Mesajul Sfântului Părinte Francisc adresat participanților la simpozionul "Sacrosanctum Concilium. Recunoștință și angajare pentru o mare mișcare eclezială" (18-20 februarie 2014)
Publicăm în continuare mesajul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a trimis participanților la simpozionul "Sacrosanctum Concilium. Recunoștință și angajare pentru o mare mișcare eclezială" (18-20 februarie 2014, Universitatea Pontificală Lateran), promovat de Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor în colaborare cu Ateneul Lateran, cu ocazia aniversării a 50 de ani ai Constituției Conciliare despre Liturgia Sacră promulgată de papa Paul al VI-lea:
Către veneratul frate cardinal Antonio Cañizares Llovera, prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor
Au trecut 50 de ani de la promulgarea Constituției Sacrosanctum Concilium, prim document promulgat de Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, și această aniversare importantă face să apară sentimente de recunoștință pentru reînnoirea profundă și răspândită a vieții liturgice, făcută posibilă de Magisteriul conciliar, pentru gloria lui Dumnezeu și edificarea Bisericii, și în același timp determină la relansarea angajării pentru a primi și a realiza în manieră tot mai deplină această învățătură.
Constituția Sacrosanctum Concilium și ulterioarele dezvoltări ale Magisteriului ne-au făcut să înțelegem mai mult liturgia în lumina Revelației divine, ca "exercitare a funcției sacerdotale a lui Cristos", în care "cultul public integral este exercitat de trupul mistic al lui Isus Cristos, adică de cap și de mădularele sale" (SC, 7). Cristos se revelează ca adevăratul protagonist al fiecărei celebrări, și el "își asociază totdeauna Biserica, Mireasa lui preaiubită, care se roagă Domnului său și prin el aduce cult Tatălui veșnic" (ibid.). Această acțiune, care are loc prin puterea Duhului Sfânt, are o forță creatoare capabilă să atragă în sine pe fiecare om și, într-un fel, întreaga creație.
A celebra adevăratul cult spiritul înseamnă a ne oferi pe noi înșine ca jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1). O liturgie care ar fi dezlipită de cultul spiritual ar risca să se golească, să decadă de la originalitatea creștină într-un sens sacral generic, aproape magic, și într-un estetism gol. Fiind acțiune a lui Cristos, liturgia împinge din interiorul său să ne îmbrăcăm cu sentimentele lui Cristos și în acest dinamism întreaga realitate este transfigurată. "Trăirea noastră zilnică în trupul nostru, în lucrurile mici, ar trebui să fie inspirată, pătrunsă, cufundată în realitatea divină, ar trebui să devină acțiune împreună cu Dumnezeu. Asta nu înseamnă că trebuie să ne gândim mereu la Dumnezeu, ci că trebuie să fim realmente pătrunși de realitatea lui Dumnezeu, așa încât toată viața noastră... să fie liturgie, să fie adorație" (Benedict al XVI-lea, Lectio divina la Seminarul Roman, 15 februarie 2012).
La aducerea de mulțumire lui Dumnezeu pentru ceea ce a fost posibil să se facă este necesar să unim o voință reînnoită de a merge înainte pe drumul indicat de părinții conciliari, pentru că încă rămâne mult de făcut pentru o asimilare corectă și completă a Constituției despre Liturgia Sacră din partea celor botezați și a comunităților ecleziale. Mă refer îndeosebi la angajarea pentru o solidă și organică inițiere și formare liturgică, atât a credincioșilor laici cât și a clerului și a persoanelor consacrate.
În timp ce exprim recunoștința mea celor care au promovat și au pregătit această întâlnire, doresc ca ea să aducă roadele sperate. Invoc pentru aceasta mijlocirea sfintei Fecioare Maria și vă trimit dumneavoastră, domnule cardinal, colaboratorilor, conferențiarilor și tuturor participanților binecuvântarea apostolică.
Din Vatican, 18 februarie 2014
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 20.