Padova: Pelerinaj pe urmele sfântului Pio

În perioada 5-7 decembrie 2015, în ajunul deschiderii Anului Sfânt al Milostivirii, un grup de 44 de pelerini din comunitatea catolică română din Padova a avut oportunitatea de a participa la pelerinajul care s-a desfăşurat pe traseul Padova - Manoppello - San Giovanni Rotondo - Monte Sant Angelo - Loreto.

Într-o dimineaţă rece de decembrie, la o oră când noaptea era stăpână deplină (5.00), ne-am pornit plini de entuziasm şi cu o curiozitate de copil spre acele locuri de care am auzit doar vorbindu-se prin pilde, citind sau prin intermediul mass-media. Punctul central al pelerinajului a fost San Giovanni Rotondo, locul în care padre Pio şi-a petrecut ultima parte a vieţii. Dar până la a ajunge la profunditatea cunoaşterii a celui care a fost un sfânt contemporan, în drumul nostru ne-am oprit la sanctuarul din Manoppello, unde, de mai bine de 500 de ani, este conservată relicva care, conform tradiţiei confirmată de experţi şi de Biserică, ar fi ştergarul care i-a acoperit chipul lui Isus imediat după moarte. Nu este vorba despre o parte a Giulgiului din Torino, ci despre un ştergar complet diferit dar care, suprapuse, se potrivesc perfect.

San Giovanni Rotondo ne-a primit într-o linişte specifică mormântului sfânt înainte de evenimentul învierii. În zorii dimineţii de duminică, la răsăritul soarelui, asemenea femeilor sfinte, ne-am pornit spre mormântul sfântului Pio, ajutaţi fiind de un ghid să cunoaştem semnificaţia fiecărui loc pe care sfântul, prin viaţa lui, l-a consacrat pentru veşnicie spre gloria lui Dumnezeu. A fost o cunoaştere graduală a locului, pornind de la nivelul superior al structurii impunătoare şi ajungând până în măruntaiele pământului, unde ne-am rugat cu emoţie sfântului adormit în Domnul, dar aşteptând momentul învierii. Sfânta Liturghie celebrată în biserica "Santa Maria delle Grazie", unde padre Pio a celebrat ultima Liturghie, a fost un moment cu totul special cu tendinţe puternice de mulţumire pentru un har atât de mare.

Padre Pio a avut o devoţiune specială pentru arhanghelul Mihail, determinat şi de prezenţa, la numai 25 de kilometri distanţă de San Giovanni Rotondo, a unei grote aşezate în centrul orăşelului Monte Sant?Angelo, oraş patrimoniu al umanităţii. Padre Pio îi îndemna pe toţi să viziteze acel loc şi să se roage arhanghelului Mihail. Urmându-i îndemnul sfânt, în după-amiaza aceleaşi zile speciale de duminică, însoţiţi de un soare cald nefiresc acestei perioade, am pornit spre acel loc mirific unde am vizitat grota în care arhanghelul Gabriel a apărut de multe ori unor persoane de a lungul timpului şi unde există un sanctuar dedicat lui.

La întoarcere ne-am îndreptat spre biserica veche din San Giovanni Rotondo unde, plecând din biserica veche în care padre Pio a celebrat 50 de ani, am vizitat locul în care sicriul a fost ţinut până la declararea deschiderii procesului de beatificare, locul în care el a primit stigmatele în corul bisericii vechi, unde sfântul spovedea şi câte 14 ore pe zi, camera unde a fost de multe ori violentat de Diavol, camera unde a fost operat şi unde se întâlnea cu fraţii din convent pentru momentele comune din program. Ca o încoronare şi mulţumire pentru tot ce am primit, seara, în liniştea nopţii, am parcurs şi meditat Calea Sfintei Cruci, pe acelaşi traseu pe care sfântul obişnuia să se roage aceeaşi devoţiune. Demn de amintit este faptul că acest traseu trece prin faţa spitalului Sollievo della Sofferenza, atât de dorit de padre Pio. Pe traseu ni s-au alăturat şi alte persoane care, deşi ne-au spus că nu au înţeles mai nimic din cauza limbii diferite, au apreciat devotamentul grupului pentru această devoţiune.

Luni, 7 decembrie. La un moment dat, am remarcat regretul pelerinilor de a trebui să părăsească aceste locuri cu adevărat binecuvântate şi pline de haruri şi de a se întoarce acasă. Nu înainte însă de a trece pe la Loreto, unde ne-am rugat şi am celebrat liturghia în cinstea sfintei Fecioare. În acest sanctuar, unul din cele mai cunoscute din Italia şi din lume, se află o parte din căsuţa Mariei de la Nazaret.

Înainte de celebrarea sfintei Liturghii, am întâlnit un tânăr asiatic care vindea trandafiri. M-am apropiat si i-am cerut un trandafir pentru a-l dărui mamei. După câteva minute, i-am văzut pe aproape toţi pelerinii cu un trandafir în mână pe care l-am oferit pe altar, lui Isus şi Mariei, ca mulţumire pentru toate harurile primite. Momentul ales şi semnul trandafirului m-au determinat să îmi amintesc de ceea ce spunea sfântul Pio: Păstrează-l in inima ta pe Isus şi toate crucile din lume ţi se vor părea.... trandafiri!

Padre Pio va face mai mult ecou mort decât viu, obişnuia să le spună sfântul celor apropiaţi. Un om care a dorit să rămână toată viaţa în anonimat, care a purtat stigmatele timp de 50 de ani, care a dus la convertirea a milioane de persoane, nu şi-a încheiat misiunea după plecarea la casa Tatălui, ci continuă să aştepte cu un picior în cer şi unul pe pământ, ca toţi fiii săi spirituali să ajungă acolo unde el şi-a dorit cel mai mult: în braţele lui Cristos!

Pr. Marius Gabriel Catrinţaşu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5-7 decembrie: Padova: Pelerinaj pe urmele sfântului Pio

lecturi: 32.