Mesajul papei Francisc pentru al cincilea centenar al naşterii sfântului Filip Neri

Dăltuitor de suflete

Cucernicului părinte Mario Alberto Avilés C.O.,

procurator general al Confederaţiei Oratoriului Sfântului Filip Neri

Al cincilea centenar al naşterii sfântului Filip Neri, născut la Firenze la 21 iulie 1515, îmi oferă fericita ocazie de a mă uni spiritual cu întreaga Confederaţie a Oratoriului, pentru a-l aminti pe cel care a trăit timp de şaizeci de ani în Urbe meritând apelativul de "Apostol al Romei". Parcursul său existenţial a fost profund marcat de raportul cu persoana lui Isus Cristos şi de angajarea de a orienta spre El sufletele încredinţate îngrijirii sale spirituale; în momentul morţii recomanda: "Cine îl caută pe altcineva decât pe Cristos, nu ştie ceea ce se vrea; cine îl caută pe altcineva decât pe Cristos, nu ştie ceea ce cere". Din această ferventă experienţă de comuniune cu Domnul Isus se năştea Oratoriul, realitate eclezială caracterizată de intensă şi bucuroasă viaţă spirituală: rugăciune, ascultare şi conversaţie despre Cuvântul lui Dumnezeu, pregătire de a primi cu vrednicie Sacramentele, formare la viaţa creştină prin istoria sfinţilor şi a Bisericii, opere de caritate în favoarea celor mai săraci. Graţie şi apostolatului sfântului Filip Neri, angajarea pentru mântuirea sufletelor redevenea o prioritate în acţiunea Bisericii; s-a înţeles din nou că păstorii trebuiau să stea cu poporul pentru a-l conduce şi a-i susţine credinţa. Filip a fost conducătorul multora, vestind Evanghelia şi împărţind Sacramentele. Îndeosebi s-a dedicat cu mare pasiune slujirii Spovezii, până în seara ultimei sale zile pământeşti. Preocuparea sa era aceea de a urmări constant creşterea spirituală a discipolilor săi, însoţindu-i în asprimile vieţii şi deschizându-i la speranţa creştină. Misiunea sa de "dăltuitor de suflete" era favorizată desigur de atracţia singulară a persoanei sale, caracterizată de căldură umană, veselie, blândeţe şi suavitate. Aceste particularităţi ale sale îşi au originea în experienţa arzătoare a lui Cristos şi în acţiunea Duhului divin care i-a dilatat inima. Părintele Filip, în metoda sa formativă, a ştiut să se folosească de rodnicia contrastelor: îndrăgostit de rugăciunea intimă şi solitară, el învăţa în Oratoriu să se facă rugăciune în comuniune fraternă; puternic ascetic în pocăinţa sa şi corporală, propunea angajarea mortificării interioare inspirate din bucuria şi din seninătatea jocului; pasionat vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a fost predicator atât de moderat în cuvinte încât să se reducă puţine fraze atunci îl cuprindea înduioşarea. Acesta a fost secretul care a făcut din el un autentic părinte şi învăţător al sufletelor. Paternitatea sa spirituală transpare din toată acţiunea sa, caracterizată de încrederea în persoane, de evitarea chipurilor posomorâte şi încruntate, de spiritul de sărbătoare şi de bucurie, de convingerea că harul nu suprimă natura ci o vindecă, o întăreşte şi o perfecţionează. În afară de asta sfântul Filip Neri rămâne un model luminos al misiunii permanente a Bisericii în lume. Perspectiva apropierii sale de aproapele, pentru a mărturisi tuturor iubirea şi milostivirea Domnului, poate constitui un exemplu valoros pentru episcopi, preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici. Încă din primii ani ai prezenţei sale în Roma, el a exercitat un apostolat al relaţiei personale şi al prieteniei, drept cale privilegiată pentru a deschide la întâlnirea cu Isus şi cu Evanghelia. Aşa atestă biograful său: "Se apropia cu ţârâita ba de acesta, ba de acela şi toţi deveneau repede prietenii săi". Iubea spontaneitatea, fugea de artificiu, alegea mijloacele cele mai distractive pentru a educa la virtuţile creştine, în acelaşi timp propunea o disciplină sănătoasă care implică exerciţiul voinţei pentru a-l primi pe Cristos în aspectul concret al propriei vieţi. Convingerea sa profundă era că drumul sfinţeniei se întemeiază pe harul unei întâlniri - aceea cu Domnul - accesibilă oricărei persoane, din orice stare sau condiţie, care să-l primească cu uimirea copiilor. Starea permanentă de misiune a Bisericii vă cere vouă, fii spirituali ai sfântului Filip Neri, să nu vă mulţumiţi cu o viaţă mediocră; dimpotrivă, la şcoala fondatorului vostru, sunteţi chemaţi să fiţi oameni ai rugăciunii şi ai mărturiei pentru a atrage persoanele la Cristos. În zilele noastre, mai ales în lumea tinerilor, atât de îndrăgiţi de părintele Filip, este o mare nevoie de persoane care să se roage şi să ştie să înveţe ca toţi să se roage. Cu "afectul său foarte intens faţă de Preasfântul Sacrament al Euharistiei, fără de care nu putea să trăiască" - aşa cum a declarat un martor la procesul de canonizare - el ne învaţă că Euharistia celebrată, adorată, trăită este izvorul din care trebuie să se ia pentru a vorbi inimii oamenilor. De fapt, "cu Isus Cristos, mereu se naşte şi se renaşte bucuria" (Evangelii gaudium, 1). Această bucurie, caracteristică a spiritului oratorian, să fie mereu climatul de fond al comunităţilor voastre şi al apostolatului vostru. Sfântul Filip se adresa afectuos Sfintei Fecioare Maria cu invocaţia "Fecioară Mamă, Mamă Fecioară", convins că aceste două titluri exprimă esenţialul Mariei. Ea să vă însoţească în drumul unei adeziuni la Cristos tot mai puternice şi în angajarea unui zel tot mai adevărat în mărturisirea şi predicarea Evangheliei. În timp ce vă cer să vă rugaţi pentru mine şi pentru slujirea mea, însoţesc aceste reflecţii cu o specială Binecuvântare Apostolică, pe care o împart din inimă tuturor membrilor Congregaţiilor oratoriene, laicilor din Oratoriile seculare şi celor care sunt la familia voastră spirituală.

Din Vatican, 26 mai 2015

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 4.