Iaşi: Exerciţii spirituale pentru tinerii cercetaşi

Purtând în suflet dorinţa de a iubi şi de a fi fericiţi, dornici de o adevărată cunoaştere a Dumnezeu, cu inima arzând de dorul regăsirii noastre proprii, noi, exploratorii şi ajutorii de lideri centrelor locale "Adormirea Maicii Domnului" Pildeşti, "Coborârea Duhului Sfânt" Adjudeni şi "Coborârea Duhului Sfânt" Bălţaţi, am participat, în perioada 15-18 aprilie 2015, la exerciţii spirituale, fiind găzduiţi în casa primitoare a surorilor "Fiicele Sfintei Fecioare Maria a Providenţei" din Iaşi, unde îndrumătorul spiritual a fost părintele Sebastian Bilboc.

"Perioada tinereţii este aceea în care îmboboceşte marea bogăţie afectivă prezentă în inimile voastre, dorinţa profundă a unei iubiri adevărate, frumoase şi mari. Câtă forţă există în această capacitate de a iubi şi de a fi iubiţi! Nu permiteţi ca această valoare preţioasă să fie falsificată, distrusă sau desfigurată. Vă rog: nu vă fie frică de o iubire adevărată!" (din Mesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru Ziua Mondială a Tineretului).

În aceste zile pline ne-am deschis cu toţii sufletele pentru a învăţa să răspundem la chemarea şi strigătul Sfântului Părinte papa de a avea curajul să fim fericiţi. În atmosfera de rugăciune şi meditaţie, am reflectat profund la mesajul adresat de acesta tinerilor. Astfel, sub îndrumarea părintele care a fost cu noi, am învăţat să avem mai multă încredere în ceea ce credem, să conştientizăm valoare inestimabilă pe care o avem în ochii lui Dumnezeu, să ştim şi să credem cu adevărat că voinţa lui Dumnezeu este fericirea noastră şi că binele cel mai preţios pe care-l poate avea un om în viaţă este iubirea necondiţionată pe care ne-o dă Dumnezeu.

Şi oare ce este fericirea şi iubirea pe care ne-o dă Domnul? Care au fost până acum priorităţile vieţii noastre? Care este scopul nostru? Ei bine, reflectând profund la aceste întrebări, găsind răspunsuri care să nască alte întrebări, mărturisind experienţe proprii, discutând cu propriul nostru suflet, punând în comun concluziile la care am ajuns, primind sfaturi şi idei de la ceilalţi, am învăţat cu toţii că fericirea depinde de alegerile noastre, că o inimă curată e fericită doar când îl pune pe Dumnezeu pe primul loc, că orice bucurie adevărată are la bază sacrificiul, că iubirea nu este doar un sentiment, este o voinţă care se naşte din conştientizarea locului pe care îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră şi că fericirea este legată de înţelepciunea minţii noastre. Şi oare, de ce mai este nevoie pentru fericire? În acest timp de meditaţie, am dedus că a-i face fericiţi pe cei din jurul nostru ar trebui să fie idealul nu numai al fiecărui cercetaş, ci al fiecărui creştin şi că pentru a-l iubi pe Dumnezeu, e nevoie de cunoaşterea lui, iar pentru a-l cunoaşte cu adevărat, trebuie să facem bine.

Aşadar, acest timp plin de har pe care l-am petrecut la Iaşi a reuşit să deschidă porţile inimilor noastre pentru a primi un alt Dumnezeu, un Dumnezeu mai apropiat, un prieten adevărat, unul care doreşte să fim fericiţi, un Dumnezeu adevărat.

Totuşi, alături de meditaţii şi reflecţii personale un rol important l-au avut rugăciunile prin care am pătruns în atmosfera exerciţiilor spirituale, punerile în comun, în care am schimbat idei, responsabilităţile pe patrule şi jocurile, care ne-au ajutat nu numai să ne simţim mai bine, ci să ne cunoaştem şi să dezvoltăm o adevărată prietenie. Un moment special, pe lângă vizita la mănăstirea Cetăţuia şi meditaţiile în aer liber a fost acela când am vizitat azilul de bătrâni al surorilor. Acolo am discutat cu bătrânele care deşi nu au fost în totalitate fericite în viaţa lor, ne-au dat puncte de reper pentru a merge noi pe drumul spre fericire şi s-au bucurat de prezenţa noastră încât, după vizită, am rămas toţi impresionaţi de puterea, încrederea, speranţa şi forţa celor de acolo de a-i face pe alţii fericiţi.

În concluzie, exerciţiile spirituale din care n-au lipsit spiritul cercetăşesc şi voia bună, au fost pline de har şi au reuşit să lege frânghii din sufletul nostru care să ne ducă la fericire şi totodată la Dumnezeu, pentru că el este fericirea absolută.

Prezentăm câteva mărturii ale participanţilor:

"În urmă cu trei ani am avut parte de o experienţă de neuitat, care m-a ajutat să-mi aleg calea pe care doresc să o urmez în viaţă. Exerciţiile spirituale de acum trei ani mi-au dat ocazia să-l descopăr pe Dumnezeu, aşa cum e el, un prieten. Anul acesta am avut şansa să particip din nou la aceste exerciţii spirituale care pentru mine au avut un impact puternic, m-au ajutat să-mi găsesc fericirea, mi-au dat curajul să fac primul pas spre fericirea eternă şi celor care vor avea ocazia să participe la o astfel de activitate, le transmit să profite de ea din plin" (Evelina Mateeş, Pildeşti).

"Aceste exerciţii spirituale au fost o experienţă frumoasă care ne-a ajutat să descoperim ce înseamnă cu adevărat fericirea. Toate meditaţiile şi-au atins scopul şi şi-au găsit loc în sufletul nostru. Consider că ne vor ajuta în viitor, atât în relaţia cu Dumnezeu, cât şi cu cei din jurul nostru" (Lucia Ghiuzan, Adjudeni).

"Pentru mine a fost prima dată când am participat la exerciţii spirituale şi mi s-au părut foarte interesante. A fost o experienţă unică, de neuitat . Catehezele părintelui Sebastian şi socializarea cu cei prezenţi mi-au creat o altă viziune asupra lumii. Mi-au dat mult de gândit asupra trecutului meu şi a viitorului în care vreau să schimb ceva. Am simţit ceva ce nu pot descrie. A fost magnific!" (Iuliana Blajuţă, Bălţaţi).

Mulţumim tuturor celor care au fost posibilă desfăşurarea acestor exerciţii spirituale şi rămânem cu dorinţa de a repeta experienţa care a reuşit să ne dea curajul de a fi fericiţi.

Andreea Mîrţ

lecturi: 10.