ERC: Anul Credinţei şi provocările noii evanghelizări (despre cursurile de formare permanentă pentru preoţii din Dieceza de Iaşi, ediţia 2013)
Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Cler, organizează, în luna septembrie 2013 în colaborare cu Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, cursuri de formare permanentă pentru clerul Diecezei de Iaşi. Sunt zile în care împreună, ca prezbiteriu al diecezei, suntem chemaţi să formulăm o reflecţie comună şi stimulantă şi să analizăm problemele cele mai importante de care se leagă slujirea şi viaţa preotului şi formarea sa continuă în slujba poporului lui Dumnezeu. Titlul general al cursurilor este: "Anul Credinţei şi provocările noii evanghelizări".
Care este contextul în care se vor desfăşura cursurile de anul acesta? De ce acest titlu? Contextul este dat în primul rând de celebrarea Anului Credinţei, voit de papa Benedict al XVI-lea şi continuat de Sfântul Părinte Francisc. În Scrisoarea Porta fidei, papa Benedict ne aminteşte tuturor că "a trece prin poarta credinţei înseamnă a ne înscrie pe un drum care durează toată viaţa" (nr. 1). Caracterul continuu al formării permanente ne pune înainte problematici care pe măsură ce înaintăm "în statură şi în har", ne solicită şi ne provoacă mintea şi inima noastră de preoţi. Pe de o parte datorită noilor scenarii care ni se înfăţişează în societate şi în Biserică, iar pe de altă parte datorită experienţelor de viaţă şi de slujire pe care le-am parcurs între timp.
Tot în acest An al Credinţei avem posibilitatea să readucem în memoria noastră, a preoţilor, câteva dintre documentele de căpătâi ale credinţei catolice, de la a căror publicare comemorăm un număr mai mare sau mai mic de ani: 50 de ani de la deschiderea solemnă a Conciliului Vatican II (1962-2012), 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice (1992-2012), 20 de ani de la publicarea exortaţiei apostolice postsinodale Pastores dabo vobis, a fericitului Ioan Paul al II-lea (1992-2012), 30 de ani de la promulgarea Codului de Drept Canonic (1983-2013). Sunt documente esenţiale ale Bisericii, de un real folos pe drumul convertirii şi al reînnoirii. Ele constituie acel depositum fidei, acea "doctrină a Bisericii, sigură şi imutabilă" (fericitul papă Ioan al XXIII-lea, Gaudet Mater Ecclesia, Discursul de deschidere a Conciliului Vatican II), care trebuie aprofundată şi expusă pentru a fi de folos timpurilor noastre. De altfel, la începutul Anului Credinţei, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, în Nota cu indicaţii pastorale pentru Anul Credinţei (nr. 6), ne invita să organizăm aceste zile de formare permanentă a clerului, având ca instrument de lucru documentele Conciliului Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice, tratând teme ca "vestirea lui Cristos înviat", "Biserica, sacrament de mântuire", "misiunea evanghelizatoare în lumea de astăzi", "credinţă şi necredinţă", "credinţă, ecumenism şi dialog interreligios", "credinţa şi viaţa veşnică", "hermeneutica reformei în continuitate", "Catehismul în grija pastorală obişnuită".
A doua parte a titlului are în vedere noua evanghelizare, tematică dezbătută la Sinodul Episcopilor de anul trecut. Cum trebuie să privească preotul noua evanghelizare? Sinodul Episcopilor a subliniat faptul că noua evanghelizare nu are în vedere o "altă" evanghelizare a lumii creştine, ci mai degrabă reîntoarcerea la evanghelia şi la vestea cea bună propovăduită de Biserică. Un pas pe care noi, ca slujitori ai Bisericii trebuie să-l facem mai întâi pentru a-i conduce la acest obiectiv şi pe cei care ne-au fost încredinţaţi. Şi dincolo de preocuparea conceptuală, părinţii sinodali ne cheamă să reflectăm asupra a ceea ce face ca evanghelizarea să fie într-adevăr "nouă". Ce trebuie să schimbăm sau să adăugăm noi, ca Biserică, noi, ca slujitori ai Bisericii, noi, ca martori primari ai acestui mesaj, pentru ca această evanghelizare să fie cu adevărat "nouă"? Noua evanghelizare are în vedere în primul rând o verificare a credinţei şi ea a fost propusă în contextul apelului la convertire făcut cu ocazia Anului Credinţei. Un apel la convertire care a redescoperit valoarea sfinţeniei, atât de necesară pentru toţi slujitorii şi membri Bisericii. Aceste idei au reieşit foarte clar din lineamenta, dar şi din mesajul final al Sinodului Episcopilor. Papa Paul al VI-lea în exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi (1975) sublinia deja faptul că Biserica are nevoie să fie în mod continuu evanghelizată şi la rândul său să evanghelizeze. Nu numai prin ceea ce spune, ci şi prin modul său de a trăi, de a se organiza, prin modul său de a-şi exercita autoritatea, prin modul său de a folosi resursele sale umane şi economice, prin modul său de a valorifica în interiorul său diferitele carisme şi slujiri, prin modul său de a stabili relaţii, prin modul său de a judeca cultura şi de a intra în dialog cu oamenii de astăzi, prin modul său de a se simţi "Biserică în lumea contemporană".
Acestor tematici cu caracter teologic şi pastoral li se adaugă un alt obiectiv important al cursurilor de formare: întărirea spiritului frăţesc al preoţilor şi împărtăşirea experienţei de viaţă şi de slujire, care la rândul său devine pentru ceilalţi prilej de creştere şi de înaintare pe drumul credinţei. Avem în vedere un program de întâlniri care presupun o actualizare teologică, pastorală şi spirituală, dar consideră importante în egală măsură şi momentele petrecute împreună ca preoţi şi ca prezbiteriu, astfel încât în acest An al Credinţei să devenim mai atenţi la deschiderea noastră personală către Dumnezeu şi la creşterea în credinţă a turmei noastre. Nu este doar o ocazie de a procura noi materiale care ne sunt de folos în acţiunea pastorală, ci mai degrabă o posibilitate de a ne opri pentru câteva zile din activităţile noastre şi de a evalua trăirea noastră sacerdotală, măsurând-o în acest an cu "metrul" credinţei.
Credinţa este crezută, credinţa este celebrată, credinţa este trăită, credinţa este alimentată de rugăciune. Aceste căi ne sunt indicate de Catehismul Bisericii Catolice ca principalele direcţii de acţiune ale noii evanghelizări. Acestea sunt şi modalităţile prin care preotul poate creşte în omenie în contextul actual, prin care poate propune o imagine autentică a Preoţiei şi prin care poate contribui la reînnoirea permanentă a Bisericii şi a misiunii sale în lume.
Ne pregătim să parcurgem, aşadar, o etapă importantă pe drumul de reînnoire a vieţii preoţeşti: o perioadă de formare care ne interpelează, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar. Nădăjduim ca aceste zile să devină şi pentru noi un adevărat prilej de reînnoire, primind harul lui Dumnezeu, cel care face posibilă convertirea, sporind sentimentul de responsabilitate pentru cauza Bisericii şi trăind în adevărată comuniune cu Dumnezeu şi cu (con)fraţii noştri.
pr. Eduard Soare,
responsabil al Oficiului pentru Cler
* * *
Pagina specială: Cursuri de formare permanentă pentru cler, 2-19 septembrie 2013, la Iaşi
lecturi: 12.