Iaşi: Predica PS Petru Gherghel în solemnitatea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul

În solemnitatea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (marţi, 24 iunie 2014) au fost sfinţiţi întru Preoţie 29 de tineri. Redăm textul predicii rostite de PS Petru Gherghel.

Excelenţele voastre, părinte provincial, părinte custode, părinte superior al familiei "Don Orione",
Sfinţiile voastre părinţi rectori şi profesori,
Dragi persoane consacrate, dragi seminarişti,
Dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,

Întreaga lume creştină, din Răsărit şi din Apus, celebrează astăzi un sfânt, numit de însuşi Isus, cel mai mare născut din femeie: sfântul Ioan Botezătorul.

El este singurul dintre muritori care se bucură, pe lângă Fecioara Maria, să aibă două sărbători speciale, cea a naşterii pentru această lume (24 iunie) şi cea a naşterii pentru cer (29 august).

Îl preamărim astăzi pe Dumnezeu pentru acest mare profet, care a avut o misiune cu totul specială, nu numai aceea de a-l anunţa pe Mesia, ci şi aceea de a-l arăta venit în lume, prin celebrele cuvinte: "Iată mielul lui Dumnezeu", şi, desigur, prin suprema mărturie a martiriului.

Unindu-ne în jurul altarului în această măreaţă sărbătoare din ziua consacrării a 29 de diaconi, voim să ne însuşim cu toţii marele său exemplu în slujirea lui Dumnezeu şi în proclamarea prezenţei lui Cristos în lume.

Avem, aşadar, o puternică invitaţie la o slujire totală pentru Cristos şi pentru evanghelia sa, pentru o mărturie vie a iubirii sale şi pentru o angajare plenară în vestirea evangheliei.

Ascultând lecturile sfinte şi meditând la mesajul lor, descoperim un portret fidel al slujitorului adevărat şi al misiunii sale, un portret al noului profet pentru zilele noastre.

Trei caracteristici speciale conturează în mod fericit figura sa.

- Ioan a fost şi rămâne o chemare împlinită;

- a fost şi rămâne o icoană a lui Cristos;

- a fost şi rămâne un înaintemergător al Mântuitorului.

a) Prima lectură, luată din Cartea profetului Isaia, ilustrează chemarea ideală proiectată de însuşi Dumnezeu pentru slujitorul său, ales să-l vestească pe Mesia, trimis în lume.

Lectura a doua din Faptele Apostolilor şi pericopa din Evanghelia după Luca dau mărturie despre modul cum Ioan Botezătorul a acceptat şi a realizat în modul cel mai desăvârşit planul pe care Domnul l-a avut cu el.

Botezătorul, după obiceiul şi mentalitatea timpului, ar fi trebuit să primească şi să poarte numele de Zaharia sau a unuia dintre părinţii săi pentru a merge pe urmele lor. Dumnezeu însă revelează că va purta un alt nume - numele "Ioan"- cu o misiune specială, misterioasă şi cu totul imprevizibilă. Tocmai pentru că primeşte propunerea lui Dumnezeu, Ioan devine cel mai mare născut dintr-o femeie. Dumnezeu încă din sânul mamei sale i-a stabilit o misiune, ceea ce face şi dispune pentru fiecare om, pentru fiecare dintre noi la venirea pe pământ când i se stabileşte un nume.

Dacă oamenii acceptă sau dacă noi acceptăm şi înţelegem menirea noastră: proiectul aşezat de Dumnezeu în noi, şi ne străduim să-l împlinim, putem deveni şi noi, respectând proporţiile şi ţinând cont de condiţiile noastre, slujitori ai Domnului, lumină pentru toate popoarele şi astfel reuşim să colaborăm la misiunea de a vesti şi transmite adevărul mântuirii până la marginile pământului.

Dacă, în schimb, alegem să lucrăm după planurile şi proiectele noastre, putem risca să rămânem singuri sau fără nici un rol în istoria mântuirii, care de fapt reprezintă unica valoare ce contează cu adevărat.

b. Lectura din Faptele Apostolilor evidenţiază grija comunităţii creştine de la început, de a prezenta deosebirea clară dintre Mesia şi înaintemergătorul sau crainicul său. Acest lucru se impunea cu precizie, datorită faptului că Ioan Botezătorul a înţeles şi-a îndeplinit la perfecţiune misiunea încredinţată lui de a deveni icoană a lui Cristos. Acelaşi lucru ne revine şi nouă, căci toţi suntem chemaţi de a fi icoana lui Cristos, mai ales cei aleşi pentru misiunea de a fi preoţi consacraţi, de a fi alter Christus (alţi Cristoşi).

Ioan Botezătorul era o adevărată personalitate în acea perioadă, încât mulţi considerau că poate să fie el Mesia cel aşteptat. Evangheliile însă prezintă cu mare exactitate diferenţa dintre Mesia şi înaintemergătorul său, clarificată şi confirmată chiar de declaraţiile lui Ioan, atunci când unii preoţi şi leviţi de la Ierusalim au venit la el să-l întrebe: Cine eşti tu? Iar el a recunoscut: Nu sunt eu Cristos! Eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu: pregătiţi (îndreptaţi) calea Domnului, după cum a spus Isaia profetul. Se clarifică astfel diferenţa dintre cele două personalităţi, ieşind în evidenţă transcendenţa absolută a lui Cristos.

c. În al treilea rând, Evangheliile arată adevărata misiune a Botezătorului, de a fi înaintemergătorul, precursorul lui Mesia, evidenţiindu-se acest lucru încă din prologul Evangheliei după Ioan, care poate fi numită simfonia vieţii lui Ioan.

