Vatican: Angelus din 9 iunie 2013
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Luna iunie este în mod tradiţional dedicată preasfintei inimi a lui Isus, exprimare umană maximă a iubirii divine. De fapt, chiar vinerea trecută am celebrat solemnitatea Inimii lui Cristos şi această sărbătoare dă intonare întregii luni. Evlavia populară valorizează mult simbolurile, şi inima lui Isus este simbolul prin excelenţă al milostivirii lui Dumnezeu; dar nu este un simbol imaginar, este un simbol real, care reprezintă centrul, izvorul din care a ţâşnit mântuirea pentru întreaga omenire.
În evanghelii găsim diferite referinţe la inima lui Isus, de exemplu în textul în care însuşi Cristos spune: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima" (Mt 11,28-29). Apoi este fundamentală relatarea morţii lui Isus după Ioan. De fapt, acest evanghelist mărturiseşte ceea ce a văzut pe Calvar, adică faptul că un soldat, când Isus era deja mort, i-a străpuns coasta cu suliţa şi din rana aceea au ieşit sânge şi apă (cf. In 19,33-34). Ioan a recunoscut în acel semn, aparent întâmplător, împlinirea profeţiilor: din inima lui Isus, Miel jertfit pe cruce, izvorăşte pentru toţi oamenii iertarea şi viaţa.
Însă milostivirea lui Isus nu este numai un sentiment, este o forţă care dă viaţă, care îl învie pe om! Ne spune asta şi evanghelia de astăzi, în episodul cu văduva din Nain (cf. Lc 7,11-17). Isus, cu discipolii săi, ajunge chiar la Nain, un sat din Galileea, chiar în momentul în care se desfăşoară o înmormântare: se duce la îngropare un tânăr, fiu unic al unei femei văduve. Privirea lui Isus se îndreaptă imediat spre mama care plânge. Spune evanghelistul Luca: "Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea" (v. 13). Această "milă" este iubirea lui Dumnezeu faţă de om, este milostivirea, adică atitudinea lui Dumnezeu în contact cu mizeria umană, cu lipsurile noastre, cu suferinţa noastră, cu angoasa noastră. Termenul biblic "milă" aminteşte de măruntaiele materne: de fapt, mama simte o reacţie în întregime a sa în faţa durerii copiilor. Aşa ne iubeşte Dumnezeu, spune Scriptura.
Şi care este rodul acestei iubiri, al acestei milostiviri? Este viaţa! Isus i-a spus văduvei din Nain: "Nu plânge!", şi apoi l-a strigat pe tânărul mort şi l-a trezit ca dintr-un somn (cf. v. 13-15). Să ne gândim la asta, este frumos: milostivirea lui Dumnezeu dă omului viaţă, îl învie din moarte. Domnul ne priveşte mereu cu milostivire; să nu uităm asta, ne priveşte mereu cu milostivire, ne aşteaptă cu milostivire. Să nu ne fie teamă să ne apropiem de el! Are o inimă milostivă! Dacă îi arătăm rănile noastre interioare, păcatele noastre, el ne iartă mereu. Este curată milostivire! Să mergem la Isus!
Să ne adresăm Fecioarei Maria: inima sa neprihănită, inimă de mamă, a împărtăşit la maxim "mila" lui Dumnezeu, în special în ceasul pătimirii şi morţii lui Isus. Să ne ajute Maria să fim blânzi, smeriţi şi milostivi cu fraţii noştri.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
lecturi: 12.