CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC
LA SARAJEVO (BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA)
(6 iunie 2015)

Întâlnirea cu autorităţile

Domnilor membri ai preşedinţiei Bosniei şi Herţegovinei,
Domnule preşedinte,
Membri ai corpului diplomatic,
Iubiţi fraţi şi surori!

Mulţumesc călduros membrilor preşedinţiei Bosniei şi Herţegovinei pentru primirea respectuoasă şi îndeosebi pentru expresiile cordiale de salut adresate mie în numele tuturor de preşedintele Mladen Ivanić. Pentru mine este motiv de bucurie să fiu în acest oraş care a suferit aşa de mult datorită conflictelor sângeroase din secolul trecut şi care a redevenit loc de dialog şi convieţuire paşnică. A trecut de la o cultură a ciocnirii, a războiului, la o cultură a întâlnirii.

Sarajevo şi Bosnia şi Herţegovine îmbracă o semnificaţie specială pentru Europa şi pentru lumea întreagă. De secole, în aceste teritorii sunt prezente comunităţi care practică religii diferite şi aparţin la etnii şi culturi diferite, fiind fiecare bogată cu caracteristicile sale speciale şi geloasă de tradiţiile sale specifice, fără ca acest lucru să împiedice timp îndelungat instaurarea de relaţii reciproce prieteneşti şi cordiale.

Şi structura arhitectonică însăşi a oraşului Sarajevo are urme vizibile şi consistente ale acestei realităţi, deoarece în ţesutul său urbanistic se înalţă, la scurtă distanţă una de alta, sinagogi, biserici şi moschei, aşa încât oraşul a primit apelativul de "Ierusalimul din Europa". De fapt, el reprezintă o răscruce de culturi, naţiuni şi religii; şi acest rol cere să se construiască mereu noi punţi şi să se îngrijească şi să se restaureze cele existente, pentru ca să fie asigurată o comunicare promptă, sigură şi civilă.

Avem nevoie să comunicăm, să descoperim bogăţiile fiecăruia, să valorizăm ceea ce ne uneşte şi să privim la diferenţe ca posibilităţi de creştere în respectarea tuturor. Este necesar un dialog răbdător şi încrezător, în aşa fel încât persoanele, familiile şi comunităţile să poată transmită valorile din propria cultură şi să primească binele care provine din experienţele altuia.

În acest mod, chiar şi gravele răni din trecutul recent pot să fie vindecate şi se poate privi la viitor cu speranţă, înfruntând cu suflet liber de temeri şi supărări problemele zilnice pe care orice comunitate civilă este chemată să le înfrunte.

Am venit ca pelerin al păcii şi al dialogului, la 18 ani după istorica vizită a sfântului Ioan Paul al II-lea, care a avut loc la mai puţin de doi ani de la semnarea acordurilor de pace de la Dayton. Sunt bucuros să văd progresele făcute, pentru care trebuie să-i mulţumim Domnului şi atâtor persoane de bunăvoinţă. Însă este important să nu ne mulţumim cu ceea ce s-a realizat până acum, ci să încercăm să facem paşi ulteriori pentru a întări încrederea şi a crea ocazii pentru a creşte cunoaşterea şi stima reciprocă. Pentru a favoriza acest parcurs sunt fundamentale apropierea - apropierea! - şi colaborarea comunităţii internaţionale, îndeosebi a Uniunii Europene, şi a tuturor ţărilor şi organizaţiilor prezente şi active în teritoriul Bosniei şi Herţegovinei.

De fapt, Bosnia şi Herţegovina este parte integrantă a Europei; succesele sale şi dramele sale se inserează pe deplin în istoria succeselor şi a dramelor europene şi sunt în acelaşi timp un avertisment sever de a face orice efort pentru ca procesele de pace demarate să devină tot mai solide şi ireversibile.

În acest ţinut, pacea şi înţelegerea dintre croaţi, sârbi şi bosniaci, iniţiativele menite să le mărească ulterior, relaţiile cordiale şi fraterne dintre musulmani, evrei, creştini şi alte minorităţi religioase, îmbracă o importanţă care merge cu mult dincolo de graniţele sale. Ele dau mărturie lumii întregi că este posibilă colaborarea dintre etnii şi religii diferite în vederea binelui comun, că un pluralism de culturi şi tradiţii poate să subziste şi să dea viaţă la soluţii originale şi eficace ale problemelor, că şi rănile cele mai profunde pot să fie vindecate de un parcurs ca să purifice amintirea şi să dea speranţă pentru viitor. Eu am văzut astăzi această speranţă în acei copii pe care i-am salutat la aeroport - islamici, ortodocşi, evrei, catolici şi alte minorităţi - toţi împreună, bucuroşi! Aceasta este speranţa! Să pariem pe acest lucru.

Toţi avem nevoie, pentru a ne opune cu succes barbariei celui care ar vrea să facă din orice diferenţă ocazia şi pretextul violenţelor tot mai crude, să recunoaştem valorile fundamentale ale umanităţii comune, valori în numele cărora se poate şi trebuie să se colaboreze, să se construiască şi să se dialogheze, să se ierte şi să se crească, permiţând ansamblului diferitelor voci să formeze mai degrabă o cântare nobilă şi armonioasă, decât urlete fanatice de ură.

Responsabilii politici sunt chemaţi la misiunea nobilă de a fi primii servitori ai comunităţilor lor cu o acţiune care să salvgardeze în primul rând drepturile fundamentale ale persoanei umane, între care se evidenţiază dreptul la libertatea religioasă. În acest mod va fi posibil să se construiască, prin caracter concret de angajare, o societate mai paşnică şi dreaptă, îndreptând spre soluţionare, cu ajutorul fiecărui component, multiplele probleme din viaţa zilnică a poporului.

Pentru ca să se întâmple asta este indispensabilă egalitatea efectivă a tuturor cetăţenilor în faţa legii şi în punerea sa în practică, oricare ar fi apartenenţa lor etnică, religioasă şi geografică: astfel cu toţii fără deosebire se vor simţi pe deplin părtaşi ai vieţii publice şi, bucurându-se de aceleaşi drepturi, vor putea să dea în mod activ contribuţia lor specifică la binele comun.

Eminenţi domni şi doamne,

Biserica catolică participă, prin rugăciunea şi acţiunea credincioşilor săi şi a instituţiilor sale, la opera de reconstrucţie materială şi morală a Bosniei şi Herţegovinei, împărtăşind bucuriile şi preocupările sale, doritoare de a mărturisi cu angajare apropierea sa specială faţă de cei săraci şi cei nevoiaşi, fiind stimulată să facă asta de învăţătura şi de exemplul Învăţătorului său divin, Isus.

Sfântul Scaun se felicită pentru drumul parcurs în aceşti ani şi asigură grija sa în a promova colaborarea, dialogul şi solidaritatea, ştiind că pacea şi ascultarea reciprocă într-o convieţuire civilă şi ordonată sunt condiţiile indispensabile pentru o dezvoltare autentică şi durabilă. El doreşte cu ardoare ca Bosnia şi Herţegovina, cu aportul tuturor, după ce norii negri ai furtunii s-au împrăştiat în sfârşit, să poată înainta pe calea întreprinsă, în aşa fel încât, după iarna geroasă, să înflorească primăvara. Şi se vede înflorind aici primăvara.

Cu aceste sentimente implor de la Cel Preaînalt pace şi prosperitate pentru Sarajevo şi pentru toată Bosnia şi Herţegovina. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.