Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Patru pași

De Walter Kasper

Considerațiile prezentate în Consistoriu au fost precedate, deja de mulți ani, de dialoguri cu păstori de suflete, consultanți matrimoniali și familiali, precum și cu perechi și familii interesate. Imediat după conferință, aceste conversații au fost reluate în mod spontan. Mai ales confrați călugări vor să știe, dacă se poate foarte rapid, ce anume trebuie sau pot ei să facă în concret. Aceste întrebări sunt comprehensibile și justificate. Totuși nu există rețete simple. Cu atât mai puțin se poate, în Biserică, să se impună soluții determinate în mod arbitrar sau construind mașinării amenințătoare. Pentru a ajunge la o soluție pe cât posibil unanimă este necesar să se facă mulți pași. În problemele referitoare la sexualitate, căsătorie și familie, primul pas constă înainte de toate în a deveni din nou capabili de a vorbi și în a găsi o cale de ieșire din imobilitatea unei amuțiri resemnate în fața situației de fapt. Simpla întrebare despre ce anume este permis și ce anume este în schimb interzis nu este de mult ajutor aici. Problemele referitoare la căsătorie și familie - printre care problema divorțaților recăsătoriți este numai una, deși este o problemă urgentă - fac parte din marele context în care ne întrebăm despre modul în care persoanele pot găsi fericirea și plinătatea vieții lor.

Din acest context face parte, în mod cu totul esențial, modul responsabili și gratificator de raportare cu darul sexualității, dar oferit și încredințat de Creator ființelor umane. Sexualitatea trebuie să facă să se iasă din fundătura și din singurătatea unui individualism autoreferențial și să conducă la un tu al unei alte persoane și la acel noi al comunității umane. Izolarea sexualității de aceste relații global umane și reducerea sa la sex nu au dus la eliberarea atât de mult lăudată, ci la banalizarea și comercializarea sa. Moartea iubirii erotice și îmbătrânirea societății noastre occidentale sunt consecința acestui lucru. Căsătoria și familia sunt ultimul cuib de rezistență împotrivă unei economicizări și tehnicizări a vieții care calculează totul cu răceală și care devorează totul. Avem toate motivele să ne angajăm cel mai mult posibil pentru căsătorie și familie, și mai ales pentru a-i însoți și a-i încuraja pe tineri pe acest drum.

Un al doilea pas, în cadrul Bisericii, constă într-o spiritualitate pastorală reînnoită, care își ia rămas-bun de la o considerație legalistă urâtă și de la un rigorism necreștin care încarcă persoanele cu poveri insuportabile, pe care noi clericii înșiși nu vrem să le purtăm și pe care nici măcar n-am ști să le purtăm (cf. Mt 23,4). Bisericile orientale, cu principiul oikonomia, au dezvoltat un parcurs dincolo de alternativa dintre rigorism și laxism, din care noi putem învăța din punct de vedere ecumenic. În Occident cunoaștem epicheia, dreptatea aplicată la cazul singular, care conform lui Toma de Aquino este dreptatea cea mai mare.

În oikonomia nu este vorba în primul rând despre un principiu din dreptul canonic, ci despre o atitudine spirituală și pastorală fundamentală, care aplică evanghelia conform stilului unui bun tată de familie, înțeles ca oikonomos, conform modelului economiei divine a mântuirii. Dumnezeu, în economia sa de mântuire, a făcut mulți pași împreună cu poporul său și în Duhul Sfânt a parcurs un drum lung cu Biserica. În mod analog, Biserica trebuie să însoțească persoanele în drumul lor spre sfârșitul vieții și ar trebui să fie aici conștientă că și noi ca păstori suntem mereu în drum și că destul de des greșim, trebuie să începem din nou și - slavă milostivirii lui Dumnezeu, care nu are niciodată sfârșit - putem și să reîncepem mereu.

Oikonomia nu este un parcurs sau chiar o cale de ieșire la preț ieftin. Ea ne face să luăm în serios faptul că, așa cum Martin Luther a formulat chiar în prima dintre tezele sale despre indulgență din 1517, toată viața creștinului este o pocăință, adică o continuă schimbare a modului de a gândi și o nouă orientare (metanoia). Faptul că noi adesea uităm asta și că am neglijat în mod impardonabil sacramentul pocăinței ca sacrament al milostivirii, este una dintre cele mai profunde răni ale creștinismului actual. De aceea calea penitențială (via poenitentialis) nu este numai un lucru pentru divorțați recăsătoriți, ci pentru toți creștinii. Numai dacă în pastorație ne orientăm din nou în acest mod profund și global, vom înainta și în problemele concrete care sunt înaintea noastră, pas după pas.

Un al treilea pas se referă la traducerea instituțională a acestor considerații antropologice și spirituale. Atât sacramentul căsătoriei cât și sacramentul euharistiei nu sunt afacere individuală privată; ele posedă un caracter comunitar și public, și de aceea o dimensiune juridică. Căsătoria celebrată în biserică trebuie să fie împărtășită de toată comunitatea Bisericii, în mod concret a parohiei, iar căsătoria civilă se află sub tutela Constituției și a orânduirii juridice a statului. Considerate în acest context mai amplu, procedurile canonice în probleme matrimoniale au nevoie de o reorientare spirituală și pastorală. Deja astăzi există un consens amplu cu privire la faptul că proceduri în mod unilateral administrative și legale, conform principiului tuțiorismului, nu dau dreptate mântuirii și binelui persoanelor și situației lor concrete de viață, adesea foarte complexe.

Aceasta este o perorație nu pentru o gestionare mai laxistă și pentru o larghețe mai mare în declarațiile de nulitate matrimonială, ci mai degrabă pentru o simplificare și accelerare a acestor proceduri și mai ales pentru a le situa în cadrul colocviilor pastorale și spirituale, în contextul unei consultanțe de gen pastoral și spiritual, în spiritul bunului pastoral și al samariteanului milostiv.

Se discute în mod controversat mai ales un al patrulea pas, cu referință în care o declarație de nulitate a primei căsătorii nu este posibilă sau, așa cum se întâmplă în multe cazuri, nu este dorită pentru că este considerată necinstită.

Biserica ar trebui să încurajeze, să însoțească și să susțină din orice punct de vedere pe cei care, după o despărțire civilă, întreprind calea dificilă de a rămâne singuri.

Noi forme de Biserici familiale pot să fie aici un mare ajutor și să dăruiască o nouă posibilitate de a se simți acasă. Drumul pentru a face posibile pentru divorțații care s-au recăsătorit civil, în situații concrete și după o perioadă de reorientare, sacramentele pocăinței și euharistiei, este parcurs în cazuri singulare cu toleranța și cu consimțământul tacit al episcopului. Această discrepanță între orânduirea oficială și practica locală tacită nu este o situație nouă bună.

Chiar dacă o cazuistică nu este posibilă și nici măcar de dorit, ar trebui să aibă valoare și să fie declarate în mod public niște criterii obligatorii. În conferința mea am încercat să fac asta. Această tentativă poate desigur să fie îmbunătățită. Totuși, speranța foarte multor persoane este justificată: speranța că următorul Sinod, condus de Duhul lui Dumnezeu, după ce a ponderat toate punctele de vedere, poate să indice un drum bun și comun.

(După L'Osservatore romano, 12 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 14.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat