Biserica va avea cinci noi sfinţi, Maica Tereza canonizată la 4 septembrie

Papa Francisc a semnat în dimineaţa de 15 martie 2016, în consistoriul ordinar din Vatican, decretul pentru canonizarea a cinci fericiţi, indicând data pentru proclamarea de sfinţenie. Mare bucurie în toată lumea pentru canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, care va fi ridicată la cinstea altarelor la 4 septembrie. În consistoriu, papa Francisc a făcut cunoscute datele pentru canonizările celorlalţi patru viitori sfinţi: duminică, 5 iunie, vor fi canonizaţi preotul polonez Stanislau a lui Isus Maria şi călugăriţa Maria Elisabeta Hesselblad, fondatoarea Brigitinelor. În sfârşit, duminică, 16 octombrie, vor fi proclamaţi sfinţi Iosif Sanchez del Rio, martir la 14 ani în Mexic în 1929, şi Jose Gabriel del Rosario Brochero, figură de preot foarte popular în Argentina şi faţă de care a fost mereu evlavios Jorge Mario Bergoglio. Reportaj de Alessandro Gisotti:

"Micul creion al lui Dumnezeu" va deveni sfântă. Aşteptarea unei mulţimi de credincioşi s-a terminat: la 4 septembrie Maica Tereza de Calcutta - "slujitoarea celor din urmă" aşa cum a definit-o sfântul Ioan Paul al II-lea - va fi canonizată de Papa Francisc. Un eveniment extraordinar care se prevesteşte deja ca unul dintre momentele cele mai semnificative ale Jubileului Milostivirii. Şi ea, mica soră albaneză devenită indiană şi apoi misionară globală, a mărturisit cu adevărat milostivirea în toată viaţa ei. Atingând "trupurile frânte ale săracilor", era de fapt convingerea sa, "atingea trupul lui Cristos".

Maica Tereza martoră a milostivirii. Milostivirea a fost aproape al doilea nume al Maicii Tereza care, la fiecare pas al său, a voit să răspundă la strigătul lui Cristos pe cruce: "Mi-e sete!". Acel strigăt care atât de mult a lovit-o încât ar fi voit să fie prezentă, cu un însemn, pe zidurile caselor unde misionarele carităţii continuă să-i slujească pe cei din urmă dintre cei din urmă. "Misiunile imposibile" în ţările comuniste de la Uniunea Sovietică la Cuba, premiul Nobel pentru pace, carisma sa extraordinară au contribuit să se facă din ea o icoană a timpului nostru, dincolo de graniţele Bisericii. Totuşi, Maica Tereza care chiar a fost definită "Evanghelia în tehnicolor", s-a simţit mereu numai un instrument în mâinile lui Dumnezeu, "un mic creion" întocmai. Şi când o întrebau care era secretul succesului său, răspundea cu simplitate dezarmantă: "Mă rog!".

Maria Elisabeta Hesselblad, "prin Cruce la Lumină". Îndreptată spre cei nevoiaşi a fost şi viaţa viitoarei sfinte Maria Elisabeta Hesselblad, suedeză, care de tânără a emigrat în America pentru a ajuta economic familia şi, ca infirmieră, într-un mare spital din New York a atins cu mâna misterul durerii şi al suferinţei. În 1904 a îmbrăcat haina brigittiană la Roma şi după şapte ani a reconstituit Ordinul Sfintei Brigitta. "Prin Cruce la Lumină", îi plăcea să repete. Nu numai cuvinte, de fapt suferinţele fizice au însoţit-o toată viaţa, dar ea n-a încetat niciodată să fie un exemplu de caritate activă. În timpul celui de-al doilea război mondial a dat refugiu multor evrei persecutaţi şi a transformat casa într-o oază de caritate. Când în 1957 a murit la Roma, mulţi deja o venerau ca mamă a săracilor şi învăţătoare a Duhului.

Stanislau a lui Isus Maria, sfânt predicator şi confesor. Într-o altă epocă, în secolul al XVII-lea, şi preotul polonez şi viitorul sfânt, Stanislau al lui Isus Maria, este întemeietor al unei congregaţii, aceea a clericilor mariani. În viaţa sa s-a remarcat ca predicator şi confesor. Printre penitenţii care i s-au adresat a fost şi nunţiul din Polonia, Antonio Pignatelli, viitorul Papa Inocenţiu al XII-lea. Printre principalele finalităţi ale congregaţiei sale, viitorul sfânt a voit rugăciunea pentru sufletele din purgator care sunt mai nevoiaşe. Însă n-a încetat să se angajeze într-o intensă activitate apostolică pentru oamenii săraci de la ţară.

"Parohul Brochero", preot gaucho cu mirosul oilor. Dacă figura lui Stanislau este legată de primul Papă polonez, Karol Wojtyła, care a redat elan cauzei sale de canonizare, figura lui Jose Gabriel del Rosario Brochero conduce imediat la primul Papă argentinian. Foarte iubit de poporul său, preotul a trăit în Argentina între secolul al XIX-lea şi secolul trecut, era cunoscut ca "preotul gaucho" pentru că - asemenea ţăranilor din ţara sa - parcurgea distanţe imense pe un măgar pentru a fi aproape de toţi. În 2013, cu ocazia beatificării sale, Papa Francisc a schiţat figura sa ca aceea a unui păstor cu mirosul oilor, un preot "care s-a făcut sărac printre cei săraci" şi a devenit ca "o mângâiere a lui Dumnezeu pentru poporul său".

José Sanchez Del Río, martiri la strigătul "Trăiască Cristos Regele". Alt sfânt nou din America Latină este José Sanchez Del Río, mort martir în 1928 la numai 14 ani în timpul revoltei lui "cristeros" împotriva persecuţiilor anticatolice poruncite de preşedintele mexican de atunci Calles. Tânărul José este un nou Tarciziu, tânărul roman ucis pentru că a apărat Ostia consacrată. Şi el, prins de soldaţii guvernului, nu-şi va renega credinţa. Torturat, schingiuit, suportând suferinţe inimaginabile, va continua să strige până la moarte: "Trăiască Cristos Regele!". Pe trupul său martirizat vor găsi acest bilet: "Dragă mamă, m-au prins. Îţi promit că în paradis voi pregăti un loc bun pentru voi toţi". Şi încheie: "José al tău moare în apărarea credinţei catolice din iubire faţă de Cristos Regele şi faţă de Sfânta Fecioară Maria de Guadalupe".

(După Radio Vaticana, 15 martie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.