Interviu luat cardinalului Pietro Parolin despre călătoria papei în Coreea

În inima continentului asiatic

Publicăm transcrierea integrală a interviului luat secretarului de stat, cardinalul Pietro Parolin, realizat luni dimineaţă, 11 august 2014, de Centrul de Televiziune Vatican în colaborare cu L'Osservatore Romano.

"În Asia trebuie mers, este important", a spus Papa Francisc jurnaliştilor la sfârşitul călătoriei în Brazilia. Şi acum Papa merge în Coreea de Sud, la 15 ani de la ultima vizită în India a lui Ioan Paul al II-lea. Ce anume face această călătorie aşa de importantă?

Aş spune că importanţa acestei călătorii este legată în mod esenţial de trei factori: primul este faptul că Papa, pentru prima dată, merge în Extremul Orient, o regiune a lumii care capătă o relevanţă tot mai accentuată în politica şi în economia mondială. Merge Papa pentru a se adresa întregului continent, nu numai Coreei. Desigur, călătoria este pentru Coreea, însă are ca destinatari toate ţările din continent, graţie tocmai acestei celebrări a zilei asiatice a tineretului, care se va desfăşura în Coreea şi la care vor participa reprezentanţe ale tinerilor din ţările vecine. Şi apoi, al treilea aspect, este cel al viitorului, tineretul reprezintă viitorul, deci Papa se adresează viitorului acestui continent, se adresează viitorului Asiei. Iată, mi se pare că acestea sunt elementele care caracterizează această călătorie, care îi evidenţiază şi toată importanţa.

În exortaţia sa Ecclesia in Asia, tot în 1999, Ioan Paul al II-lea scria că "în al treilea mileniu se va spera să se adune un mare seceriş de credinţă în acest continent aşa de vast şi viu". După cincisprezece ani, speranţa a devenit deja realitate?

Privind un pic la numere, la cifre, trebuie să recunoaştem că drumul Evangheliei în Asia nu este aşa de rapid, aşa de iute, aşa cum am putea spera şi cum sperăm. Ştim cu toţii că numai unu, două la sută din populaţia asiatică mărturiseşte credinţa creştină, iar Biserica se află în situaţii foarte diferite, în diferitele ţări: în unele în situaţii mai uşoare, în altele în situaţii mai dificile. Dar cred că trebuie să avem o privire care să meargă dincolo de numere, de cifre şi de cantitate, şi să recunoaştem că există în Asia, în pofida avansării fenomenelor secularizării şi materialismului, tipice lumii actuale şi tuturor continentelor, o vie dorinţă de Dumnezeu, există o profundă sete de valori spirituale şi există şi o mare vitalitate în religii, care au demonstrat că ştiu să se adapteze şi să se schimbe şi în caracterului schimbător al situaţiei. Toate acestea mi se par semne pozitive, care merg în sensul indicat de cuvintele sfântului Ioan Paul al II-lea pe care dumneavoastră le citaţi, în sensul că Evanghelia, întocmai, vine să se propună ca un drum spre plinătate. Pornind de la aceste aspiraţii profunde, spirituale şi religioase, Evanghelia se propune ca o plinătate care poate să dea răspuns acestor dorinţe şi acestor aşteptări.

Coreea a devenit din ţară de misiune ţară din care pleacă misionari. Călătoria Papei va putea influenţa asupra lărgirii orizonturilor asiatice ale acestei misiuni?

Regăsim aproape prospeţimea primară în această experienţă a Bisericii coreene care întocmai din evanghelizată devine evanghelizatoare, care din destinatară a veştii Evangheliei devine vestitoare, martoră a acestei veşti. Şi este o realitate într-adevăr mângâietoare, sunt circa o mie între preoţi, călugări, călugăriţe, laici misionarii coreeni răspândiţi în lume, în circa 80 de ţări din diferite continente. Deci o realitate misionară foarte consistentă şi care totuşi este în creştere. Papa Francisc vine să promoveze, să întărească această mişcare deja în desfăşurare în interiorul Bisericii coreene, şi cred că va face asta în modul care îi este propriu, ştiind că, aşa cum încă de la începutul pontificatului său, de la exortaţia apostolică Evangelii gaudium, a insistat asupra acestei dimensiuni misionare a Bisericii, Biserica în ieşire, Biserica ce merge spre periferiile existenţiale şi geografice, Biserica ce trebuie să ducă tuturor vestea bucuroasă a Evangheliei. Preluând ceea ce spunea Paul al VI-lea, în Evangelii gaudium, îl amintim şi pe el aproape în ajunul beatificării sale, că Biserica există pentru a evangheliza. Deci unul din mesajele clare ale Papei va fi tocmai acesta, tocmai pentru a confirma şi pentru a întări această mişcare.

