Constantinopolul răspunde la documentul aprobat de sinodul ortodox rus

Discuţia despre primat în Biserică

"Primatul arhiepiscopului de Constantinopol nu are nimic de-a face cu dipticele, care pur şi simplu exprimă o clasificare ierarhică, pe care în termeni contradictorii textul patriarhiei de Moscova o admite în mod implicit, dar o neagă în mod explicit. Dacă vorbim despre izvorul unui primat, atunci izvorul primatului este însăşi persoana arhiepiscopului de Constantinopol, care ca episcop este unul «între egali», dar ca arhiepiscop de Constantinopol este prim-ierarh fără egal, primus sine paribus": aşa se încheie documentul intitulat întocmai Primus sine paribus, scris de mitropolitul de Bursa, Elpidophoros Lambriniadis, răspuns explicit al patriarhiei ecumenice de Constantinopol la textul - adoptat de sesiunea sinodului Bisericii ortodoxe ruse desfăşurat la 25 şi 26 decembrie 2013 - referitoare la poziţia patriarhiei de Moscova cu privire la primat în Biserica universală.

Lambriniadis, profesor de teologie la universitatea din Salonic, critică "izolarea" aleasă de Moscova în cadrul dialogului teologic fie cu Biserica Catolică fie cu celelalte Biserici ortodoxe, în afară de neacceptarea aşa-numitului Document de la Ravenna, semnat la 13 octombrie 2007 de Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică romană şi Biserica Ortodoxă şi intitulat "Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate". Document care n-a fost semnat niciodată de Patriarhia de Moscova (delegaţia sa era absentă) în partea referitoare la conciliaritate şi primat la nivel de Biserică universală. Mitropolitul contestă apoi două distincţii, legate de conceptul de primat, făcute de sinodul ortodox rus. Prima este separarea între primatul ecleziologic şi primatul teologic: "Separarea ecleziologiei de teologie, sau cristologie, ar avea consecinţe distructive pentru ambele. Dacă Biserica este de fapt trupul lui Cristos şi revelare a vieţii trinitare - scrie mitropolitul de Bursa - atunci nu putem să vorbim despre diferenţe şi distincţii artificiale care sfărâmă unitatea misterului Bisericii, care înglobează în acelaşi timp formulări teologice şi cristologice. Dacă n-ar fi aşa, pe de o parte viaţa eclezială ar fi separată de teologie şi s-ar reduce la o instituţie administrativă aridă şi pe de altă parte o teologie fără repercusiuni asupra vieţii şi asupra structurii Bisericii ar deveni o preocupare academică sterilă".

Patriarhia ecumenică este în dezacord şi cu privire la partea în care Moscova vorbeşte despre diferitele nivele ecleziologice, adică cel diecezan (primatul episcopului local), cel regional (primatul conducătorului unei Biserici autocefale) şi cel universal. Aceste trei domenii şi respectivele primate, pentru sinodul ortodox rus, nu pot să fie puse în confruntare între ele şi nici să se confunde şi cu atât mai puţin să fie transferate. În afară de asta, "diferitele forme de primat în Biserică sunt secundare faţă de primatul veşnic al lui Cristos drept cap al Bisericii". Prin urmare, Patriarhia de Moscova contestă "alterările canonice care atribuie unui ierarh proeminent la nivel universal funcţii administrative care aparţin altor primaţi care exercită slujirea lor la alte nivele ale organizării ecleziale". Intenţia, conform lui Lambriniadis, este de "a face primatul drept ceva exterior, deci străin de persoana primului-ierarh. Acesta este pentru noi motivul pentru care poziţia Patriarhiei de Moscova insistă aşa de mult asupra determinării izvoarelor primatului, care diferă mereu de persoana primului-ierarh, în aşa fel încât primul-ierarh să fie mai degrabă destinatarul decât izvorul primatului său. Oare această dependenţă comportă şi independenţa pentru primat? Pentru Biserică, o instituţie este întotdeauna întruchipată într-o persoană. Nu am putea să întâlnim niciodată o instituţie impersonală aşa cum primatul n-ar putea să fie înţeles fără un prim-ierarh. Aici trebuie clarificat - adaugă el - că primatul primului-ierarh este întruchipat şi de locul specific, Biserica locală, regiunea geografică prezidată de el ca prim-ierarh". Biserica "a înţeles mereu şi sistematic persoana Tatălui ca Prima în comuniunea persoanelor din Sfânta Treime. Dacă am urma logica textului sinodului rus, ar trebui să afirmăm şi că Dumnezeu Tatăl nu este el însuşi cauza fără început a divinităţii şi a paternităţii, ci devine un destinatar al propriului său «primat»".

În lunga istorie a Bisericii - conclude reprezentantul patriarhiei ecumenice - "primul-ierarh a fost episcopul de Roma. După ruperea comuniunii euharistice cu Roma, în mod canonic primul-ierarh al Bisericii Ortodoxe este arhiepiscopul de Constantinopol". În el "observăm coincidenţa tuturor celor trei nivele de primat, adică cel local, ca arhiepiscop de Constantinopol - Noua Romă, cel regional, ca patriarh, şi cel universal sau mondial, ca patriarh ecumenic. Acest triplu primat se traduce în privilegii specifice, cum ar fi dreptul de recurs şi dreptul de acorda sau de a lua autocefalia, privilegiu pe care patriarhul ecumenic l-a exercitat şi pentru decizii neratificate de conciliile ecumenice".

(După L'Osservatore romano, 10 ianuarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 36.