O vizită la Chişinău

Cu ocazia hramului catedralei din Chişinău, în seara zilei de 23 mai 2014 am ajuns în acest oraş împreună cu pr. Felix Măriuţ, însoţindu-l pe PS Petru Gherghel.

Seara am vizitat centrul oraşului împreună cu PS Anton Coşa. Pe lângă monumente şi clădiri vechi şi-au făcut apariţia tot felul de magazine moderne. Oraşul părea liniştit; oamenii nu erau grăbiţi. Unii îşi găseau timp să stea de vorbă în ruseşte sau în româneşte. La un colţ, câţiva cerşetori numărau banii pe care i-au făcut peste zi.

În dimineaţa următoare mi-am propus să înţeleg istoria acestor locuri cu ajutorul catedralei. M-am gândit la cele citite, cum pe locul actualei catedrale, prin anul 1820, catolicii au construit o capelă, cu trei altare şi cu multe icoane, şi i-au pus hramul Providenţa Divină. În martie 1840 a început construirea bisericii actuale. La 6 mai 1843 biserica a fost sfinţită, având acelaşi hram. PS Anton Coşa mi-a arătat placa de marmură din care rezultă că biserica a fost consacrată de Iosif Alois Kessler, episcop de Tiraspol, la 22 mai 1908, păstrând acelaşi hram.

Placa de marmură se află acum în capela din stânga în care se face adoraţie şi se păstrează icoana sfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, patroana diecezei.

Biserica are două turnuri. La intrare te întâmpină o uşă mare cu arcadă. Aceasta dă într-un hol care la stânga conduce spre cor. Înăuntru sunt trei nave. Nava centrală este mai înaltă decât celelalte, fiind despărţită de acestea de şase coloane în stânga şi tot atâtea în dreapta. Bolta acesteia este cilindrică faţă de a celorlalte care este dreaptă. Absida semicirculară se desfăşoară pe lărgimea navei centrale.

Biserica a avut parte de reparaţii şi extinderi fie înainte de consacrare, fie în zilele noastre (2002-2004). Un covor de marmură de la intrare conduce la altar, baptisteriu şi amvon. În faţă e un mozaic în care apar Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt deasupra, crucea în partea de jos în mijloc, la stânga apostolii, iar la dreapta oameni îmbrăcaţi în straie moldoveneşti. În partea de jos a crucii, stema episcopală din care porneşte o cârjă ţinută de un apostol şi de Isus însuşi cu mâna stângă. La piciorul crucii în stânga, vase cu apă, iar în dreapta, mai multe pâini şi vin. Doi îngeri, în stânga şi în dreapta sus, arată spre cruce. Maica Domnului în partea dreaptă a crucii, îmbrăcată cu tunică roşie şi mantie albastră, îi prezintă biserica lui Isus. Peste apostoli sunt limbi de foc. Crucea este înfiptă în scaunul episcopal.

"Mozaicul reprezintă providenţa divină, grija lui Dumnezeu faţă de noi, mi-a explicat Mons. Benone Farcaş. Acesta transmite ideea că Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt l-a trimis pe Isus care a murit pe cruce pentru noi. Apostolii au predicat evanghelia care a ajuns şi la oamenii din acest popor. Renăscuţi prin Botez şi hrăniţi cu Euharistia, ei transmit mai departe cuvântul pe care l-au primit".

Am privit cu atenţia la vitraliile de la ferestrele din stânga şi din dreapta. Acestea poartă simboluri care întăresc hramul catedralei: providenţa divină. În special este ilustrat capitolul 6 din Evanghelia după sfântul Matei în care Isus îi invită pe ascultătorii săi să privească la crinii câmpului şi la păsările cerului. Astfel, într-o fereastră apar crini şi alte flori. În alta sunt prezente diferite păsări, iar deasupra o palmă ţine un pui de pasăre. O altă fereastră arată o mână care are grijă de o corabie aflată pe o mare învolburată. Cerbul care vine să bea dintr-o apă şi curcubeul de deasupra (dintr-o fereastră din stânga), oile, peştii mării şi păsările cerului (din două ferestre din dreapta) amintesc cuvintele unui psalm care întăresc ideea că Dumnezeu are grijă: "Toate aşteaptă de la tine să le dai hrană la vreme potrivită. Tu le dai hrană, iar ele o adună; tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi" (Ps 103/104, 27-28). Cele patru evanghelii reprezentate prin simbolurile lor au ajuns la noi prin inspiraţia şi grija Duhului Sfânt. Îngerii care-l păzesc pe om apar într-o altă fereastră, transmiţând aceeaşi idee: grija lui Dumnezeu faţă de oameni.

Biserica a trăit momente de bucurie: sărbători, Liturghii, celebrarea sacramentelor. Dar a trăit şi timpuri de tristeţe. La 14 octombrie 1963 comuniştii au închis-o. Din anul 1964 până în 1989 biserica a fost: club, studio de înregistrare, depozit, teatru...

Am rămas un timp în biserică, am făcut fotografii şi m-am gândit la timpurile trecute şi la cele prezente. Între 1921 şi 1944 această zonă (Basarabia) aparţinea de Dieceza de Iaşi, având 10 parohii: Chişinău, Bălţi, Crasna, Emmental, Ismail, Tighina, Cetatea Albă, Hotin, Orhei şi Soroca. La Chişinău a slujit şi pr. Marcu Glaser, administrator apostolic de Iaşi în două rânduri (8 octombrie 1944 - 30 octombrie 1947, 6 iunie 1949 - 25 mai 1950). Din 1916 până în 1939, el a fost paroh de Chişinău şi decan de Basarabia. Apoi a fost numit rector al Seminarului din Iaşi, iar în 1942, superior al Misiunii Catolice din Transnistria, cu reşedinţa la Odessa, fiind consacrat episcop la 25 iulie 1943.

Odată cu venirea comuniştilor, mulţi catolici au fost deportaţi în Siberia. Bisericile au fost închise, precum cea din Orhei, închisă în 1947, sau cea din Raşcov, închisă în 1948; biserica din Creţoaia a fost dărâmată. Mult timp a funcţionat o singură parohie pentru toată Basarabia, cea din Chişinău, mutată lângă cimitirul armenesc.

"După 1991 s-au reparat bisericile vechi şi s-au construit altele noi, ca de exemplu: Ungheni, Glodeni şi Râşcani, mi-a explicat PS Anton Coşa. S-au deschis noi parohii. Acum sunt 18 parohii cu 13 filiale. Toate sunt deservite de 26 de preoţi şi doi diaconi".

După celebrarea hramului catedralei din Chişinău am plecat cu convingerea că cine intră în ea este invitat să descopere modul minunat în care Dumnezeu lucrează în istorie.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 mai: O vizită la Chişinău

lecturi: 15.