Întâlnire internațională la sfârșitul Anului Vieții Consacrate
Bucuria ca responsabilitate
Purtători de bucurie în lume, instrumente de fraternitate și protagoniști ai unei spiritualități de comuniune. Așa a sintetizat cardinalul Jo?o Braz de Aviz rolul consacraților în societatea contemporană. Prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică a vorbit celor circa patru mii de participanți la întâlnirea internațională care de la 28 ianuarie la 2 februarie 2016 încheie la Roma și în Vatican Anul Vieții Consacrate. După veghea de rugăciune - prezidată în seara de joi, 28 ianuarie 2016, în bazilica "Sfântul Petru", de arhiepiscopul José Rodriguez Carballo, secretar al Congregației - intervenția cardinalului a deschis, în dimineața de vineri 29, lucrările întâlnirii dedicate temei "Viața consacrată în comuniune. Fundamentul comun în diversitatea formelor".
Întâlnirea a avut ca finalități acelea de a cunoaște și a face cunoscut mai bine marele mozaic al vieții consacrate, a trăi comuniunea redescoperind chemarea unică în diversitatea formelor (ordo virginum, viață monastică, institute apostolice, institute seculare, noi institute și noi forme de viață consacrată), a începe împreună drumul Jubileului pentru a confirma mandatul specific al vocației celor consacrați: "a fi față a milostivirii Tatălui, martori și constructori ai unei fraternități trăite autentic".
Dimineața zilei de 29 a fost caracterizată de conferința amplă a iezuitului Christoph Theobald. Teologul a reflectat despre "fundamentul comun care locuiește, adică «energia» secretă care însuflețește, diversitatea formelor de viață consacrată", adică "acțiunea lui Dumnezeu". Ceea ce cheamă la o urmare "apropiată" zi de zi, la o conformare cu Cristos în viața sa contemplativă și activă, la slujirea care în umilință să dea răspunsuri la așteptările societății contemporane. În concluzie, Theobald a propus și viața consacrată ca "laborator" pentru viața Bisericii, invitând adunarea și alimentarea câtorva "experiențe fericite din acești ultimi cincizeci de ani post-conciliari": de exemplu, "curajul de a întemeia mănăstiri cu adevărat ecumenice, deschiderea unora la schimbul cu mănăstiri din alte religii" sau și valorizarea rolului femeilor.
Dimineața s-a încheiat cu două intervenții dedicate vieții contemplative. Benedictina Maria Ignazia Angelini a subliniat cum contemplația nu este atât o acțiune ci "o stare de viață, un stil" care se oglindește în acțiunile cu care este urmat Învățătorul. Carmelitanul Miguel Márques Calle, în schimb, după ce a prezentat câteva exemple de contemplație prin figuri ca acelea a lui Ioan al Crucii, Carlo Carretto și maica Tereza de Calcutta, s-a oprit asupra câtorva caracteristici fundamentale ale vieții consacrate. Printre acestea, se evidențiază cea a bucuriei. "Bucurați-vă", a spus călugărul amintind cum "bucuria" este unul dintre primele cuvinte din Noul Testament cu vestea îngerului adusă Mariei. Márques Calle i-a îndemnat pe toți să devină din nou purtători ai unui cuvânt "plin de viață, de prospețime".
O invitație care a reluat ceea ce s-a spus cu o seară înainte, în cursul veghii în "Sfântul Petru" de arhiepiscopul Rodríguez Carballo. "Pentru un consacrat - a afirmat prelatul - bucuria nu este o posibilitate ci o responsabilitate", pentru că "dacă noi credem că Dumnezeu poate să umple inimile noastre și să ne facă fericiți", atunci "nu putem priva lumea de bucuria în Cristos": nu se poate, a adăugat citându-l pe Papa Francisc, "să avem fețe de înmormântare".
Arhiepiscopul, trasând un bilanț al anului special dedicat vieții consacrate, i-a invitat pe toți la o rugăciune de mulțumire pentru drumul parcurs și de cerere de sprijin pentru a răspunde la "provocarea fericirilor": niciunui botezat, a spus el, "și cu mult mai puțin celui care-l urmează pe Isus în viața consacrată, nu-i este permis să inventeze un alt drum pentru a ajunge la sfințenie". Deci trebuie să se respingă "ispita autoreferențialității și să se iasă din «cuib» spre toate periferiile posibile pentru a duce vestea bună a Evangheliei".
(După L'Osservatore Romano, 30 ianuarie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 15.