoperi un drum de maturizare personală. Și îi invit pe păstori să asculte cu afect și seninătate, cu dorința sinceră de a intra în inima dramei persoanelor și de a înțelege punctul lor de vedere, pentru a le ajuta să trăiască mai bine și să recunoască locul lor în Biserică" (AL 312). Cu privire la "logica milostivirii pastorale" papa Francisc afirmă cu putere: "Uneori ne costă mult să dăm spațiu în pastorație iubirii necondiționate a lui Dumnezeu. Punem atâtea condiții milostivirii pe care o golim de sens concret și de semnificație reală și acesta este cel mai rău mod de a îneca Evanghelia" (AL 311).

Capitolul al nouălea: "Spiritualitate conjugală și familială"

Capitolul al nouălea este dedicat spiritualității conjugale și familiale, "formată din mii de gesturi reale și concrete" (AL 315). Cu claritate se spune că "aceia care au dorințe spirituale profunde nu trebuie să simtă că familia îi îndepărtează de la creșterea în viața Duhului, ci că este un parcurs pe care Domnul îl folosește pentru a-i duce pe culmile unirii mistice" (AL 316). Totul, "momentele de bucurie, odihna sau sărbătoarea, și chiar sexualitatea, se experimentează ca o participare la viața deplină a Învierii sale" (AL 317). Apoi se vorbește despre rugăciune în lumina Paștelui, despre spiritualitatea iubirii exclusive și libere în provocarea și în dorința de a îmbătrâni și de a se consuma împreună, reflectând fidelitatea lui Dumnezeu (cf. AL 319). Și în sfârșit spiritualitatea "îngrijirii, a mângâierii și a stimulării". "Toată viața familiei este o «pășune» milostivă. Fiecare, cu grijă, pictează și scrie în viața celuilalt" (AL 322), scrie papa. Este profundă "experiență spirituală a contempla fiecare persoană dragă cu ochii lui Dumnezeu și a-l recunoaște pe Cristos în ea" (AL 323).

În paragraful conclusiv papa afirmă: "Nicio familie nu este o realitate perfectă și confecționată o dată pentru totdeauna, ci cere o dezvoltare treptată a propriei capacități de a iubi [...]. Toți suntem chemați să ținem vie tinderea spre ceva care este dincolo de noi înșine și de limitele noastre și fiecare familie trebuie să trăiască în acest stimulent constant. Să mergem, familii, să continuăm să mergem! [...]. Să nu pierdem speranța din cauza limitelor noastre, dar nici să nu renunțăm să căutăm plinătatea de iubire și de comuniune care ne-a fost promisă" (AL 325).

Exortația apostolică se încheie cu o rugăciune către Sfânta Familie (AL 325).

***

Cum este posibil să se înțeleagă deja dintr-o examinare rapidă a conținuturilor sale, Exortația apostolică Amoris laetitia vrea să reafirme cu putere nu "idealul" familiei, ci realitatea sa bogată și complexă. Există în paginile sale o privire deschisă, profund pozitivă, care se hrănește nu din abstracții sau proiecții ideale, ci dintr-o atenție pastorală față de realitate. Documentul este o lectură densă de idei spirituale și de înțelepciune practică utilă fiecărei perechi umane sau persoanelor care doresc să construiască o familie. Se vede mai ales că a fost rod al experienței concrete cu persoane care știu din experiență ce este familia și trăirea împreună timp de mulți ani. De fapt Exortația vorbește limbajul experienței.

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
 


lecturi: 121.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat