Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat miniştrilor mediului din ţările membre ale Uniunii Europene (16 septembrie 2015)

Doamnelor şi domnilor, bună ziua!

Vă salut cordial pe voi toţi, domni miniştri ai mediului din Uniunea Europeană, a căror funcţie în ultimii ani a asumat tot mai mare importanţă pentru îngrijirea casei comune. De fapt, mediul este un bun colectiv, patrimoniu al întregii omeniri şi responsabilitate a fiecăruia dintre noi. O responsabilitate care nu poate să fie decât transversală şi cere o colaborare eficace în cadrul întregii comunităţi internaţionale.

Mulţumesc din inimă pentru că aţi voit această întâlnire care îmi oferă oportunitatea de a împărtăşi cu voi, deşi pe scurt, câteva reflecţii, şi în vederea importantelor evenimente internaţionale din lunile următoare: adoptarea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă la sfârşitul acestei luni şi COP 21 de la Paris.

Aş vrea să mă opresc asupra a trei principii. În primul rând, principiul de solidaritate, cuvânt uneori uitat, alteori abuzat în manieră sterilă. Ştim că persoanele cele mai vulnerabile de degradarea mediului sunt săracii, care îndură consecinţele cele mai grave. Solidaritate înseamnă deci a pune în acţiune instrumente eficace, capabile să unească lupta împotriva degradării mediului cu aceea împotriva sărăciei. Există numeroase experienţe pozitive în această direcţie. Este vorba, de exemplu, despre dezvoltarea şi transferarea de tehnologii corespunzătoare, capabile să folosească foarte bine resursele umane, naturale, socio-economice, mai mult accesibile la nivel local, în aşa fel să garanteze o sustenabilitate a lor şi în perioadă lungă.

În al doilea rând, principiul de dreptate. În enciclica Laudato si' am vorbit despre "datorie ecologică", mai ales între Nord şi Sud, legată cu dezechilibre comerciale cu consecinţe în domeniul ecologic, precum şi cu folosirea disproporţionată a resurselor naturale făcută istoric de unele ţări. Trebuie să onorăm această datorie. Acestea din urmă sunt chemate să contribuie, să rezolve această datorie dând bun exemplu, limitând în mod important consumul de energie nerenovabilă, aducând resurse ţărilor mai nevoiaşe pentru a promova politici şi programe de dezvoltare sustenabilă, adoptând sisteme de gestionare adecvată a pădurilor, a transportului, a gunoaielor, înfruntând cu seriozitate problema risipei de mâncare, favorizând un model circular al economiei, încurajând noi atitudini şi stiluri de viaţă.

În al treilea rând, principiul de participare, care cere implicarea tuturor părţilor în cauză, şi cele care adesea rămân la marginea proceselor decizionale. De fapt trăim într-un moment istoric foarte interesant: pe de o parte ştiinţa şi tehnologia pun în mâinile noastre o putere fără precedent; pe de altă parte, folosirea corectă a acestei puteri presupune adoptarea unei viziuni mai integrale şi integratoare. Asta cere să se deschidă porţile spre un dialog, dialog inspirat de această viziune înrădăcinată în acea ecologie integrală, care este obiect al enciclicei Laudato si'. E vorba desigur despre o mare provocare culturală, spirituală şi educativă. Solidaritate, dreptate şi participare pentru respectarea demnităţii noastre şi pentru respectarea creaţiei.

Dragi domni miniştri, COP 21 se apropie repede şi mai este atâta drum de făcut pentru a ajunge la un rezultat capabil să adune pozitiv numeroasele stimulente care au fost oferite drept contribuţie la acest proces important. Vă încurajez din inimă să intensificaţi munca voastră, împreună cu aceea a colegilor voştri, pentru ca la Paris să se ajungă la rezultatul dorit. Din partea mea şi a Sfântului Scaun nu va lipsi sprijinul pentru a răspunde adecvat atât la strigătul Pământului cât şi la strigătul săracilor. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.