Inima călătoriei va fi întâlnirea Papei Francisc cu tinerii din Asia, care adesea, într-o societate foarte competitivă, se îndepărtează de Biserică pentru a căuta succesul la şcoală. Ce mesaj le va duce Papa?

Trebuie să spunem că Biserica din Coreea a demonstrat mereu o mare atenţie şi o mare îngrijire pastorală faţă de tineri. Mesajul pe care eu cred că Papa îl va duce acestor tineri este că trebuie să devină protagonişti ai vieţii Bisericii. Deci o prezenţă activă, o prezenţă participantă, o prezenţă formată din colaborare şi din coresponsabilitate. Biserica are nevoie de tineri, ne amintea asta sfântul Ioan Paul al II-lea, ne aminteşte asta Papa Francisc. Deci un protagonism în interiorul Bisericii şi un protagonism şi în misiune. tinerii, şi aceasta este chemarea fundamentală, trebuie să devină evanghelizatori ai celor de vârsta lor, deci suntem tot pe linia evanghelizării, şi aceasta este mesajul pe care Papa îl va duce. Desigur, în afară de insistenţa de a nu se lăsa derutaţi de valorile efemere din societăţile noastre şi din lumea noastră şi de a găsi în Isus adevăratul răspuns la întrebările lor şi la neliniştile lor.

Ce mărturie pot da tinerelor generaţii de catolici asiatici martirii coreeni pe care Papa Francisc îi va beatifica la Seoul?

Acesta este un alt motiv pentru care Papa merge în Coreea, pentru beatificarea a 124 de martiri coreeni. Cred că trebuie subliniat cum în cadrul acestui grup este numai un preot, în timp ce ceilalţi sunt laici, care exercitau cele mai variate şi diferite profesii, de la cele mai umile la profesiile mai înalte în scara socială. Şi acest lucru ne duce din nou la una dintre caracteristicile Bisericii coreene, adică faptul că este o Biserică născută din mărturia şi din angajarea laicilor, care au ştiut să păstreze şi să transmită credinţa. Cred că acesta este mesajul fundamental, adică faptul că în Biserică toţi suntem chemaţi la sfinţenie, o sfinţenie care se poate manifesta în diferite forme dar care trebuie să caracterizeze angajarea fiecăruia. Nu suntem creştini dacă nu există în noi această tensiune continuă, zilnică, spre sfinţenie, această chemare la sfinţenie până la dăruirea vieţii în cazul celor care au harul de a fi chemaţi la martiriu, şi este mandatul pe care Papa îl va da acestor tineri şi întregii Biserici coreene.

Coreea poate reprezenta bine speranţe şi probleme ale continentului asiatic şi Papa Francisc va vizita un centru de recuperare pentru neputincioşi şi se va ruga în "grădina copiilor avortaţi". Marea dezvoltare a "tigrilor asiatici" a fost însoţită din păcate de cultura rebutului?

Desigur este o evidenţiere pe care o putem face şi aici, încă o dată, Biserica poate spune un cuvânt, poate oferi o mărturie, mărturia carităţii. Caritatea a fost mereu un "instrument", să folosim acest cuvânt, pentru a vesti Evanghelia, tocmai atenţia faţă de cei din urmă, atenţia faţă de persoanele vulnerabile, atenţia faţă de săraci, atenţia faţă de marginalizaţi şi faţă de cei care sunt puşi la marginile societăţii a fost mereu o caracteristică a creştinilor şi a Bisericii. Şi mi se pare că în cultura asiatică acest lucru poate să aibă o incidenţă deosebită, adică şi aceste două gesturi pe care Papa le va face merg tocmai în acest sens, în sensul datoriei misionare a Bisericii prin atenţia faţă de cei mai nevoiaşi. Deci caritatea ca mijloc pentru a vesti Evanghelia, pentru a vesti concret Evanghelia în situaţii dificile, în situaţii de marginalizare.

