Formare scout: roade bune, dar insuficiente pentru centrele catolice

Între întâlnirile organizate de cercetaşi, cele de formare au o dinamică, o bucurie şi o intensitate rar egalate. În această vară trei campusuri şcoală Scout au îmbogăţit 68 de persoane care au participat la formare metodologică pentru ramurile de lupişori (17 24 august), temerari şi exploratori (13 20 iulie) şi la un campus de formare integrativă (31 august - 7 septembrie). Când la un campus de formare participă 20 30 de participanţi, alături de cele propuse de formatori, însăşi participanţii se îmbogăţesc între ei.

Nu totdeauna a fost uşor, dar mereu a fost frumos. În faţa ploilor, cercetaşii s au dovedit învingători atât prin pregătire, cât şi prin forţa lor interioară, pe parcursul traseelor au înţeles că omul este o fiinţă care, când merge, se fortifică şi cercetăşia include multă mişcare, iar în faţa provocărilor, a hike urilor, a lecţiilor şi a probelor au arătat multă tenacitate, disponibilitate şi mai ales aspiraţii de a deveni educatori de calitate. În aceste campusuri au participat persoane de la Adjudeni, Bălţaţi, Brăila, Bucureşti, Buzău, Fundu Moldovei, Prăjeşti, Pildeşi, Roman, Sagna, Slobozia şi Valea Lupului.

Pentru a favoriza procesul educativ, cercetăşia propune jocuri şi activităţi ca prin ele liderii să promoveze progresul personal al cercetaşilor, să le favorizeze creşterea în credinţă, în atitudinea de responsabilitate, de slujire şi iubire faţă de Dumnezeu şi aproapele. Robert Baden Powell nu numai că a afirmat că cercetăşia este un creştinism practic, dar, prin intuiţia sa, a propus o metodă care are mijloace eficiente pentru a realiza o educaţie care îi ajută pe cei care o aplică să fie educatori de calitate şi persoane care fac progrese în cele patru domenii propuse de el, numite şi cele patru puncte ale lui BP: caracter, sănătate şi dezvoltare fizică, abilităţi manuale şi slujire.

Cei care participă la campusuri au posibilităţi să se iniţieze într o cercetăşie vie, să i descopere mijloacele esenţiale şi să şi contureze care sunt direcţiile pentru a continua pregătirea atât personală cât şi în cadrul consiliului liderilor care, la întâlniri, propune şi momente de formare. Este un risc, o jignire şi un afront adus copiilor şi tinerilor de către cei care nu participă la formare şi apoi au pretenţia absurdă că fac cercetăşie sau educaţie.

Este tot mai clar că este nevoie de formare creştină, de aprofundare a metodei şi a mijloacelor utile pentru o educaţie justă. La aceste concluzii au ajuns şi cei care, pe lângă nenumăratele momente de bucurie şi realizări, pe lângă regretul ca zilele au trecut prea repede, în final, au dovedit prin probele pe care le au susţinut că cele propuse au fost înţelese, aplicate şi rămâne loc pentru a face progres.

Activităţile de formare au inclus, aşa cum este specific cercetăşiei, momente de meditaţie, participarea la sacramente, întâlniri cu tineri şi copii din multe comunităţi, cu persoane consacrate care au dat mărturie despre vocaţia şi alegerile lor, împlinirea zilnică a unor misiuni care au adus creativitate, umor şi multă bucurie.

S a evidenţiat că este necesar găsirea unor modalităţi ca educaţia să nu mai fie lăsată pe mâna diletanţilor, a improvizării şi a comozilor care nu ii iubesc pe copii şi cercetăşia, tocmai pentru că nu o cunosc şi nu o aprofundează. Aşa cum nu haina face pe călugăr, ci viaţa consacrată pe care o trăieşte, la fel cercetăşia adevărată nu se moşteneşte, nu se improvizează, ci se trăieşte în stilul şi în spiritul ei propriu bine format.

Pr. dr. Alois Hîrja

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Formare scout: roade bune, dar insuficiente pentru centrele catolice

lecturi: 10.