În urmă cu o lună

Jubileul de la "Sfântul Petru" la lume

De Rino Fisichella

A trecut o lună de când papa Francisc a deschis poarta sfântul de la "Sfântul Petru". În omilia sa a explicat sensul acelui gest spunând: "A intra prin acea Poartă înseamnă a descoperi profunzimea milostivirii Tatălui care-i primeşte pe toţi şi merge personal în întâmpinarea fiecăruia. El este cel care ne caută! El este cel care vine în întâmpinarea noastră! Va fi un An în care să creştem în convingerea milostivirii... Aşadar, a trece prin Poarta Sfântă să ne facă să ne simţim părtaşi de acest mister de iubire, de duioşie. Să abandonăm orice formă de frică şi de teamă, pentru că nu se potriveşte celui care este iubit; mai degrabă să trăim bucuria întâlnirii cu harul care transformă totul". Acel semn fusese deja anticipat la Bangui săvârşind un act care introducea o noutate profundă în istoria jubileelor. Pentru prima dată, poarta sfântă nu era deschisă în bazilicile papale, ci în Africa punând de fapt continentul acela în faţa lumii pentru ca să-i perceapă potenţialitatea pe care o posedă pentru viitorul omenirii.

Papa Francisc doreşte ca jubileul să fie în primul rând un eveniment eclezial, trăit în fiecare Biserică locală, pentru a redescoperi forţa milostivirii în viaţa zilnică a credincioşilor. O angajare concretă pentru a-l face pe fiecare instrument vizibil de milostivire faţă de toţi. Vin din toată lumea mărturii emoţionante ale marii participări a poporului cu ocazia deschiderii porţii sfinte în fiecare dieceză. Catedralele şi sanctuarele nu au fost suficiente pentru a încape fluxul de credincioşi care au umplut pieţele aşteptând să facă gestul simbolic al trecerii prin poarta sfântă. Un semn concret al faptului că intuiţia originară a papei Francisc a fost o exigenţă reală a momentului prezent şi desigur un stimulent pentru a trăi următorii ani cu responsabilitate misionară. Este chiar aşa. Marea prezenţă a poporului atestă că mesajul întâlnirii cu Cristos şi posibilitatea de a experimenta duioşia şi iertarea lui Dumnezeu sunt percepute ca o exigenţă personală pentru a da sens evenimentelor dramatice ale istoriei din aceşti ani.

Toate acestea nu au împiedicat ca şi Roma să rămână protagonistă a jubileului. Exact la o lună de la începutul anului sfânt, am înregistrat peste un milion de prezenţe la evenimentele jubiliare. Ca să fim exacţi, 1.025.000. Numerele nu sunt importante într-o dimensiune spirituală. Şi totuşi sunt indicatorul unei intense participări şi al unei exigenţe simţite. Decizia autorităţilor civile de a transforma în zonă pietonală Via della Conciliazione pentru perioada Crăciunului a permis să se vadă revărsându-se în această zonă atâtea persoane care au sfidat frica şi tentativele de a marginaliza participarea publică. Prezenţa forţelor de ordine a făcut mai sigure evenimentele şi Roma a trăit aceste zile de sărbătoare cu seninătatea cuvenită. Parcursul rezervat pelerinilor arată în fiecare zi grupuri de credincioşi şi persoane care cu crucea jubiliară se îndreaptă rugându-se spre poarta sfântă. O mărturie de credinţă care emoţionează şi nu lasă indiferenţi.

Milostivirea este un adevărat conţinut care tulbură şi care, aşa cum învaţă papa Francisc, implică într-o mişcare de angajare personală. Se primeşte milostivire pentru a o putea dărui. Fără această circularitate lipseşte ceva esenţial care nu permite să se perceapă profunzimea misterului de iubire al Tatălui. A trecut prima lună şi a început un an tot mai în crescendo de participare şi de evenimente care deja fac să se perceapă cât de mult a intrat Jubileul milostivirii în inima persoanelor şi poate să transforme viaţa.

(După L'Osservatore Romano, 9 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 21.