Vatican: Parohul de Gaza în audienţă la papa Francisc

Apropierea păstorului

De Nicola Gori

I-a dus papei Francisc acel "mulţumesc" al enoriaşilor săi din Gaza, o mică turmă de doar 136 de suflete care a trăit drama conflictului susţinută de apropierea păstorului şi de rugăciunea întregii Biserici. Primit în audienţă de Pontif în dimineaţa de vineri 29 august 2014, părintele Jorge Hernández Zanni, călugăr din institutul "Cuvântul Întrupat" şi paroh la "Sfânta Familie" din Gaza, devine glas - în acest interviu acordat ziarului L'Osservatore Romano - al recunoştinţei credincioşilor pentru apropierea manifestată lor în mai multe ocazii de Francisc.

- Care sunt primele dumneavoastră impresii după întâlnirea cu papa?

Colocviul cu papa Francisc a fost un har. Niciodată nu m-aş fi aşteptat la asta. În timpul zilelor de război la Gaza, Pontiful a trimis parohiei un mesaj via e-mail. Imediat i-am informat pe toţi credincioşii despre acest dar. Nu vă imaginaţi alinarea pe care au avut-o, numai datorită faptului că papa ne are la inimă pe noi toţi.

- Care este conţinutul mesajului?

Înainte de toate, papa Francisc ne-a încurajat să mergem mereu înainte, să dăm mărturia noastră, să fim "sare a pământului". A făcut referinţă la viziunea supranaturală a prezenţei creştinilor în acel loc. Să nu uităm că din aproape două milioane de locuitori la Gaza, creştinii sunt 1.350, dintre care 136 catolici şi restul ortodocşi. O minoritate importantă. Şi faptul că Pontiful se ocupă de noi este un gest semnificativ.

- Şi astăzi ce a reprezentat audienţa cu papa?

Acum, cu această întâlnire am avut aceeaşi certitudine: păstorul este prezent printre credincioşii săi, oferă încurajare şi sfaturi înţelepte. Este un har enorm pentru noi.

- Cum este situaţia actuală în Fâşie?

Slavă Domnului a fost concordat o încetare durabilă a focului, cel puţin pentru a da posibilitatea de a se întoarce la negocierile din Egipt. Şi acest lucru este pentru noi un mare har, pentru că persoanele nu mai rezistă. În afară de daune, de frică, situaţia a devenit insuportabilă pentru ambele părţi aflate în conflict.

- În acest moment care este opera desfăşurată de parohia dumneavoastră?

Parohia "Sfânta Familie" este unica din Gaza. În timpul conflictului am găzduit peste 1.200 de persoane care fugeau din casele lor. Mărturia noastră a fost una de caritate. Am primit, am sprijinit şi am susţinut în durere mulţi refugiaţi, chiar dându-le ajutoare materiale, graţie lui Caritas International care ne-a fost mereu aproape. Trebuie să spun că am avut mereu sprijinul necondiţionat al patriarhiei latine de Ierusalim. Patriarhul Twal personal s-a ocupat să avem ajutoarele umanitare şi el însuşi a telefonat de mai multe ori comunităţii noastre. Cel care a trăit un război ştie valoarea extraordinară a acestor gesturi. Iată prezenţa Bisericii: o mărturie caritativă fermă. Din păcate, am avut şi trei victime din comunitatea noastră creştină.

- Câte persoane lucrează în parohie?

În afară de mine, care sunt parohul, este un alt preot din institutul "Cuvântul Întrupat", părintele Mario, care vine din Brazilia, şi apoi călugăriţele din trei congregaţii: surorile Maicii Tereza, dominicanele Rozariului şi institutul "Fecioara din Matará" din Argentina. Toate cele trei congregaţii ajută în parohie, unele în asistenţa dată copiilor neputincioşi, altele în cele trei şcoli creştine, care sunt cele mai bune din Gaza. Sunt frecventate şi de musulmani şi reprezintă locuri pentru a favoriza un dialog de viaţă între religii.

- Ce dezvoltări vă imaginaţi pentru viitorul proces de pace?

Nu este simplu; în general se reîncepe de la capăt, fie la nivel parohial fie la nivel civil. Persoanele se întorc pentru a încerca să continue viaţa. Este greu de prevăzut ce se va întâmpla. Oricum aş vrea să mulţumesc în mod deschis tuturor celor care în aceste săptămâni de conflict ne-au scris, ne-au telefonat, au oferit rugăciunile lor şi suferinţele lor pentru noi. Pentru noi este foarte important. Cer încă tuturor să continue să se roage pentru noi. Este fundamental, avem nevoie de asta.

(După L'Osservatore Romano, 30 august 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 14.