Precursorul va fi slujitorul umil şi supus voinţei lui Dumnezeu. Încă de la naşterea sa s-a făcut cunoscut planul lui Dumnezeu. El a răsplătit fidelitatea slujitorului redându-i lui Zaharia capacitatea de a vorbi, oferind în acest mod o prevestire, un semn profetic, că numai acela care e dispus să facă voinţa lui Dumnezeu va fi în stare să facă să răsune vocea sa până la marginea pământului. Ioan s-a lăsat mereu condus de vocea lui Dumnezeu cu o disponibilitate de copil. A lăsat casa pentru a trăi în pustiu, a predicat împotriva curentului, aşa cum îi sugera Duhul Sfânt, l-a arătat lumii pe cel trimis de Dumnezeu ca mielul său nevinovat; a acceptat să intre în închisoare, să fie primul martir încă din timpul predicii lui Isus, adică primul din noua alianţă, lăsând astfel lui Cristos locul ce i se cuvine şi rolul său de trimis al Tatălui.

La acest punct ne oprim pentru a ne pune câteva întrebări: Oare nu continuă şi astăzi aceiaşi pedagogie divină prin care alege continuu noi precursori ai lui Cristos, care să vestească lumii marea operă de mântuire plănuită şi realizată de Părintele ceresc prin Fiul său, marele preot al noii alianţe, cel care s-a oferit pe sine, odată pentru totdeauna, să aducă lumii mântuire până la marginile pământului?

Oare nu orice creştin primeşte prin Botez şi Confirmaţiune o asemenea misiune şi o asemenea invitaţie de a fi un precursor şi bine vestitor al lui Cristos, care vrea să ajungă la toţi?

Şi oare nu trebuie să constatăm încă o dată şi să redescoperim noi cei de astăzi, aici în catedrala noastră, cum bunul Dumnezeu continuă să aleagă noi precursori (înaintemergători), noi vestitori ai lui Cristos, noi martori care să-i pregătească calea şi să-l ofere lumii pe cel care singurul poate aduce mântuirea lumii?

Sfinţiile voastre, Preacucernici părinţi profesori,

Dragi aspiranţi la sacramentul Preoţiei,

Meditând la misterul pe care-l celebrăm, acum, când îl sărbătorim pe marele profet, trebuie să declarăm astăzi că ceea ce Dumnezeu a realizat în Ioan Botezătorul vrea să realizeze din nou. Este o nouă investiţie pe care el o face, alegând şi inspirând pe alţi tineri să fie noi precursori ai lui Isus pentru oamenii timpului nostru.

A fi ales să fii consacrat ca preot, uns şi trimis ca o nouă voce ce trebuie să-l vestească pe Cristos este un adevărat mister al cerului şi o nouă împlinire a unui destin ceresc pentru continuarea mântuirii lumii.

Vă felicităm, dragi diaconi, pentru că aţi dat ascultare chemării darului şi aţi binevoit să vă apropiaţi de Cristos, mielul lui Dumnezeu venit în lume, ca să-l faceţi cunoscut lumii dornice de mântuire.

Vă felicităm că sunteţi o generaţie de tineri ce aţi intrat în atmosfera unei mărturii a unui mare apostol şi martir, fericitul Anton Durcovici, care a făcut şi el ceea ce a făcut Ioan Botezătorul, oferindu-se să moară pentru a-l arăta lumii: Iată, mielul lui Dumnezeu, în care se află mântuirea şi victoria.

Am ţinut ca această consacrare să aibă loc şi să se desfăşoare aici în catedrala noastră, sub privirile episcopului Anton, martir şi martor şi el a lui Cristos, asemenea lui Ioan Botezătorul, aici în atmosfera încă vie creată de ecoul declarării de fericit a marelui nostru păstor care îi cheamă pe toţi slujitori ai aceluiaşi popor, preoţi diecezani ori călugări, să fie cu toţii martori ai lui Cristos pentru timpurile noastre şi bine vestitori ai aceleiaşi evanghelii şi ai aceleaşi iubiri. Vă îmbrăţişăm cu mare dragoste şi bucurie pe toţi şi vă felicităm că aţi binevoit să răspundeţi, cu avântul vostru tineresc şi cu iubirea voastră, la planul lui Dumnezeu cu voi.

Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate,

dragi seminarişti, dragi şi iubiţi credincioşi,

Tinerii de faţă se încred în noi cei care-i înconjurăm pentru a-i însoţi în clipa supremă a ofertei lor, pentru a fi vestitori şi ai lui Cristos în lumea de astăzi şi aşteaptă de la noi rugăciunile şi îmbrăţişarea noastră plină de iubire.

Să-i însoţim, aşadar, cu iubirea şi rugăciunea noastră ca bunul Dumnezeu să-i găsească vrednici pentru o asemenea misiune, iar sfinţii invocaţi în cadrul acestei celebrări să-i sprijine în misiunea lor de vestitori ai evangheliei şi ai iubirii.

Trimite, te rugăm, Doamne, Duhul tău şi unge-i pe aceşti aleşi ai tăi cu darurile tale, pentru a rămâne mereu fideli misiunii alese de a fi martori şi înaintemergători ai marelui preot, Cristos!

Iaşi, 24 iunie 2014, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Petru Gherghel, episcop de Iaşi

* * *

La Iaşi au fost sfinţiţi 29 de preoţi

lecturi: 10.