Călătoria papei

"Între cele două Coree reconciliere imposibilă, dar..."

De Maria Chiara Biagioni

O Liturghie pentru pacea şi reconcilierea între cele două Coree în catedrala din Myeong-dong la Seoul. Acesta va fi unul dintre momentele forte ale călătoriei papei Francisc în Coreea. O ţară în inima Asiei, străbătută de un război rece care împarte peninsula în două din 1953. "Cred că sunt puţine speranţe. Nu există posibilitatea la starea actuală din punct de vedere politic să se ajungă la o reconciliere, bazându-se pe voinţa ambelor naţiuni". Antonio Fiori nu este un tip care se plimbă în jurul ideilor pe care le exprimă. Este profesor de politică şi instituţii din Coreea şi din Asia Orientală la Universitatea din Bologna. A participat de curând la un forum dedicat tocmai situaţiei din peninsula coreeană şi raporturilor cu Coreea de Nord, organizat de Institutul de afaceri internaţionale şi de Ambasada Republicii Coreea din Italia. Şi pleacă din nou la Seoul.

Aşadar ce posibilităţi sunt pentru ca să se mişte ceva în această direcţie?

"Unica posibilitate care există în acest moment în peninsula coreeană este colapsul regimului care controlează Coreea de Nord. Colaps care nu este imaginabil şi pentru că ar fi rezultatul unei serii de consecinţe mai puţin de dorit, cum ar fi un război între cele două părţi, care ar aduce cu sine şi intervenţia altor naţiuni, sau un atac chirurgical din partea Statelor Unite. Deci, ca studioşi, primim rugăciunea Pontifului pentru o reunificare a peninsulei, dar cu toţii credem foarte puţin în ea".

Biserica locală spune că doreşte ca şi Coreea de Nord să trimită măcar un grup de catolici nord-coreeni pentru vizita Papei în Coreea de Sud.

"În Coreea de Nord oficial nu există catolici, pentru că în mod fundamental este practicat un ateism de fond. Deci mă întreb cum să trimită o delegaţie religioasă dacă religia nu este practicată şi nu poate fi practicată în interiorul ţării. Ar fi un contrasens".

Şi totuşi comunităţile catolice, chiar dacă sunt subterane, există.

"Problema substanţială este că vorbim despre oameni care nu sunt liberi să practice religia în sens integral. Ceea ce noi ştim este că condiţia celor care practică o religie este extrem de limitată şi supusă unui control închis. Există un departament de stat pentru Safe security care îndeplineşte funcţii de control extrem de capilare asupra tuturor acelor organisme care ar putea contribui la ameninţarea bazelor regimului. Şi este cunoscut că în multe ţări religia a fost un agent esenţial pentru schimbarea regimului politic în act. Motiv pentru care pentru regimul de la Pyongyang religia este un pericol pentru că ar putea genera posibile grupuri de rezistenţă şi schimbare".

Vreun exemplu?

"Cazul Kenneth Bae, cetăţean coreean-american care actualmente este deţinut în închisorile din Coreea de Nord. Era un tour operator care organiza tour în Coreea de Nord, desigur cu permisiunea regimului, şi a fost aruncat în puşcărie pentru că avea câteva exemplare ale Bibliei".

Se poate imagina ca, pentru a se acredita la Sfântul Scaun, Coreea de Nord să trimită o delegaţie închipuită?

"Aş exclude asta în mod absolut. Un lucru de acest gen m-ar elimina ca analist. Dar dacă ar trimite o delegaţie adevărată, la fel m-ar elimina. În schimb un lucru imaginabil este că s-a lucrat şi s-a raţionat cu privire la o vizită a Papei în teritoriu nord-coreean. Pentru a spune: vin la voi nu pentru a lansa un mesaj apostolic, ci pentru a mă face purtătorul unui mesaj de pace şi de reconciliere, pentru a fi o punte între cele două Coree".

Dar ar fi o posibilitate încă reală în acest moment?

"Diplomaţiile nu lucrează niciodată complet la suprafaţă şi probabil că nu vor ajunge niciodată să publice o asemenea posibilitate, considerând că în privinţa acestei posibilităţi se lucrează. Însă îmi amintesc de un precedent: în 1971, Kissinger a mers în China. A lipsit o zi din Pakistan unde se afla pentru o conferinţă, a luat un avion şi a mers în China pentru a pregăti drumul pentru vizita lui Nixon la Pechin. A lua contacte cu diplomaţia nord-coreeană nu este imposibil. Diplomaţia nord-coreeană lucrează într-un ritm foarte alert. Din acest punct de vedere, nu ne gândim la Coreea de Nord ca la o ţară din lumea a treia".

Cum este văzută la Pyongyang vizita Papei în Coreea de Sud?

"Nu-mi rezultă să fi fost vreo luare de poziţie. Citesc zilnic organul lor de presă care este publicat în cea mai mare parte numai în coreeană. Şi n-am citit nimic în privinţa vizitei Pontifului. Sunt foarte enigmatici. Probabil dacă Papa Francisc va spune câteva cuvinte pentru reconcilierea peninsulei, ei vor comenta".

Dacă, aşadar, este aşa de critică situaţia, care ar putea să fie pentru Papa un rezultat bun de adus acasă?

"Din punctul meu de vedere, oricine şi orice personaj public lucrează la posibilitatea de a da un viitor de unificare unei peninsule aşa de masacrate, este un personaj care merită să fie urmat. Dacă Pontiful ar lansa chiar şi numai urarea pentru toată Coreea pentru un viitor de reconciliere şi ar întinde mâna comunităţii catolice pentru un ajutor faţă de această reconciliere, ar fi un pas foarte important. În acest sens este un rezultat pozitiv faptul că Pontiful a ales Coreea de Sud pentru o călătorie a sa în Asia şi într-un fel a lăsat deoparte alte posibile ţinte. Desigur, Papa a acceptat pentru multe motive. Merge în Coreea pentru a aduce omagiu martirilor coreeni, pentru a-i întâlni pe tineri, pentru a vizita dieceza de Daegeon care desfăşoară o muncă extraordinară în sprijinul săracilor... Dar nu neg ca speranţă că Pontiful a ales Coreea şi pentru a da un mesaj de pace într-un colţ de lume martirizat".

(După agenţia SIR, 15 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.