Economistul Thomas Han, care a fost şi ambasador al Coreei la Sfântul Scaun, a notat că probabil Coreea este unica ţară din lume în care Biserica catolică creşte în acelaşi pas cu dezvoltarea economică. De fapt, adesea se spune că odată cu creşterea bunăstării economice a materialismului, credinţa se diminuează. Cum să citim această contra-tendinţă în societatea coreeană?

Este într-adevăr o contra-tendinţă, care într-un anumit sens, cel puţin personal, mă uimeşte, deoarece ceea ce experimentăm, în mod normal este o anumită abandonare, o anumită indiferenţă, din partea societăţilor noastre avansate din punct de vedere tehnologic şi material. Eu aş spune că interpretarea care se poate da, cel puţin aceea pe care o dau eu, este că nu există nicio cultură, şi nici măcar cultura contemporană, care să fie impermeabilă la Evanghelie. Orice cultură, chiar şi cea care pare cea mai refractară, are spaţii în care se poate vesti Evanghelia, şi aceste spaţii sunt cele profunde ale inimii umane, până la urmă. Omul este mereu acelaşi, în orice situaţie s-ar afla, chiar dacă în mod evident cultura îl condiţionează mult. Însă inima omului are dorinţe. Să ne amintim că sfântul Augustin spunea că inima noastră este neliniştită "până când nu se odihneşte în tine". Şi că nu există nicio realitate materială care să poată satisface această sete a inimii. Eu aş interpreta un pic astfel şi aceste societăţi foarte avansate, evoluate dintr-un punct de vedere material şi dintr-un punct de vedere tehnologic, în care rămâne însă această dorinţă profundă în inimă care nu găseşte răspuns adecvat în lucrurile materiale şi în progres. Şi Coreea ne oferă o mare speranţă în acest sens; şi societăţile noastre care trăiesc aceeaşi realitate, care au anticipat aceste realităţi pot oricum să ofere căi... Ne revine nouă! Provocarea mare a Bisericii este să găsească aceste căi şi să le parcurgă până la capăt pentru ca apa Evangheliei să poată potoli din nou setea tuturor inimilor oamenilor.

Papa Francisc îi va întâlni pe supravieţuitorii şi rudele victimelor naufragiului de la Sewol. Pastoraţia duioşiei şi a apropierii faţă de cel care suferă poate să lasă semnul şi în Coreea?

Da, desigur. Ştim că acest eveniment dramatic, dureros, a provocat atâta durere. A deschis atâtea răni şi a alimentat atâtea polemici în societatea coreeană. Papa vrea să demonstreze că metoda pentru a alina aceste dureri şi pentru a căuta să se vindece aceste răni este tocmai aceea de a fi aproape de persoane. Acesta este semnul clar: această apropiere, care este apropierea lui Isus faţă de toţi cei care suferă, trebuie să fie apropierea Bisericii faţă de toţi cei care suferă. Deci merge şi în acest sens tocmai acest gest de caritate şi de iubire faţă de rudele victimelor acestei tragedii.

Papa va încheia călătoria sa în Coreea, pe care episcopii o definesc "ultima victimă a războiului rece" cu o liturghie pentru pace şi reconciliere. Această călătorie va putea deschide noi canale de dialog între liderii celor două Coree şi să dea speranţă catolicilor din Coreea de Nord.

Aceasta a fost mereu marea speranţă a Sfântului Scaun care s-a angajat şi concret în această direcţie. Este o constatare mai mult decât clară că peninsula este încă străbătută de multe tensiuni şi că peninsula are nevoie de pace şi de reconciliere. Eu cred că această călătorie a Papei va ajuta şi în acest sens, în sensul de a continua în această operă de solidaritate, faţă de populaţiile care se află în nevoie, în necesitate, şi de a favoriza, în măsura posibilului, deschideri de spaţii de comunicare şi de dialog, pentru că eu cred, şi este o convingere pe care Papa a reafirmat-o de mai multe ori, că numai prin intermediul acestei comunicări şi al acestui dialog se pot rezolva şi problemele care încă există şi că dacă există bunăvoinţă din partea tuturor, canale se găsesc mereu.

(După L'Osservatore Romano, 13 august 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.