Lumea în tăcere în faţa dramei pedofiliei. "Spotlight"? Frunza de smochin...

De Wlodzimierz Redzioch

A apărut în sălile de cinema din toată lumea "Spotlight", un film care relatează istoria unui grup de jurnalişti de la ziarul american The Boston Globe care din 2001 a condus o investigaţie despre abuzurile sexuale comise de clerul din Boston asupra minorilor, tolerate şi chiar ascunse de ierarhie, inclusiv arhiepiscopul oraşului, cardinalul Bernard Law. Un film bine făcut, antrenant, care dă glas victimelor de pedofili în sutană, care au trădat nu numai încrederea celor mici, ci şi Biserica şi pe Dumnezeu însuşi.

Însă, "Spotlight" este înainte de toate - aşa cum a subliniat Giuliano Ferrara - o violentă propagandă anticatolică şi anticlericală, pentru că repropune o falsă convingere că pedofilia este o "problemă" a preoţilor şi că Biserica îi apără şi îi protejează pe violatorii de copii. Şi acest film propagandist a primit premiul Oscar 2016 ca filmul cel mai bun.

În schimb jurnaliştii de la Boston Globe pentru investigaţia lor, în urmă cu mulţi ani, au primit prestigiosul premiu Pulitzer. Revelările lor au dat început campaniei mondiale împotriva pedofiliei clerului, care a dat o lovitură dură Bisericii, în special sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea, un Papă care deja ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a făcut aşa de mult pentru a combate acest fenomen odios.

Anul trecut, mass-media din toată lumea a dat o importanţă enormă monseniorului Wesolowski şi procesului său, care s-a întrerupt după moartea sa subită. În aceste zile se dă o relevanţă enormă audierilor cardinalului Pell, prezentat "acoperitor" al preoţilor pedofili. În afară de acele cazuri, domneşte tăcerea, ca şi cum în afara mediilor ecleziale pedofilia n-ar exista. Dar există atâtea persoane care zilnic combat fenomenul teribil al pedofiliei şi strigătul lor de denunţare nu are chiar niciun ecou în mass-media.

Preotul Fortunato Di Noto este unul dintre aceştia. De peste 25 de ani, preotul este angajat cu Asociaţia sa Meter în contrastarea pedofiliei, îndeosebi cea on-line. El nu ascunde agenţiei Zenit amărăciunea sa: "Nu reuşim să înţelegem care este motivul tăcerii, care a devenit o tăcere aproape complice, complăcută, în faţa abuzurilor sexuale asupra minorilor, chiar şi cele mai mici. Este mai mult decât un scandal! Într-o zi am semnalat 500 de materiale video pedopornografice, dar cresc tot mai mult materialele video, fotografiile de abuzuri, de orori care te fac să tresari. Şi nu se întâmplă nimic".

Materialul pedopornografic pe care-l găsiţi pe internet şi pe care-l denunţaţi la Poliţia Poştală este într-adevăr aşa de teribil?

Oribil. Samavolnicii şi torturi sexuale din partea bărbaţilor şi a femeilor asupra copiilor de vârstă de la 0 la 12 ani. Am semnalat peste 150 de mii de situri pedopornografice, în ultimii 12 ani şi 3 milioane au fost monitorizate; pe aceste situri există sute de mii de fotografii şi materiale video. Problema este că nimeni nu vrea să vadă lucrurile pe care le denunţăm. Nu sunt istorii inventate ci lucrurile şi numerele verificabile şi semnalate oficial la Poliţia Poştală. Chiar recent am semnalat fotografiile şi materialele video unde se vedeau mâinile care manipulau sexual părţile intime ale nou-născuţilor în pepinierele din spitale. Şi voiam să subliniez un lucru: noi nu semnalăm abuzurile virtuale, chiar dacă se văd în reţea, însă abuzurile reale deja petrecute, filmate şi fotografiate.

Jurnaliştii de la The Boston Globe au primit Premiul Pulitzer pentru "scoop"-ul lor despre cazurile de pedofilie în arhidieceza de Boston. În schimb, denunţările dumneavoastră continue împotriva pedopornografiei on-line nu au nici măcar spaţiu în mass-media...

