Papa Francisc: Audienţă acordată membrilor Comisiei Teologice Internaţionale (5 decembrie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă întâlnesc cu plăcere la începutul unui nou cincinal - al nouălea - al Comisiei Teologice Internaţionale. Îi mulţumesc preşedintelui, cardinalul Müller, pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele vostru al tuturor.

Comisia voastră se naşte, puţin după Conciliul al II-lea din Vatican, ca urmare a unei propuneri a Sinodului Episcopilor, pentru ca Sfântul Scaun să se poată folosi mai direct de reflecţia teologilor care provin din diferite părţi ale lumii. Misiunea Comisiei este aşadar aceea de "a studia problemele doctrinale de mare importanţă, în special cei care prezintă aspecte noi, şi în acest mod să ofere ajutorul său Magisteriului Bisericii" (Statute, art. 1). Cele douăzeci şi şapte de documente publicate până acum sunt mărturie a acestei angajări şi un punct de referinţă pentru dezbaterea teologică.

Misiunea voastră este de a sluji Biserica, ceea ce presupune nu numai competenţe intelectuale, dar şi dispoziţii spirituale. Printre acestea din urmă, aş vrea să atrag atenţia voastre cu privire la importanţa ascultării. "Fiul omului - i-a spus Domnul profetului Ezechiel - toate cuvintele pe care ţi le spun ascultă-le cu urechile, primeşte-le în inimă" (Ez 3,10). Teologul este înainte de toate un credincios care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi îl primeşte în inimă şi în minte. Însă teologul trebuie să asculte cu umilinţă şi "ceea ce Duhul spune Bisericilor" (Ap 2,7), prin diferitele manifestări ale credinţei trăite de poporul lui Dumnezeu. A amintit asta recentul document al Comisiei despre "Sensus fidei în viaţa Bisericii". Este frumos. Mi-a plăcut mult acel document, felicitări! De fapt, împreună cu tot poporul creştin, teologul deschide ochii şi urechile la "semnele timpurilor". Este chemat să "asculte cu atenţie diferitele limbaje ale timpului nostru, să le discearnă, să le interpreteze şi să le aprecieze la lumina cuvântului lui Dumnezeu - este cel care judecă, Cuvântul lui Dumnezeu - pentru ca adevărul revelat să poată fi perceput şi înţeles tot mai profund şi să poată fi prezentat într-o formă mai adecvată" (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, constituţia Gaudium et spes, 44).

În această lumină, în cadrul compunerii tot mai diversificate a Comisiei, aş vrea să notez cea mai mare prezenţă a femeilor - încă nu atât de mare... Sunt cireşele de pe tort, dar e nevoie de mai mult! - prezenţă care devine invitaţie de a reflecta asupra rolului pe care femeile pot şi trebuie să-l aibă în domeniul teologiei. De fapt, "Biserica recunoaşte aportul indispensabil al femeii în societate, cu o sensibilitate, o intuiţie şi anumite capacităţi speciale care sunt de obicei mai proprii femeilor decât bărbaţilor... Văd cu plăcere cum multe femei... oferă noi aporturi reflecţiei teologice" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 103). Astfel, în virtutea geniului lor feminin, teologele pot să prezinte, pentru folosul tuturor, anumite aspecte neexplorate ale misterului insondabil al lui Cristos "în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii" (Col 2,3). Aşadar, vă invit să scoateţi cel mai bun profit din acest aport specific al femeilor la înţelegerea credinţei.

O altă caracteristică a Comisiei voastre este caracterul său internaţional, care reflectă catolicitatea Bisericii. Diversitatea punctelor de vedere trebuie să îmbogăţească această catolicitate fără a dăuna unităţii. Unitatea teologilor catolici se naşte din referinţa lor comună la o singură credinţă în Cristos şi se hrăneşte din diversitatea darurilor Duhului Sfânt. Pornind de la acest fundament şi într-un pluralism sănătos, diferite abordări teologice, dezvoltate în contexte culturale diferite şi cu metode utilizate diferite, nu se pot ignora reciproc, ci în dialogul teologic ar trebui să se îmbogăţească şi să se corecteze reciproc. Lucrarea Comisiei voastre poate fi o mărturie a acestei creşteri şi chiar o mărturie a Duhului Sfânt, pentru că El e cel care seamănă aceste varietăţi carismatice în Biserică, diferite puncte de vedere, şi El va fi cel care va face unitatea. El este protagonistul, mereu.

Fecioara Neprihănită, ca martoră privilegiată a marilor evenimente din istoria mântuirii, "păstra toate acestea, meditându-le în inima ei" (Lc 2,19): Femeie a ascultării, femeie a contemplaţiei, femeie a apropierii de problemele Bisericii şi ale oamenilor. Sub conducerea Duhului Sfânt şi cu toate resursele geniului său feminin, Ea n-a încetat să intre tot mai mult în "tot adevărul" (cf. In 16,13). Maria este astfel icoana Bisericii care, în aşteptarea nerăbdătoare a Domnului său, înaintează, zi după zi, în înţelegerea credinţei, graţie şi muncii răbdătoare a teologilor şi teologelor. Sfânta Fecioară Maria, maestră a teologiei autentice, să ne obţină, cu rugăciunea sa maternă, ca "să crească tot mai mult în cunoaştere şi în discernământ deplin" (Fil 1,9-10) caritatea noastră. În acest drum vă însoţesc cu Binecuvântarea mea şi vă cer vă rog să vă rugaţi pentru mine. Să vă rugaţi teologic, mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.