Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Izvorul lacrimilor, scrisă de Jean Vanier şi tradusă în limba română de Valeria Budău. Cartea apare în colecţia "Spiritualitate", formatul 14x20 cm, are 178 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

"Unde se află izvorul lacrimilor? De unde vin aceste ape care apar dintr-o dată la suprafaţa fiinţei noastre şi pe care nu putem să le reţinem? Apă arzătoare a durerii, apă amară a remuşcărilor, apă dulce a compasiunii, apă liniştitoare a căinţei şi a consolării, apă săltăreaţă a bucuriei... lacrimile apar atunci când ceva în noi este atins foarte profund. Când suntem zdruncinaţi de suferinţă, bineînţeles, înfrânţi din cauza ei, dar şi când suntem bulversaţi de durerea celuilalt, emoţionaţi de neputinţa sa, mişcaţi de tristeţea sa ori atunci când suntem impresionaţi de reîntâlnirea unor persoane dragi, de iubirea primită, de iertarea dăruită. Când inimile noastre de piatră se fisurează, din ele curge apă, aşa cum din stânca de la Meriba a curs apă în deşert (cf. Ex 17,6). De unde provin lacrimile, dacă nu din străfundul misterului fiinţei noastre?"

Cu aceste cuvinte prefaţează Anne-Sophie Andreu cartea Izvorul lacrimilor, în care a publicat meditaţiile pe care Jean Vanier le-a ţinut în America Latină, în cadrul unor zile de reculegere, pentru asistenţii Comunităţii "Arca". Jean Vanier, născut la 10 septembrie 1928, la Geneva, om cu o personalitate profundă, a înfiinţat în 1964 Comunitatea "Arca", iar în 1968 Asociaţia "Credinţă şi Lumină". De asemenea, în anul 2000 a fost printre membrii care au înfiinţat Asocoaţia "Intercordia".

În postfaţa cărţii, dl Mircea Oltean, preşedintele Fundaţiei "Credinţă şi lumină", scrie că în Comunităţile "Arca" se găsesc "persoane cu şi fără handicap mintal - persoane cu cerinţe speciale şi asistenţi, care îşi împărtăşesc viaţa de zi cu zi (locuiesc, muncesc şi îşi petrec timpul liber împreună), în relaţii egale şi cu credinţă în Dumnezeu, recunoscând darurile unice ale fiecăruia. Aceste comunităţi au scopul de a crea şi dezvolta un mediu comunitar care să corespundă nevoilor persoanelor cu un handicap mintal. Comunităţile Arca, cuprinzând persoane de diferite origini sociale, religii, culturi şi capacităţi intelectuale, caută să fie un semn de speranţă în lumea de astăzi, un semn al unităţii, credinţei şi împăcării, pentru o societate mai umană".

Meditaţiile publicate în volumul Izvorul lacrimilor vor să-l conducă pe cititor spre izvorul secret al vieţii creştine. Timp de şase zile, cu trei meditaţii pe zi, afirmă Anne-Sophie Andreu, Jean Vanier propune "un drum spre noi înşine. Nu un drum de tristeţe sau de dezolare, ci un drum de adevăr, de consolare şi de speranţă. Deoarece aproape de izvor se află din veşnicie Cineva care ne aşteaptă".

"Fiecare este chemat deci să recunoască şi darul celuilalt, în mod deosebit darul celui sărac, al celui mic, al celui abandonat, al aceluia pe care societăţile noastre îl resping deoarece, oricare ar fi cauza, el nu poate să ţină ritmul. Trăind la Arca cu persoanele cu handicap mintal, împărtăşind cu ele şi cu părinţii lor bucuriile şi durerile, grijile comune în comunităţile Credinţă şi Lumină sau participând la toate aceste comunităţi care s-au construit în jurul prezenţei celui sărac, descoperim, de fapt, un adevăr cât se poate de misterios care este însuşi adevărul evangheliei. Nu este vorba numai despre a acţiona cu generozitate sau de a face un bine celor săraci, ci de a deveni prietenul lor. Să descoperi în alianţa cu ei că ei sunt aceia care ne trezesc şi ne vindecă, care merg înaintea noastră şi ne conduc pe calea vieţii".

"Fără îndoială, şi noi suntem chemaţi să răspundem la această întrebare la sfârşitul lecturii şi al meditaţiei noastre. Care este "alianţa" noastră? Pe lângă cine, cu cine, cum, la ce am fost noi chemaţi?

