Sfântul Pius şi sfântul Leopold "duhovnici" ai Jubileului Milostivirii

De Giovanni Gennari

"Probabil că va fi unul dintre evenimentele cele mai participate din apropiatul An sfânt al Milostivirii expunerea trupurilor părintelui Pius şi al celuilalt sfânt capucin Leopold Mandic, decisă de Papa Francisc pentru a sublinia importanţa slujirii duhovnicului. De fapt, cei doi călugări capucini aveau cozi interminabile de credincioşi în faţa confesionalelor lor, dar cu siguranţă vor fi cu mult mai mari, cu adevărat kilometrice, acelea pentru a intra în Sfântul Petru începând din 10 februarie, Miercurea Cenuşii, data începerii expunerii". Aşa a afirmat Huffington Post, cunoscută sursă cu siguranţă "laică", dar nu dezminţită. Aşadar Francisc cu ocazia Jubileului Milostivirii va oferi catolicilor exemplul a doi "duhovnici", în sensul propriu al celor care au administrat mare parte din viaţa lor sacramentul pocăinţei, sfântul Pius şi sfântul Leopold Mandic. Acesta din urmă petrecea chiar 16 ore pe zi în chilioara-confesionalul său, în Conventul din Padova care acum este sanctuarul său.

Sfântul Pius de Pietrelcina este arhicunoscut. Nu se poate spune acelaşi lucru despre părintele Leopold Madic, pe care însă Papa Francis l-a voit împreună cu sfântul stigmatelor şi al disputei lungi şi în interiorul Bisericii înainte de a fi indicat definitiv ca sfânt, de Ioan Paul al II-lea. Acest lucru nu era un fapt sigur, date fiind dificultăţile pe care părintele Pius le-a întâlnit şi la autorităţile vaticane aproape toată viaţa sa, pentru atâtea motive cu caracter general şi chiar ale singularităţii complet a lui.

Biserica a avut întotdeauna timpuri lungi pentru a recunoaşte fenomene stranii, deşi erau observate şi mărturisite de mulţi, când e vorba despre problema supranaturalităţii lor. Apoi, pentru sfântul Pius au avut loc şi împletiri cu evenimente în care el nu avea nicio vină, dar erau în joc şi probleme de interes uriaş, cum ar fi afaceri ale băncilor în care intrau şi interese ale diecezelor şi ordinelor călugăreşti, aşa cum s-a întâmplat la cumpăna anilor '50 şi '60, care au adăugat la neîncrederile din trecut sub Pius al XI-lea şi succesori alternaţi fiecare cu pro şi contra: Pius al XI-lea contra, Pius al XII-lea pentru, Papa Ioan al XXIII-lea împotrivă (chiar dacă n-a fost complet adevărat, ci a depins de informaţiile incorecte ajunse până la Papa), Paul al VI-lea contra...

Îndeosebi au avut dificultăţi şi grupurile de rugăciune ale cinstitorilor părintelui Pius în diecezele de Veneto: arhiepiscopul de Padova, monseniorul Girolamo Bortignon, capucin şi el, a fost foarte sever cu adepţii confratelui capucin şi au fost episoade de ciocniri foarte puternice. Un singur exemplu: în orăşelul Montagnana un vicar cu mare energie, părintele Giuseppe C, la jumătatea anilor '50, la cererea lui Giovanni Scarparo, un cinstitor din Montagnana, în provincia Padova, să binecuvânteze locurile unde se desfăşurau rugăciunile grupului părintele Pius, aşa a răspuns la scrisoare în dialect: "Se el me chiede de benedire el so' mascio lo fasso volentieri, ma quel locale mai!" ("Dacă el îmi cere să binecuvântez porcul său, fac asta cu plăcere, dar acel loc nu-l binecuvântez niciodată!").

De acum sunt lucruri trecute, şi în afară de câteva repuneri în discuţie polemice ale vreunuia care încearcă să vadă umbre unde în sfârşit au rămas sigure numai luminile, sfântul Pius de Pietrelcina este cunoscut de toţi, şi nu surprinde faptul că Francisc, mai atent la modernitate decât la mulţi, dar în acelaşi timp solid pe baza religiozităţii populare autentice l-a ales şi ca martor al apropiatului Jubileu, mai mult decât oricare altul dedicat în mod explicit Milostivirii: "Dumnezeu iartă mereu - una din obişnuitele sale afirmaţii puternice - în timp ce noi uneori uităm să-i cerem iertare".

Este diferită activitatea, şi viaţa, şi misiunea sfântului Leopold Madic. Dar de mare interes, şi chiar probabil mai puţin cunoscută dincolo de graniţele cinstitorilor figura sa scundă - avea înălţimea de puţin peste un metru şi 40 - merită să fie cunoscută. Între altele, şi ca în mod surprinzător, rezultă că şi în primele decenii ale secolului trecut a fost un apostol al unităţii Bisericilor şi problema ecumenică a fost o temă căreia a dedicat multă din rugăciunea sa şi din activitatea sa de apostol al milostivirii şi al iertării fără limite.

(După Vatican Insider, 10 august 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 35.