Tăcerea despre milioane de copii violaţi în mod repetat de industria pedopornografică este un lucru ruşinos! Denunţăm abuzuri teribile şi nimeni nu spune un cuvânt! Aşadar eu cred că mass-media, care ar trebui nu numai să informeze despre aceste fapte ci să-i şi mobilizeze pe toţi în lupta împotriva pedofiliei, o crimă împotriva umanităţii, tăcând, au o vină foarte mare. Aşadar eu apelez la toţi să dea un glas acestor copii abuzaţi în mod teribil.

Cum se poate explica această tăcere complice a mass-media şi a lumii în general?

Lumea tace pentru că până la urmă justifică pedofilia.

Aşadar tăcerea despre pedofilie, în afara cazurilor referitoare la cler desigur, ne face să credem că există forţe foarte puternice care exercită presiuni în acest sens. Cine este în spate?

Eu de mulţi ani denunţ existenţa lobby-urilor pedofile, dar m-au tratat rău. Astăzi există mişcările pro-pedofilie care ar vrea să devină normal raportul dintre adulţi şi copii şi în relaţia afectivă şi sexuală. Acţionează şi lobby-urile care promovează această ideologie perversă: sunt mii şi proliferează tot mai mult.

Care este baza "culturală" a acestei ideologii?

Deja din anii '70, unii intelectuali propun ideea că în fond pedofilia este ultimul tabu sexual care trebuie înfrânt şi abolit. Conform lor, există pedofilii "buni" care au această atracţie sexuală faţă de minori; atunci cu consens reciproc, un raport dintre un adult şi un minor ar trebui să fie tolerat şi tratat drept ceva normal. Şi această idee s-a răspândit în lumea globalizată prin internet.

Voi semnalaţi mii de situri care ar trebui închise, dar în spatele acestor situri sunt atâţia oameni care produc materialul pedopornografic violând copiii şi construind portaluri: aceşti oameni n-ar trebui arestaţi şi duşi la închisoare?

Ar trebui să fie arestate zeci de mii de persoane pentru abuzurile asupra a milioane de copii. Însă asta, din păcate, nu se întâmplă.

Dumneavoastră cu Asociaţia atingeţi interese enorme. Nu este periculos?

Da, este periculos. Eu pentru a denunţa abuzurile asupra copiilor îmi supun viaţa, precum şi viaţa colaboratorilor mei, la riscuri. De mulţi ani primesc ameninţări şi pentru acest motiv trăiesc sub escortă.

Se dă atâta spaţiu asociaţiilor victimelor abuzurilor clerului, care au vestiţii lor avocaţi, care reuşesc să obţină despăgubiri milionare. În schimb nu se aude vorbindu-se despre celelalte victime ale pedofililor, ca şi cum ar fi vorba despre victime de "categoria a doua". Nimeni nu se preocupă de milioanele de victime ale industriei pedopornografice, nimeni nu vrea să le despăgubească în vreun mod?

Este adevărat că există milioanele de victime ale pedofililor pe care lumea nu vrea să le vadă. În urmă cu 20 de ani noi am instituit Ziua Copiilor Victime ale Violenţei, ale Exploatării şi ale Indiferenţei, împotriva pedofiliei. Coborâm în stradă şi îi invităm pe alţii să facă la fel. Dar din nou mass-media nu dau glas acestei iniţiative, desigur în afară de anumite mass-media catolice. Noi şi în acest an, la 1 mai, vom fi din nou în Piaţa "Sfântul Petru" pentru a ne ruga înainte de toate, dar şi pentru a sensibiliza opinia publică despre această problemă.

Părinte Fortunato, duminică filmul Cazul Spotlight, în regia lui Tom McCarthy a primit premiul Oscar 2016 ca filmul cel mai bun şi scenariul cel mai bun. De pe scenă s-a făcut un apel la Papa Francisc, pentru ca "să protejeze copiii". Acest apel, după părerea dumneavoastră, reflectă clişeul vechi şi fals care leagă pedofilia cu Biserica? Ce părere aveţi?

Mi se pare un pic anacronic a face apel la Papa pentru ca să facă el curăţenie înlăuntrul Bisericii: Biserica face asta deja de mulţi ani, cu Benedict al XVI-lea şi acum cu Francisc. De ce n-au făcut apel la toţi conducătorii de stat din lume pentru ca pedofilia şi pedocriminalitatea să fie cu adevărat învinsă? Acest fenomen priveşte toate ţările şi pe toţi credincioşii din toate religiile.

(După Zenit, 1 martie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.