Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 5 august 2015

Familia - 21. Familii rănite (II)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Cu această cateheză reluăm reflecţia noastră despre familie. După ce am vorbit, ultima dat, despre familiile rănite din cauza neînţelegerii soţilor, astăzi aş vrea să ne oprim atenţia asupra unei alte realităţi: cum să ne îngrijim de cei care, ca urmare a eşecului ireversibil al legăturii lor matrimoniale, au întreprins o nouă unire.

Biserica ştie bine că o astfel de situaţie contrazice Sacramentul creştin. Totuşi privirea sa de învăţătoare ia mereu dintr-o inimă de mamă; o inimă care, însufleţită de Duhul Sfânt, caută mereu binele şi mântuirea persoanelor. Iată pentru ce simte datoria, "din iubire faţă de adevăr", de "a discerne bine situaţiile". Aşa se exprima sfântul Ioan Paul al II-lea în Exortaţia apostolică Familiaris consortio (nr. 84), aducând ca exemplu diferenţa între cel care a îndurat despărţirea faţă de cel care a provocat-o. Trebuie să se facă acest discernământ.

Apoi dacă privim şi aceste noi legături cu ochii copiilor mici - şi cei mici privesc -, cu ochii copiilor, vedem şi mai mult urgenţa de a dezvolta în comunităţile noastre o primire reală faţă de persoanele care trăiesc aceste situaţii. Pentru aceasta este important ca stilul comunităţii, limbajul său, atitudinile sale, să fie mereu atente faţă de persoane, pornind de la cei mici. Ei sunt cei care suferă mai mult, în acest situaţii. De altfel, cum am putea recomanda acestor părinţi să facă totul pentru a-i educa pe copii la viaţa creştină, dându-le exemplul unei credinţe convinse şi practicate, dacă i-am ţine la distanţă de viaţa comunităţii, ca şi cum ar fi excomunicaţi? Trebuie să se facă în aşa fel încât să nu se adauge alte poveri în afară de cele pe care copiii, în aceste situaţii, deja trebuie să le poarte! Din păcate, numărul acestor copii şi tineri este într-adevăr mare. Este important ca ei să simtă Biserica precum mamă atentă la toţi, mereu dispusă la ascultare şi la întâlnire.

În aceste decenii, într-adevăr, Biserica n-a fost nici insensibilă nici leneşă. Graţie aprofundării făcute de păstori, condusă şi confirmată de Predecesorii mei, a crescut mult conştiinţa că este necesară o primire fraternă şi atentă, în iubire şi în adevăr, faţă de cei botezaţi care au stabilit o nouă convieţuire după eşecul căsătoriei sacramentale; de fapt, aceste persoane nu sunt deloc excomunicate: nu sunt excomunicate!, şi trebuie tratate în mod absolut ca atare: ele fac parte mereu din Biserică.

Papa Benedict al XVI-lea a intervenit asupra acestei chestiuni, solicitând un discernământ atent şi o însoţire pastorală înţeleaptă, ştiind că nu există "simple reţete" (Discurs la a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, Milano, 2 iunie 2012, răspuns nr. 5).

De aici invitaţia repetată a păstorilor de a manifesta în mod deschis şi coerent disponibilitatea comunităţii de a-i primi şi de a-i încuraja, pentru ca să trăiască şi să dezvolte tot mai mult apartenenţa lor la Cristos şi la Biserică prin rugăciune, prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin frecvenţa la liturgie, prin educarea creştină a copiilor, prin caritatea şi slujirea faţă de săraci, prin angajarea pentru dreptate şi pace.

Icoana biblică a Bunului Păstor (In 10,11-18) rezumă misiunea pe care Isus a primit-o de la Tatăl: aceea de a da viaţa pentru oi. Această atitudine este un model şi pentru Biserică, ce îi primeşte pe fiii săi ca o mamă care dăruieşte viaţa pentru ei. "Biserica este chemată să fie mereu casa deschisă a Tatălui [...]" - Fără uşi închise! Fără uşi închise! - "Toţi pot să participe într-un fel la viaţa eclezială, toţi pot face parte din comunitate. Biserica [...] este casa paternă unde este loc pentru fiecare cu viaţa sa obositoare" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, nr. 47).

În acelaşi mod toţi creştinii sunt chemaţi să-l imite pe Bunul Păstor. Mai ales familiile creştine pot colabora cu El îngrijindu-se de familiile rănite, însoţindu-le în viaţa de credinţă a comunităţii. Fiecare să facă partea sa în asumarea atitudinii Bunului Păstor, care cunoaşte pe fiecare dintre oile sale şi nu exclude niciuna de la iubirea sa infinită!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.