Studenţi ieşeni pelerini la Sighet
Pentru a înţelege mai bine jertfa episcopului martir Anton Durcovici, la câteva zile după ce au asistat la Liturghia de beatificare a acestuia, membrii şi simpatizanţii Asociaţiei Studenţilor Catolici din Iaşi au pornit, la 22 mai 2014, spre Sighetu Marmaţiei, locul unde episcopul s-a născut pentru cer. A fost primul pelerinaj la Sighet după ce episcopul Durcovici a fost declarat fericit. Întoarcerea din pelerinaj a fost la 24 mai.
Ajunşi acolo, trecând pragul infamei închisori, unde elita culturală şi religioasă a României a fost decimată în mod barbar, primul gând a fost acela că păşeam pe pământ sfânt. Da, pământ sfânt, dar nu sfinţit cu apă, ci sfinţit cu lacrimile şi sângele acelor creştini, care în timpul prigoanei comuniste au fost închişi acolo. Trecând culoarul principal, ne puteam imagina, vag, sentimentele prizonierilor aduşi în noua lor "casă": frica, angoasa, deznădejdea şi disperarea. Dacă zidurile ar fi vorbit, mărturia pe care ar fi dat-o ne-ar fi îngheţat sângele, dar au tăcut, din respect pentru jertfa martirilor, păstrând secretele pentru ele şi lăsându-ne pe noi să descoperim adevărul. În schimb, ne-au vorbit prizonierii prin scrierile lor.
La parterul închisorii, în capătul coridorului, se află celula unde fericitul Anton Durcovici l-a preamărit pe Dumnezeu prin sacrificiul suprem. Cu adevărat merită să-l numim fericit, pentru că episcopul nostru s-a simţit fericit, chiar şi în închisoare. Se naşte întrebarea: "Cum poate fi fericit un om când i se ia libertatea, este bătut fără milă şi tratat mai rău ca animalele?". Este o întrebare justificată. Răspunsul este următorul: fericirea pe care o simţea el nu era din această lume, ci era fericirea supranaturală de a fi părtaş la patima lui Cristos. Închisoarea a devenit pentru fericitul Anton Durcovici o adevărată Via crucis, iar celula o adevărată cruce, pe care, asemenea lui Isus, după ce şi-a împlinit misiunea, şi-a închis ochii pentru a-i redeschide în patria cerească.
Fericitul Anton Durcovici nu a încetat, chiar şi în închisoare, să fie un adevărat alter Christus. Dacă ar fi să rezumăm într-o frază martiriul său, aceasta ar fi: "Prin suferinţă la biruinţă".
Laurenţiu Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:
22-24 mai: Studenţi ieşeni pelerini la Sighet
lecturi: 55.