Vatican: Angelus (23 iunie 2013)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În Evanghelia din această duminică răsună unul din cuvintele cele mai incisive ale lui Isus: "Cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva" (Lc 9,24).

Aici este o sinteză a mesajului lui Cristos şi este exprimată cu un paradox foarte eficace, care ne face cunoscut modul său de a vorbi, aproape că ne face să auzim glasul său...

Dar ce înseamnă "a pierde viaţa pentru cauza lui Isus"? Asta se poate întâmpla în două moduri: în mod explicit mărturisind credinţa sau în mod implicit apărând adevărul. Martirii sunt exemplul maxim al pierderii vieţii pentru Cristos. În două mii de ani sunt o ceată imensă bărbaţii şi femeile care şi-au jertfit viaţa pentru a rămâne fideli faţă de Isus Cristos şi faţă de Evanghelia sa. Şi astăzi, în atâtea părţi ale lumii, există atâţia, atâţia - mai mulţi decât în primele secole - atâţia martiri care-şi dau viaţa pentru Cristos, care sunt duşi la moarte pentru că nu-l renegă pe Isus Cristos. Aceasta este Biserica noastră. Astăzi avem mai mulţi martiri decât în primele secole! Dar există şi martiriul zilnic, care nu comportă moartea, dar şi el este o "pierdere a vieţii" pentru Cristos, îndeplinind propria datorie cu iubire, după logica lui Isus, logica dăruirii, a jertfei. Să ne gândim: câţi taţi şi mame în fiecare zi pun în practică credinţa lor oferind concret propria viaţă pentru binele familiei! Să ne gândim la aceştia! Câţi preoţi, fraţi, surori, desfăşoară cu generozitate slujirea lor pentru împărăţia lui Dumnezeu! Câţi tineri renunţă la propriile interese pentru a se dedica neputincioşilor, copiilor, bătrânilor... Şi aceştia sunt martiri! Martiri zilnici, martiri ai cotidianităţii!

Şi apoi există atâtea persoane, creştini şi necreştini, care "îşi pierd propria viaţă" pentru adevăr. Şi Cristos a spus "eu sunt adevărul", deci cel care slujeşte adevărul îl slujeşte pe Cristos.

Una din aceste persoane care şi-au dat viaţa pentru adevăr este Ioan Botezătorul: chiar mâine, 24 iunie, este sărbătoarea lui mare, solemnitatea naşterii sale. Ioan a fost ales de Dumnezeu pentru a pregăti calea înaintea lui Isus şi l-a indicat poporului lui Israel ca Mesia, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (cf. In 1,29). Ioan s-a consacrat în întregime pe sine însuşi lui Dumnezeu şi trimisului său, Isus. Însă, la sfârşit, ce s-a întâmplat? A murit pentru cauza adevărului, când a denunţat adulterul regelui Irod şi al Irodiadei. Câte persoane plătesc scump angajarea pentru adevăr! Câţi oameni drepţi preferă să meargă împotriva curentului, numai să nu renege glasul conştiinţei, glasul adevărului! Persoane drepte, cărora nu le este frică să meargă împotriva curentului! Şi nouă, nu trebuie să ne fie frică! Printre voi sunt atâţia tineri. Vouă tinerilor vă spun: Nu vă fie frică să mergeţi împotriva curentului, când vor să ne fure speranţa, când ne propun aceste valori care sunt avariate, valori ca mâncarea stricată şi când o mâncare este stricată, ne face rău; aceste valori ne fac rău. Trebuie să mergem împotriva curentului! Şi voi tinerilor, fiţi primii: Mergeţi împotriva curentului şi să aveţi această mândrie de a merge chiar împotriva curentului. Înainte, fiţi curajoşi şi mergeţi împotriva curentului! Şi fiţi mândri să faceţi asta!

Dragi prieteni, să primim cu bucurie acest cuvânt al lui Isus. Este o regulă de viaţă propusă tuturor. Şi sfântul Ioan Botezătorul să ne ajute să-l punem în practică.

Pe această cale ne precede, ca întotdeauna, Mama noastră, Maria Preasfântă: ea şi-a pierdut viaţa pentru Isus, până la Cruce, şi a primit-o în plinătate, cu toată lumina şi frumuseţea Învierii. Să ne ajute Maria să ne însuşim tot mai mult logica Evangheliei.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.