Roma: Franciscan român, doctor la şcoala părinţilor iezuiţi

Luni seară, 23 iunie 2014, în ajunul sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, în timp ce la catedrala romano-catolică din Iaşi se făceau ultimele pregătiri pentru hirotonirea în preoţie a 29 de tineri diaconi, între care 13 călugări franciscani conventuali, pr. Mihai Afrenţoae, aparţinând aceleiaşi provincii a Fraţilor Minori Conventuali din România, îşi prezenta lucrarea de doctorat în teologie biblică la prestigioasa Universitate Pontificală Gregoriană din Roma.

Doctorandul a susţinut lucrarea de 530 de pagini intitulată "Chemaţi la libertate. O lectură antropologico-etică despre Gal 5,1-6,18", în faţa unei comisii internaţionale de trei profesori, între care doi preoţi iezuiţi şi unul diecezan: pr. Ján Ďačok SJ, preşedinte (slovac), pr. Mario López Barrio, SJ, moderator (mexican) şi pr. Fabrizio Pieri, cenzor (italian).

La eveniment au participat părintele Marco Tasca, ministrul general al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, însoţit de alţi membri din conducerea ordinului, preoţi franciscani şi diecezani români, dar şi de alte naţionalităţi, călugăriţe din diferite congregaţii religioase, credincioşi români ai comunităţii romano-catolice din Roma în care pr. Mihai a slujit în ultimul an, duminica şi la sfintele sărbători, credincioşi italieni dintr-o comunitate carismatică îndrumată de el şi rude ale familiei, prezente in Italia.

Totul a durat circa două ore distribuite în trei timpi: disertaţia candidatului, evaluarea şi obiecţiile moderatorului, aprecierile critice ale cenzorului. Dacă expunerea într-un limbaj tehnic de analiză exegetică a fost mai puţin accesibilă pentru majoritatea celor prezenţi, evaluarea foarte pozitivă din partea profesorilor şi răspunsurile pertinente şi convingătoare date de candidat au constituit un moment de-a dreptul exaltant.

S-a remarcat că este o lucrare, în bună parte, din domeniul ştiinţelor biblice şi nu al teologiei biblice. Observaţia însă nu diminuează valoarea lucrării, ci califică genul muncii făcute cu scrupulozitate până în detalii.

Felicitări noului doctor franciscan român la şcoala părinţilor iezuiţi!

A fost o sărbătoare pentru înţelegerea libertăţii creştine potrivit apostolului Paul, de la modul indicativ la cel imperativ, cum a explicat noul doctor: "Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aşadar, rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei".

Asistând cu bucurie la acest act "academic" în care un preot franciscan român răspundea convins şi argumentat unei comisii de profesori iezuiţi, mi-am amintit că iniţial sfântul Francisc de Assisi, întemeietorul marii Familii Franciscane, nu voia ca fraţii să se dedice studiului teologiei. Voia ca ei să predice mai mult cu viaţa decât prin cuvinte. Această indicaţie a fost introdusă şi în regula Ordinului. Francisc avea atunci o anumită neîncredere faţă de studiu, deoarece nota marea discrepanţă care există între cultura teologică învăţată şi cea trăită. Însă fraţii franciscani s-au dedicat studiului chiar în timp ce trăia Sărăcuţul din Assisi, începând cu sfântul Anton de Padova, primul maestru de teologie al Ordinului franciscan. Este primul dintr-o serie de teologi, predicatori şi scriitori franciscani care de-a lungul secolelor au făcut şi fac cinste Bisericii "spre mai marea slavă a lui Dumnezeu".

Asta duce gândul la deviza Societăţii lui Isus "Omnia ad maiorem Dei gloriam" şi la primul cardinal iezuit din istoria Bisericii ajuns episcop al Romei, papa Francisc. Acesta s-a referit într-o audienţă la rolul teologilor în Biserică amintind despre o scrisoare a sfântului Francisc din Assisi către sfântul Anton de Padova.

Vorbind membrilor Comisiei Teologice Internaţionale, papa Francisc spunea în finalul alocuţiunii: "Deci misiunea voastră este în acelaşi timp fascinantă şi riscantă. Ambele lucruri fac bine: fascinaţia vieţii, pentru că viaţa este frumoasă; şi riscul, pentru că aşa putem merge înainte. Este fascinantă, pentru că cercetarea şi predarea teologiei pot să devină un adevărat drum de sfinţenie, aşa cum atestă numeroşi părinţi şi învăţători ai Bisericii. Dar este şi riscantă, deoarece comportă ispite: ariditatea inimii - acest lucru e urât, când inima se usucă şi crede că poate să reflecteze despre Dumnezeu acea ariditate, câte greşeli! -, orgoliul, chiar ambiţia".

"Sfântul Francisc de Assisi a adresat odată un scurt bilet fratelui Anton de Padova, unde spunea printre altele: «Îmi place că îi înveţi sfânta teologie pe fraţi, cu condiţia ca, în studiu, tu să nu stingi spiritul sfintei rugăciuni şi al evlaviei». Şi apropierea de cei mici ajută să devenim mai inteligenţi şi mai înţelepţi. Şi mă gândesc - şi aceasta nu înseamnă a face publicitate iezuită - mă gândesc la sfântul Ignaţiu care le cerea celor care depuneau voturile să facă votul de a-i învăţa cateheza pe cei mici pentru a înţelege mai bine înţelepciunea lui Dumnezeu" (Papa Francisc, 6 decembrie 2013).

Mons. Anton Lucaci

lecturi: 11.