Omilia papei în Sărbătoarea Botezului Domnului 2015

Am ascultat în prima lectură că Domnul se preocupă de fiii săi ca un părinte: se preocupă să dea copiilor săi o hrană substanţială. Prin profet Dumnezeu spune: "De ce cântăriţi argint pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiţi pentru ceea ce nu satură?" (Is 55,2). Dumnezeu, ca un tată bun şi o mamă bună, vrea să dea lucruri bune copiilor săi. Şi ce este această hrană substanţială pe care Dumnezeu ne-o dă? Este Cuvântul său: Cuvântul său ne face să creştem, ne face să aducem roade bune în viaţă, ca ploaia şi zăpada care fac bine pământului şi-l fac rodnic (cf. Is 55,10-11). Tot aşa voi, părinţilor, şi voi, naşi şi naşe, bunici, unchi, îi veţi ajuta pe aceşti copii să crească bine dacă le veţi da Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia lui Isus. Şi să daţi asta şi cu exemplul! În toate zilele, obişnuiţi-vă să citiţi un text din Evanghelie, micuţ, şi să purtaţi cu voi mereu o mică Evanghelie în buzunar, în geantă, pentru a o putea citi. Şi acest lucru va fi exemplul pentru copii, să-l vadă pe tata, pe mama, pe naşi, pe bunic, pe bunică, pe unchi, citind Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi mame daţi copiilor voştri laptele - şi acum, dacă plâng de foame, alăptaţi-i, liniştit. Să-i mulţumim Domnului pentru darul laptelui şi să ne rugăm pentru acele mame - sunt multe, din păcate - care nu sunt în măsură să dea de mâncare copiilor lor. Să ne rugăm şi să încercăm să ajutăm aceste mame. Aşadar, ceea ce face laptele pentru trup, Cuvântul lui Dumnezeu face pentru spirit: Cuvântul lui Dumnezeu face să crească credinţa. Şi graţie credinţei noi suntem născuţi din Dumnezeu. Este ceea ce se întâmplă la Botez. L-am ascultat pe apostolul Ioan: "Oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu" (1In 5,1). În această credinţă sunt botezaţi copiii voştri. Astăzi este credinţa voastră, dragi părinţi, naşi şi naşe. Este credinţa Bisericii, în care aceşti micuţi primesc Botezul. Însă mâine, cu harul lui Dumnezeu, va fi credinţa lor, "da"-ul lor personal spus lui Isus Cristos, care ne dăruieşte iubirea Tatălui.

Spuneam: este credinţa Bisericii. Acest lucru este foarte important. Botezul ne inserează în trupul Bisericii, în poporul sfânt al lui Dumnezeu. Şi în acest trup, în acest popor aflat pe drum, credinţa este transmisă din generaţie în generaţie: este credinţa Bisericii. Este credinţa Mariei, Mama noastră, credinţa sfântului Iosif, a sfântului Petru, a sfântului Andrei, a sfântului Ioan, credinţa apostolilor şi martirilor, care a ajuns până la noi, prin Botez: un lanţ de transmitere a credinţei. Este foarte frumos acest lucru! Este o trecere din mână în mână a candelei credinţei: vom exprima acest lucru imediat prin gestul aprinderii lumânărilor de la marea lumânare pascală. Marea lumânare îl reprezintă pe Cristos înviat, viu în mijlocul nostru. Voi, familii, luaţi de la El lumina credinţei care trebuie transmisă copiilor voştri. Această lumină o luaţi în Biserică, în trupul lui Cristos, în poporul lui Dumnezeu care merge în orice timp şi în orice loc. Învăţaţi-i pe copii voştri că nu putem fi creştini în afara Bisericii, nu putem să-l urmăm pe Isus Cristos fără Biserică, pentru că Biserica este mamă şi ne face să creştem în iubirea faţă de Isus Cristos.

Un ultim aspect care reiese cu forţă din lecturile biblice de astăzi: în Botez suntem consacraţi de Duhul Sfânt. Cuvântul "creştin" înseamnă asta, înseamnă consacrat ca Isus, în acelaşi Duh în care a fost cufundat Isus în toată existenţa sa pământească. El este "Cristos", unsul, consacratul, cei botezaţi suntem "creştini", adică suntem consacraţi, unşi. Aşadar, dragi părinţi, dragi naşi şi naşe, dacă vreţi ca pruncii voştri să devină adevăraţi creştini, ajutaţi-i să crească "scufundaţi" în Duhul Sfânt, adică în căldura iubirii lui Dumnezeu, în lumina Cuvântului său. "Dumneavoastră, doamnă, vă rugaţi?" - "Da" - "La cine vă rugaţi?" - "Mă rog lui Dumnezeu" - Dar "Dumnezeu", aşa, nu există: Dumnezeu este persoană şi ca persoană există Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. "Tu cui te rogi?" - "Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt". De obicei ne rugăm lui Isus. Când ne rugăm "Tatăl nostru", ne rugăm Tatălui. Însă Duhului Sfânt nu ne rugăm aşa de mult. Este atât de important să ne rugăm Duhului Sfânt, pentru că ne învaţă să ducem înainte familia, pe copii, pentru ca aceşti copii să crească în atmosfera Sfintei Treimi. Tocmai Duhul Sfânt e cel care-i duce înainte. Pentru aceasta, nu uitaţi să-l invocaţi adesea pe Duhul Sfânt, în toate zilele. Puteţi face asta, de exemplu, cu această simplă rugăciune: "Vino, Duhule Sfânt, umple inimile credincioşilor tăi şi aprinde în ele focul iubirii tale". Puteţi să faceţi această rugăciune pentru copiii voştri, desigur şi pentru voi înşivă!

Când faceţi această rugăciune, simţiţi prezenţa maternă a Fecioarei Maria. ea ne învaţă să ne rugăm Duhului Sfânt şi să trăim conform Duhului, ca Isus. Sfânta Fecioară Maria, mama noastră, să însoţească mereu drumul copiilor voştri şi al familiilor voastre. Aşa să fie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.