CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN KENYA, UGANDA ŞI REPUBLICA CENTRAFRICANĂ
(25-30 noiembrie 2015)

Sfânta Liturghie

Stadionul din Complexul sportiv Barthélémy Boganda, Bangui (Republica Centrafricană)

Luni, 30 noiembrie 2015

Putem fi uimiţi, ascultând prima lectură, de entuziasmul şi de dinamismul misionar care locuiesc în apostolul Paul. "Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!" (Rom 10,15)! Este pentru noi o invitaţie să aducem mulţumire pentru darul credinţei pe care l-am primit de la aceşti mesageri care ne-au transmis-o. Este şi o invitaţie de a ne minuna în faţa operei misionare care au adus pentru prima dată - nu cu mult timp în urmă - bucuria Evangheliei pe acest iubit ţinut din Centrafrica. Este bine, mai ales când timpurile sunt dificile, când încercările şi suferinţele nu lipsesc, când viitorul este nesigur şi ne simţim obosiţi, temând că nu vom reuşi, este bine să ne unim în jurul Domnului, aşa cum facem astăzi, pentru a ne bucura de prezenţa sa, de viaţa nouă şi de mântuirea pe care ne-o propune, ca un alt mal spre care trebuie să tindem.

Acest alt mal este, desigur, viaţa veşnică, cerul unde noi suntem aşteptaţi. Această privire îndreptată spre lumea viitoare a susţinut mereu curajul creştinilor, al celor mai săraci, al celor mai mici, în pelerinajul lor pământesc. Această viaţă veşnică nu este o iluzie, nu este o fugă de lume; ea este o realitate puternică ce ne cheamă şi ne angajează la perseverenţă în credinţă şi în iubire.

Dar celălalt mal mai imediat, la care noi încercăm să ajungem, această mântuire procurată de credinţă şi despre care vorbeşte sfântul Paul, este o realitate care transformă deja viaţa noastră prezentă şi lumea în care trăim: "Ce care crede din adâncul inimii devine drept" (cf. Rom 10,10). El primeşte însăşi viaţa lui Cristos care îl face capabil să-l iubească pe Dumnezeu şi să-i iubească pe fraţi într-un mod nou, până acolo încât să facă să se nască o lume reînnoită de iubire.

Îi aducem mulţumire Domnului pentru prezenţa sa şi pentru forţa pe care ne-o dă în cotidianul vieţilor noastre când experimentăm suferinţa fizică sau morală, un necaz, un doliu; pentru actele de solidaritate şi de generozitate de care ne face capabili; pentru bucuria şi iubirea pe care le face să strălucească în familiile noastre, în comunităţile noastre, în pofida, uneori, a mizeriei, a violenţei care ne înconjoară sau a fricii de ziua de mâine; pentru curajul pe care-l pune în sufletele noastre de a voi să creăm legături de prietenie, de a dialoga cu acela care nu este ca noi, de a ierta pe cel care ne-a făcut rău, de a ne angaja în construirea unei societăţi mai drepte şi fraterne în care nimeni nu este abandonat. În toate acestea, Cristos ne ia de mână şi ne conduce ca să-l urmăm. Şi eu vreau să aduc mulţumire cu voi Domnului milostivirii pentru tot ceea ce v-a acordat să faceţi frumos, generos, curajos, în familiile voastre şi în comunităţile voastre, în timpul evenimentelor petrecute în ţara voastră de mulţi ani.

Totuşi, este adevărat şi că nu am ajuns încă la ţintă, suntem ca în mijlocul fluviului şi trebuie să decidem cu curaj, într-o reînnoită angajare misionară, de a trece pe malul celălalt. Fiecare botezat trebuie să termine încontinuu cu ceea ce mai există în el din omul vechi, din omul păcătos, mereu gata să se trezească la chemarea diavolului - şi cât de mult acţionează în lumea noastră şi în aceste timpuri de conflicte, de ură şi de război - pentru a-l conduce la egoism, ca să se concentreze asupra sieşi şi la neîncredere, la violenţă şi la instinctul de distrugere, la răzbunare, la abandonare şi la exploatarea celor mai slabi...

Noi ştim şi cât drum mai au încă de parcurs comunităţile noastre creştine, chemate la sfinţenie. Desigur, toţi trebuie să cerem iertare Domnului pentru prea multele rezistenţe şi pentru încetinelile în a da mărturie Evangheliei. Fie ca Anul Jubiliar al Milostivirii, tocmai început în ţara voastră, să fie ocazie pentru asta. Şi voi, iubiţi centrafricani, trebuie să priviţi mai ales spre viitor şi, întăriţi de drumul deja parcurs, să decideţi cu hotărâre să parcurgeţi o nouă etapă în istoria creştină a ţării voastre, să vă lansaţi spre noi orizonturi, să mergeţi mai în larg, în ape adânci. Apostolul Andrei, cu fratele său Petru, nu au ezitat nici o clipă să lase toate la chemarea lui Isus, pentru a-l urma: "Părăsind îndată năvoadele, l-au urmat" (Mt 4,20). Noi suntem uimiţi, şi aici, de marele entuziasm din partea apostolilor, aşa de mult Cristos îi atrage la El, aşa de mult ei simt că pot să întreprindă totul şi să îndrăznească totul cu El.

Aşadar, fiecare în inima sa poate să-şi pună întrebarea atât de importantă cu privire la legătura sa personală cu Isus, să examineze ceea ce deja a acceptat - sau a refuzat - pentru a răspunde la chemarea sa de a-l urma mai îndeaproape. Strigătul mesagerilor răsună mai mult ca oricând la urechile noastre, tocmai când timpurile sunt dure; acel strigăt care "răsună pe tot pământ şi [...] până la marginile lumii" (cf. Rom 10,18; Ps 18,5). Şi răsună aici, astăzi, în acest ţinut din Centrafrica; răsună în inimile noastre, în familiile noastre, în parohiile noastre, o misiune care are nevoie de noi mesageri, încă şi mai numeroşi, şi mai generoşi, şi mai bucuroşi, şi mai sfinţi. Şi noi toţi suntem chemaţi să fim, fiecare, acest mesager pe care fratele nostru, de orice etnie, religie, cultură, îl aşteaptă, adesea fără să ştie asta. De fapt, cum va putea crede în Cristos acest frate - se întreabă sfântul Paul - dacă nu este ascultat Cuvântul şi nici proclamat?

Şi noi, după exemplul apostolului, trebuie să fim plini de speranţă şi de entuziasm faţă de viitor. Celălalt mal este la îndemână şi Isus traversează fluviul cu noi. El a înviat din morţi; de atunci încercările şi suferinţele pe care le trăim sunt mereu ocazii care deschid spre un viitor nou dacă noi acceptăm să ne legăm cu Persoana sa. Creştini din Centrafrica, fiecare dintre voi este chemat să fie, cu perseverenţa credinţei sale şi cu angajarea sa misionară, artizan al reînnoirii umane şi spirituale a ţării voastre. Subliniez, artizan al reînnoirii umane şi spirituale.

Fecioara Maria, care după ce a împărtăşit suferinţele pătimirii împărtăşeşte acum bucuria perfectă cu Fiul său, să vă ocrotească şi să vă încurajeze pe acest drum de speranţă. Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.