Papa Francisc: Sfânta Liturghie şi consacrare episcopală (19 martie 2016)

Fraţi şi fii preaiubiţi,

Ne va face bine să reflectăm cu atenţie la ce înaltă responsabilitate eclezială sunt promovaţi aceşti fraţi ai noştri.

Domnul nostru Isus Cristos trimis de Tatăl pentru a-i răscumpăra pe oameni i-a trimis la rândul său în lume pe cei doisprezece apostoli, pentru ca plini de puterea Duhului Sfânt să vestească Evanghelia la toate popoarele şi reunindu-i sub un unic păstor, să-i sfinţească şi să-i conducă la mântuire.

Cu scopul de a perpetua din generaţie în generaţie această slujire apostolică, cei doisprezece şi-au agregat colaboratori transmiţându-le cu impunerea mâinilor darul Duhului primit de la Cristos, care conferea plinătatea sacramentului Preoţiei. Astfel, prin neîntrerupta succesiune a episcopilor în tradiţia vie a Bisericii s-a păstrat această slujire primară şi lucrarea Mântuitorului continuă şi se dezvoltă până în timpurile noastre. În episcopul înconjurat de preoţii săi este prezent în mijlocul vostru însuşi Domnul nostru Isus Cristos, mare preot în veci.

De fapt, Cristos e cel care în slujirea episcopului continuă să predice Evanghelia mântuirii şi să-i sfinţească pe credincioşi, prin sacramentele credinţei. Cristos e cel care în paternitatea episcopului măreşte cu noi mădulare trupul său, care este Biserica. Cristos e cel care în înţelepciunea şi prudenţa episcopului conduce poporul lui Dumnezeu în pelerinajul pământesc până la fericirea veşnică. Cristos care predică, Cristos care face Biserica, fecundează Biserica, Cristos care conduce: acesta este episcopul.

Primiţi-i, aşadar, cu bucurie şi recunoştinţă pe aceşti fraţi ai noştri, pe care noi episcopii cu impunerea mâinilor îi asociem astăzi la colegiul episcopal. Daţi-le cinstea care se cuvine slujitorilor lui Cristos şi împărţitorilor tainelor lui Dumnezeu, cărora le este încredinţată mărturia Evangheliei şi slujirea Duhului pentru sfinţire. Amintiţi-vă de cuvintele lui Isus spuse apostolilor: "Cine pe voi vă ascultă, pe mine mă ascultă; cine pe voi vă dispreţuieşte, pe mine mă dispreţuieşte şi cine mă dispreţuieşte pe mine, îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis".

Cât vă priveşte pe voi, fraţi preaiubiţi, aleşi de Domnul, reflectaţi că aţi fost aleşi dintre oameni şi pentru oameni, aţi fost constituiţi în lucrurile care-l privesc pe Dumnezeu. De fapt "episcopat" este numele unei slujiri, nu a unei cinste. Pentru că episcopului îi revine mai mult slujirea decât dominarea, conform poruncii Învăţătorului: "Cine este cel mai mare dintre voi, să devină cel mai mic. Şi cine conduce, ca acela care slujeşte". Fiţi slujitori. Ai tuturor: ai celor mai mari şi ai celor mai mici. Ai tuturor. Dar mereu slujitori, la slujire.

Vestiţi Cuvântul în orice ocazie: oportună şi neoportună. Avertizaţi, reproşaţi, îndemnaţi cu toată blândeţea şi învăţătura. Şi prin rugăciune şi oferirea jertfei pentru poporul vostru, luaţi din plinătatea sfinţeniei lui Cristos bogăţia multiformă a harului divin. Nu uitaţi că prima misiune a episcopului este rugăciunea. Acest lucru l-a spus Petru, în ziua alegerii celor şapte diaconi. A doua îndatorire, vestirea Cuvântului. Apoi vin celelalte. Dar prima este rugăciunea. Dacă un episcop nu se roagă, nu va putea face nimic.

În Biserica încredinţată vouă fiţi păzitori fideli şi împărţitori ai tainelor lui Cristos, puşi de Tatăl în fruntea familiei sale urmaţi mereu exemplul Bunului Păstor, care cunoaşte oile sale: în spatele fiecărei hârtii este o persoană. În spatele fiecărei scrisori pe care voi o veţi primi este o persoană. Acea persoană să fie cunoscută de voi şi voi să fiţi capabili s-o cunoaşteţi.

Iubiţi cu iubire de tată şi de frate pe toţi cei pe care Dumnezeu vi-i încredinţează. Înainte de toate pe preoţi şi pe diaconi. Te face să plângi când auzi că un preot a cerut să vorbească cu episcopul său şi secretara sau secretarul i-a spus: "Are atâtea lucruri de făcut, mai devreme de trei luni nu te va putea primi". Primul aproape al episcopului este preotul său, primul aproape. Dacă tu nu-l iubeşti pe primul aproape, nu vei fi capabil să-i iubeşti pe toţi. Aproape de preoţi, de diaconi, de colaboratorii voştri în slujire; aproape de săraci, de cei lipsiţi de apărare şi de cei care au nevoie de primire şi de ajutor. Priviţi credincioşii în ochi! Nu pieziş, în ochi, pentru a privi inima. Şi ca acel credincios al tău, fie el preot, diacon sau laic, să poată privi inima ta. Dar a privi mereu în ochi.

Să aveţi atenţie vie faţă de cei care nu aparţin de unicul staul al lui Cristos, pentru că şi ei v-au fost încredinţaţi în Domnul. Amintiţi-vă că în Biserica catolică, adunată în legătura carităţii, sunteţi uniţi cu Colegiul episcopilor şi trebuie să purtaţi în voi grija tuturor Bisericilor, ajutând cu generozitate pe cel care au mai mare nevoie de ajutor.

Şi vegheaţi cu iubire asupra întregii turme în care Duhul Sfânt vă pune să conduceţi Biserica lui Dumnezeu. Şi asta faceţi-o în numele Tatălui, a cărui imagine o faceţi prezentă; în numele lui Isus Cristos, Fiul său, de care aţi fost constituiţi învăţători, preoţi şi păstori. În numele Duhului Sfânt care dă viaţă Bisericii şi cu puterea sa susţine slăbiciunea noastră.

Domnul să vă însoţească, să vă fie aproape pe acest drum pe care-l începeţi astăzi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.