A murit cardinalul Cottier

Teolog al Casei Pontificale din 1989 până în 2005

Cardinalul dominican elveţian Georges Marie Martin Cottier, teolog emerit al Casei Pontificale, a murit joi seara, 31 martie, la policlinica "Agostino Gemelli" din Roma. La 25 aprilie ar fi împlinit nouăzeci şi patru de ani: de fapt, s-a născut în 1922 la Carouge (Geneva). A primit hirotonirea prezbiterală la 2 iulie 1951. La 18 decembrie 1989 Ioan Paul al II-lea l-a numit teolog al Casei Pontificale. Ales pentru biserica titulară din Tullia, cu titlul personal de arhiepiscop, la 7 octombrie 2003, a primit consacrarea episcopală la 20 octombrie. Şi în consistoriul din 21 octombrie 2003 a fost creat şi publicat cardinal al titlului "Sfinţii Dominic şi Xist", diaconie ridicată "pro hac vice" la titlul prezbiteral. Înmormântarea va fi celebrată sâmbătă dimineaţa, 2 aprilie, în bazilica vaticană, de cardinalul decan Angelo Sodano. Papa va prezida ritul "ultima commendatio" şi "valedictio".

"Regăsesc Conciliul al II-lea din Vatican în cei trei Papi pe care i-am slujit: Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc". Cu aceste cuvinte teologul Cottier reparcurgea lunga slujire a Bisericii, trăită în spiritul motoului său Veritas et misericordia. El a străbătut aproape o sută de ani ca protagonist, în prima linie în bifurcaţiile cruciale din secolul al XX-lea, confruntându-se curajos cu ideologiile timpului, participând personal la lucrările conciliare şi susţinând dialogul ecumenic.

Totul cu acea "precizie elveţiană", s-ar putea spune, pe care a învăţat-o de foarte tânăr în familia sa: bunicul Emanuel era maestru ceasornicar şi a fost la fel şi tatăl Louis, inventatorul ceasului cu ora universală (world time) care permite să se aibă, în acelaşi timp cu orarul locului, pe cel care corespunde în diferite ţări. Şi astăzi la Carouge este vie amintirea tatălui cardinalului: lui îi este dedicat parcul citadin şi operele sale sunt expuse în muzeul civic.

După ce a frecventat şcoala primară la Carouge şi colegiul la Geneva, în 1941 tânărul Georges Marie Martin a obţinut bacalaureatul. Înscris la Universitatea din Geneva, unde a absolvit în litere clasice în 1944, deja în lecţiile aglomerate din 1943 şi-a ridicat glasul pentru a exprima împotrivirea sa faţă de nazism.

Intrat în ordinul dominican în 1945, a desfăşurat apoi studiile filozofice şi teologice la Ateneul Pontifical "Sfântul Toma de Aquino" (Angelicum) la Roma, obţinând bacalaureatul în filozofie şi licenţa în teologie.

În 1952 s-a întors la Geneva pentru a aprofunda formarea sa şi în 1959 a apărat teza de doctorat la facultatea de litere cu tema: "Ateismul tânărului Marx şi originile sale hegeliene".

În 1962 a asumat catedra liberă în facultatea de litere din Geneva şi în 1971 a fost numit responsabil al cursurilor din aceeaşi facultate, unde a continuat să predea până în 1987.

Între 1973 şi 1990 a fost şi responsabil al cursurilor de istorie a filozofie modernă şi contemporană la Universitatea din Freiburg. A fost şi visiting professor la Universitatea "Sacro Cuore" din Milano (1985-1986) şi la Universitatea din Padova (1986).

O perioadă decisivă pentru viaţa sa a fost participarea la lucrările Conciliului al II-lea din Vatican, mai întâi ca expert privat al monseniorului Charles de Provench?res, arhiepiscop de Aix-en-Provence şi, în ultima sesiune, împreună cu cardinalul Charles Journet. În afară de asta a fost consultant pontifical în dialogul ecumenic cu aceia care nu cred, participând la o serie de colocvii la Lubliana, Budapesta, Strasbourg şi Moscova.

În 1986 a fost numit membru al Comisiei Teologice Internaţionale unde, în 1989, a devenit secretar. La 18 decembrie 1989, Ioan Paul al II-lea l-a numit teolog al Casei Pontificale. În martie 1990 a predicat exerciţiile spirituale Papei şi Curiei Romane. "Consacraţi în adevăr", expresie luată din Evanghelia sfântului Ioan (17,19) este tema aleasă de el pentru meditaţiile sale.

Consultant al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, unde a colaborat direct cu cardinalul prefect Joseph Ratzinger, şi al Consiliului Pontifical al Culturii, Cottier a fost membru al multor instituţii: între acestea, Academia Pontificală a Ştiinţelor, Academia Pontificală a Sfântului Toma de Aquino, Academia Pontificală de Teologie, Institutul Internaţional de Sinteză a Societăţii Görres (Germania), Foundation a cardinalului Journet din Freiburg. A fost membru şi al Cercle Jacques et Ra?ssa Maritain şi al Comitetului pentru Întâlniri Internaţionale din Geneva. În afară de faptul că a fost preşedinte al Comisiei istorico-teologice instituite de Comitetul Central al Marelui Jubileu din Anul 2000 şi director al revistei "Nova et Vetera" (Geneva), întemeiată de cardinalul Journet.

În ajunul creării sale drept cardinal, în consistoriul din 21 octombrie 2003, a primit consacrarea episcopală din mâinile cardinalului Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena şi confratele său în ordinul predicatorilor.

Confirmat în funcţia sa de Benedict al XVI-lea, cardinalul Cottier a continuat să-şi desfăşoare slujirea de teolog al Casei Pontificale până la 1 decembrie 2005.

(După L'Osservatore Romano, 2 aprilie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.