Consacrarea episcopală "liniştită" din Anyang: un model pentru misiunea în China

De Bernardo Cervellera

"Ceremonia s-a desfăşurat în mod liniştit": este comentariul la cald al unuia dintre preoţii care a participat astăzi la ritualul consacrării episcopale a monseniorului Giuseppe Zhang Yinlin ca episcop de Anyang (Henan).

"Liniştea" se referă mai ales la faptul că toţi cei trei episcopi consacratori sunt în comuniune cu Sfântul Scaun: Mons. Shen Bin din Haimen (Jiangsu); Mons. Yang Yongqiang din Zhoucun (Shandong); Mons. Wang Renlei din Xuzhou (Jiangsu). La această consacrare nu s-a întâmplat ceea ce a avut loc la alte consacrări precedente - în 2011 şi în 2012 - în care Asociaţia patriotică a foit să infiltreze printre consacratori şi unii episcopi excomunicaţi, creând confuzie printre credincioşi şi ruşine printre episcopi.

Trebuie spus imediat că acest rezultat este rod al raporturilor bune ale diecezei cu guvernul, dar şi al unei temporizări calculate care a amânat de mai multe ori ceremonia până astăzi. Rămâne faptul că însuşi Consiliul Episcopilor (un fel de conferinţă episcopală chineză, nerecunoscută de Sfântul Scaun pentru că lipsesc din ea episcopii neoficiali), până la urmă a dat ok-ul pentru prezenţa a trei episcopi consacratori, cei aleşi de candidatul însuşi, toţi în comuniune cu Papa. Doi dintre ei sunt colegi de seminar ai neo-consacratului.

Înainte de consacrare, diferiţi analişti au afirmat importanţa sa: prima consacrare după aceea a lui Tadeu Ma Daqin de Shanghai, încheiată cu arestul la domiciliu şi izolarea neo-episcopului pentru că şi-a dat demisia din Asociaţia patriotică; prima consacrare sub papalitatea lui Francisc, care continuă să trimită mesaje de prietenie lui Xi Jinping şi societăţii chineze.

A atribui "liniştea" ceremoniei vreunui nou semnal între China şi Vatican, unei răciri a tensiunilor sau unei îmbunătăţiri a raporturilor mi se pare un pic exagerat: această libertate liniştită şi de fidelitate faţă de Papa este o cucerire a comunităţii însăşi din Anyang şi a episcopului său Toma Zhang Huaixin care, deşi nu a dispreţuit dialogul cu autorităţile guvernamentale, a pus mereu în faţa lor necesitatea de a asculta mai degrabă de credinţa sa. Mult timp, monseniorul Zhang a refuzat să fie recunoscut de guvern (era un episcop subteran din 1981) şi numai când a fost sigur că nu va face parte din Asociaţia patriotică şi va putea respecta priorităţile slujirii sale religioase, în 2004 a acceptat să fie numărat printre episcopii oficiali, explicând mai întâi tuturor credincioşilor din dieceză pasul pe care urma să-l facă. Cu toate acestea, el a obţinut să nu se înscrie în Asociaţia patriotică.

Şi astăzi, toţi preoţii din dieceză, deşi respectă guvernul, au la inimă înainte de toate evanghelizarea, reducând cât mai mult posibil influenţa Asociaţiei patriotice.

Această atitudine a dus dieceza la o dezvoltare considerabilă: angajarea cu tinerii, o comunitate de 120 de surori (al sfântului Iosif, întemeiate de părintele Isaia Bellavite din PIME [Pontificio Istituto Missioni Estere]), pregătirea seminariştilor şi a preoţilor, angajarea în recuperarea proprietăţilor Bisericii şi punerea în slujba misiunii. Dieceza oferă populaţiei îngrijiri medicale, îndeosebi oftalmologice, în cel puţin 11 ambulatorii, un spital, un azil. Este foarte puternică şi angajarea în domeniul catehezei, cu un centru catehetic şi unul pentru reculegeri spirituale, condus de un frate al noului episcop, preot şi el.

Acest pas la pas al evanghelizării şi al promovării umane este o caracteristică a diecezei încă din timpurile în care erau prezenţi misionarii de la PIME. Henan este ţinutul de misiune al monseniorului Simeone Volonteri (1831-1904), care a primit o decoraţie imperială pentru capacităţile sale de om de ştiinţă, dar şi pentru angajarea sa de combatere a foametei şi a inundaţiilor; este ţinutul misionarilor care au condamnat războaiele opiului; care au refuzat banii ceruţi de puterile occidentale Chinei ca recompensă pentru violenţele şi distrugerile îndurate în timpul revoluţiei Boxerilor, sau i-au folosit pentru a crea locuri de muncă pentru chinezii înşişi. Şi angajarea în domeniul educativ şi în pregătirea la preoţie are o tradiţie lungă.

Probabil, după această consacrare episcopală, comunitatea catolică din Anyang poate să devină un model, simplu şi umil, al modului în care se poate trăi evanghelizarea în China, rămânând fideli faţă de Biserică şi faţă de Papa şi în acelaşi timp dialogând cu guvernul, fără a compromite propria misiune.

(După asianews.it, 4 august 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.