Poate deja ştim şi am răspuns de foarte mult timp sau poate că nu suntem conştienţi încă de faptul că şi noi am fost chemaţi. Poate căutăm ceva care să dea sens vieţii noastre sau poate suntem prea bogaţi, prea plini de proiecte sau, dimpotrivă, prea împovăraţi, încât ajungem să credem că nu mai este posibil să auzim ceva. Nu contează! Jean Vanier ne spune că mereu este momentul să pornim sau să reluăm drumul, că nu trebuie să ne fie teamă de noi înşine, de ceilalţi sau de viaţă. Oricine am fi, oricare ar fi situaţia în care ne zbatem, suntem aşteptaţi asemenea unui oaspete de marcă lipsind de la petrecere atâta timp cât rămâne deoparte. Fiu mai mare sau fiu risipitor, cu toţii suntem invitaţi la masa alianţei şi nu depinde decât de noi să dansăm atunci când ne vine rândul".

Ştefan Tamaş

Jean Vanier, Izvorul lacrimilor, Iaşi 2014, 178 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

* * *

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Biserica şi statul în Europa - perspective istorice şi creştine, scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia "Istorie Bisericii", formatul 14x20 cm, are 348 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Biserica este instituţia divino-umană care a luat fiinţă în mod nevăzut sau tainic pe cruce, prin patima Fiului lui Dumnezeu, iar în mod văzut, prin coborârea Duhului Sfânt peste apostoli. Biserica este divină pentru că a fost întemeiată de însuşi Fiul lui Dumnezeu, iar umană este pentru că a luat fiinţă pentru mântuirea omului. Din acest motiv are în mod obligatoriu o componentă comunitară şi socială.

Misiunea Bisericii este aceea de a nu-l lăsa pe omul acestei societăţi să rămână acolo unde se află, pe treapta inferioară a degradării sale morale sau sociale; ci de a-i da puterea şi curajul de a înainta spre desăvârşire, prin intermediul a mai multor acţiuni, precum cea de a sfinţi, cea de învăţa şi de a veni în ajutorul societăţii.

În studiul apărut recent la Editura Sapienta, Biserica şi statul în Europa. Perspective istorice şi creştine, pr. dr. Emil Dumea, profesor de Istoria Bisericii şi decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolice din Iaşi, îşi propune să traseze câteva linii directoare privind raportul dintre Biserică şi stat. Nu se poate vorbi despre o cultură şi o civilizaţie europeană fără să se ţină cont de rolul jucat de creştinism în formarea şi dezvoltarea acestei civilizaţii. Biserica, pe tot parcursul istoriei la care a fost martoră, a reuşit să fie atât pentru Occident, cât şi pentru Orient o instituţie importantă, dătătoare de ton în toate sferele vieţii sociale.

Astfel, primul capitol al acestei cărţi conţine repere istorice ale raportului dintre stat şi Biserică, cel de al doilea prezintă acelaşi raport din perspectiva Conciliului ecumenic a II-lea din Vatican unde în Constituţia pastorală Gaudium et Spes la nr. 40 este sintetizată poziţia Bisericii cu privire la relaţia dintre Biserică şi lume: "Tot ce am spus despre demnitatea persoanei umane, despre comunitatea oamenilor, despre sensul adânc al activităţii umane constituie fundamentul relaţiei dintre Biserică şi lume precum şi baza dialogului lor". În cea de-a treia parte găsim câteva principii juridice referitoare acest raport, specificându-se că în domeniul doctrinar şi moral Biserica nu este subordonată statului, aşa cum statul, în domeniul politic şi social, nu este subordonat Bisericii. Sistemele confesionale, de separare şi de coordonare fac obiectul de studiu al celui de-al patrulea capitol, urmat de referinţe la personalitatea juridică a internaţională a Sfântului Scaun, Pactele Laterane, Scaunul Vatican, Diplomaţia vaticană şi dreptul şi religia în Europa postcomunistă.

Unele aspecte ale acestui subiect rămân totuşi deschise analizelor ulterioare şi pot găsi un răspuns în studiul aprofundat şi lipsit de prejudecăţi asupra rolului pe care îl are libertatea religioasă şi de conştiinţă în construirea democraţiei din societăţile ţărilor respective şi a unităţii continentului european.

Această carte poate fi privită drept "o carte de vizită" a Bisericii în faţa statului. De aceea recomandăm acest studiu al părintelui Emil Dumea tuturor celor care doresc să se convingă că creştinismul poate avea cu siguranţă un rol extrem de important în contextul Uniunii Europene, acolo unde fenomenul secularizării şi al ateismului se prezintă în mod diferit faţă de Europa Centrală şi de Est, deoarece este purtătorul valorilor profund umane, universal recunoscute şi împărtăşite.

Ştefan Tamaş

Emil Dumea, Biserica şi statul în Europa - perspective istorice şi creştine, Iaşi 2014, 348 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-144-3, 20 lei.
 

lecturi: 40.